Strada mare şi fundăturile

Publicat în Dilema Veche nr. 484 din 23-29 mai 2013
Strada mare şi fundăturile jpeg

Unii oameni, mai norocoşi, află de mici copii – sau poate ceva mai tîrziu – cam cum stă treaba cu literatura, muzica, arta, filozofia... Li se arată sau găsesc singuri, prin propriile aptitudini, drumul cel bun, canonul. Află că pe drumul acesta sînt marii creatori – de tipul, să zicem, Tolstoi, Beethoven, Rembrandt, Kant. Cu timpul, citindu-le, ascultîndu-le sau privindu-le operele, înţeleg tot mai bine de ce sînt aşa de importante. Chiar fără o pregătire umanistă academică, asemenea persoane pot recunoaşte aproape întotdeauna valoarea, ştiu ce merită şi ce nu merită atenţie, ce e major, ce e minor, ce e kitsch...

De-a lungul vieţii lor, însă, aceste persoane vor fi adesea acompaniate (dacă nu chiar agasate) de reprezentanţii nefericitei categorii a indivizilor care se pretind, la rîndu-le, „degustători“ de „lucruri frumoase“, dar care propun întruna false valori, care nu pot discerne. Deh – unii joacă tenis cu „racheta“ iar alţii cu „paleta“. Sigur că, în multe cazuri, lucrurile sînt discutabile, nuanţele sînt sensibile. De pildă, e greu să susţii – aşa cum unii conservatori într-ale muzicii o fac – că Johann Strauss ar fi un compozitor dintr-o categorie ceva mai „uşoară“ decît Mozart sau că operele lui Verdi nu se ridică la înălţimea celor ale lui Wagner. Poate că au şi argumente, dar cred că la acest nivel e nevoie de multă grijă. Valsurile lui Strauss sau operele lui Verdi sînt pe cît de populare, pe atît de extraordinare. Şi e greu de comparat marea cu muntele. Nu aici e problema.

Ce te faci, însă, cînd în loc de Arthur Rubinstein ţi se propune Richard Clayderman sau în loc de Yehudi Menuhin ţi se flutură pe la nas André Rieu? Cum reuşeşti să explici valoarea lui Llosa unui cititor de Coelho, sau faptul că literatura lui Umberto Eco are cu totul altă calitate decît conspiraţiile născocite de Dan Brown? Pînă la urmă, în ce constă diferenţa? Să foloseşti argumentul că din unele creaţii lipsesc spiritul, inspiraţia? Demonstraţia ar fi o nebunie şi ar duce la complicaţii îngrozitoare.

Discuţiile de acest fel nu pot fi totdeauna evitate iar combatantul cel educat şi lămurit ajunge de multe ori în postura unui militar de carieră, care trebuie să facă faţă, nu unor inamici înarmaţi, ci unor civili care-l scuipă. Viaţa te aruncă mereu în asemenea înfruntări „asimetrice“.

Altfel, ce să spui? Clayderman nu cîntă cristalin? Rieu n-are spectacole fascinante? Coelho nu scrie poveşti pline de învăţăminte? Ce-i aşa de grav în ce fac ei? Şi unde mai pui că „gusturile nu se discută“. Doar n-o să-i interzici. Başca, sînt unii care ascultă doar manele sau citesc doar tabloide. Păi, nu-i mai bine să asculţi Clayderman şi să citeşti Coelho? Ce răspunzi la asta?

Dar există şi separări mai întortocheate. De exemplu, cum poţi explica repede şi convingător de ce Agatha Christie e o valoroasă autoare de romane poliţiste, în vreme ce Sandra Brown e o autoare de succes, fără nici o valoare? Să foloseşti argumentul posterităţii, să spui că timpul discerne valorile, că de-a lungul anilor din timpul şi de după viaţă, un artist autentic este apreciat de mult mai multă lume decît unul cu succes de moment? E, poate, o soluţie.

Pe de altă parte, sigur că nu-i o crimă să citeşti Coelho sau să asculţi Clayderman. Ba poate fi chiar relaxant. Poţi să te amuzi sau să găseşti interesant pînă şi vreun citat (din cele care au invadat Internetul) scris de Valeriu Butulescu. Numai să nu crezi cumva că autorul e un mare filozof, tot aşa cum nu trebuie să crezi despre Coelho sau Clayderman că reprezintă literatura sau muzica de mare valoare.

De fapt, cred că tocmai aici e esenţa problemei. Adevăratul necaz cu autorii şi artiştii amintiţi este acela că ei pot părea ceea ce nu sînt. Pot induce în eroare şi, mai rău, prin ei nu se ajunge la drumul adevărat. Cînd ştii drumul, îţi poţi permite să mai pierzi vremea, de curiozitate, şi prin fundături, care pot fi chiar frumoase. Dacă, însă, iei fundătura drept calea bună de urmat, nu ajungi nicăieri. Iar spre deosebire de unii dintre fanii lui Clayderman, cei cărora le plac manelele nu-şi vor închipui vreodată că ascultă o grandioasă muzică simfonică. Pericolul acesta e creat doar de cei care imită în mod comercial arta adevărată. Pe scurt, e vorba de un fel de erezie. A nu se înţelege că genul Clayderman, Rieu, Coelho sau Brown e blamabil, că autorii aceştia sînt de pus la stîlpul infamiei. Nu. Sînt doar de pus la locul lor. La fel ca aceia care le cad în plasă.

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.