Ştire senzaţională!
Uluitor! Şocant! Dezvăluire paralizantă! S-a descoperit motivul rămînerii în urmă a României! În timp ce noi toţi ne chinuim să fim cetăţenii model ai Europei, un grup ocult face ravagii în economia naţională. Aceşti infractori înrăiţi, foarte bine organizaţi – ascunşi în dosul unor uniforme respectate, care îţi dau senzaţia de încredere, angajaţi la o companie naţională absolut exemplară, care oferă servicii mult peste media europeană – au fost, în sfîrşit, demascaţi. După ani de urmăriri, după riscante misiuni sub acoperire, priceputele noastre forţe de ordine au dat o lovitură de graţie cumplitei reţele. A fost ca într-un roman poliţist bine scris. Răufăcătorii erau exact ăia la care te aşteptai cel mai puţin. Cine s-ar fi gîndit, cine s-ar fi aşteptat vreodată să afle că legendarii naşi, minunaţii noştri controlori de bilete din trenuri luau şpăgi?
Vestea a căzut ca o bombă cu neutroni peste întreaga suflare de aici. Bine, poate că într-o ţară plină de corupţie, aşa cum se întîmplă prin alte părţi, ştirea asta n-ar fi fost cine ştie ce. Dar la noi, unde corupţia şi traficul de influenţă sînt amintiri vechi, triste şi dureroase, aflarea acestor fapte revoltătoare a produs un adevărat şoc în spaţiul public. Mulţi părinţi au fost nevoiţi să acopere urechile copiilor, în timp ce televizoarele urlau, deznădăjduite, cumplita veste. Au fost momente extrem de grele pentru părinţii de copii cu urechi mari, clăpăuge. Pentru cîteva familii mai numeroase, palmele nu au fost suficiente, în încercarea de a acoperi gingaşele pavilioane ale micuţilor, aşa că unii dintre ei au auzit îngrozitoarea veste. Mulţi compatrioţi cu vîrste foarte fragede au fost traumatizaţi. Se ştie bine cît de respectată e uniforma în cultura noastră. Asta ca să nu mai vorbim de cultul pentru Căile Ferate Române, o instituţie istorică, un reper în sistemul de valori ale spaţiului public de la noi.
Ştiu că multor români nu le vine să creadă. Dar aceste dezvăluiri necruţătoare arată, fără posibilitate de tăgadă, că naşii băgau bani în buzunar. Ba mai mult, că existau adevărate reţele, care cuprindeau chiar şi funcţionari însărcinaţi cu supracontrolul. E tulburător să afli aşa ceva. Iar raţionamentul năucitor care urmează e şi mai greu de suportat. Dacă naşii băgau bani în buzunar, şi e vorba de sume foarte mari, înseamnă că, la noi, există oameni care circulă fără bilet. Cine s-ar fi gîndit la aşa ceva, acum, la atîţia ani de cînd s-au închis aceste răni din memoria noastră colectivă?
Credeam că sîntem imuni, sau măcar bine apăraţi de ororile care vin dinspre Europa. Iată însă că naivitatea noastră îşi cere preţul acum. Am fost mult prea toleranţi şi creduli. Preocupaţi obsesiv cu păstrarea tradiţiilor noastre, cu conservarea minunatului mediu înconjurător, cu colectarea selectivă a gunoiului, cu dezvoltarea excelentelor noastre şcoli, atît de apreciate în toată lumea, luaţi de valul modernizării spitalelor noastre de vîrf, care provoacă atîta invidie în Europa, am crezut că sîntem la adăpost de pericolele venite dinspre partea occidentală a continentului. Ei bine, abia acum vedem preţul aderării. Abia acum descoperim cîtă dreptate aveau cîţiva patrioţi coborîţi din sorgintea noastră traco-getică, oameni cu viziune, care au avertizat din timp asupra necazurilor care ne păşteau. Şi cînd te gîndeşti că noi îi consideram tîmpiţi, ridicoli, rătăciţi prin debaralele istoriei.
Dar să nu ne pierdem cu firea. Să nu judecăm faptele astea sub imperiul şocului produs de ştirea care ne-a lovit atît de dur. În comparaţie cu alţii, încă stăm foarte bine. Să nu uităm că prin alte ţări încă mai există traseismul politic, traficul de influenţă, firmele care, în virtutea clientelismului politic, fac afaceri cu statul şi prejudiciază averea publică, absolvenţi de liceu care nu ştiu să scrie şi să citească, atîtea şi atîtea nenorociri pe care le vedem, uneori, la ştirile externe. Există încă ţări în care se măcelăreşte vînatul prin păduri, se omoară cu curent electric peştele de prin rîurile de munte sau din deltele fluviilor. Pare incredibil, dar mai există locuri în care unii se încăpăţînează să folosească cianurile în extracţia aurului. Ţi se zbîrleşte părul cînd auzi că în anumite state membre ale Uniunii Europene, tacit, dispreţuindu-se orice protest public, se dau aprobări de mediu pentru a distruge rîuri suberbe, din munţi, cursuri de apă care se bagă în tuburi de ciment, pentru microcentrale, făcînd praf şi pulbere ecosisteme întregi. Pare foarte greu de acceptat aşa ceva, dar uite că încă mai există locuri unde se petrec asemenea fapte.
Aseară, am văzut la ştiri externe un reportaj dintr-o ţară europeană unde se fură şinele şi cablurile de la calea ferată. Tot de acolo, se relata despre nişte cetăţeni europeni care puneau capcane pentru urşi. Prindeau animalele şi le torturau ore întregi. Şi tot comunitatea de acolo era revoltată că ursul prins în capcană scăpase şi îl omorîse pe cel care îl chinuia. Dacă nu mă înşel, anul trecut am văzut un reportaj despre delta unui fluviu din aceeaşi ţară. Pescarii braconieri prinseseră un pelican şi îi tăiaseră ciocul. Îl mutilaseră pentru că le făcea concurenţă la prinderea peştelui. Au zis că de ce el e specie protejată şi ei nu? Adevărul e că ar putea să aibă şi ei dreptate. Cum să locuieşti în unul dintre cele mai frumoase locuri ale Europei şi să trăieşti abandonat în cea mai cruntă sărăcie? Dar, totuşi, cînd auzi toate grozăviile astea, nu poţi să nu te întrebi: Ce fel de oameni or trăi pe-acolo?
Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.
