Stînga şi drepta – o poveste americană

Publicat în Dilema Veche nr. 557 din 16-22 octombrie 2014
Alte confuzii jpeg

Apropiatele alegeri româneşti îmi trezesc o amintire îndepărtată, din stagiul doctoral, pe care l-am făcut, la jumătatea anilor ’90, în America. Este vorba despre prieteniile legate, la un moment dat, cu un republican şi, respectiv, cu un democrat. Vreau să nu mă înţelegeţi greşit. Pe parcursul experienţei mele peste Ocean, am avut, desigur, ocazia să cunosc numeroşi republicani şi democraţi, cu mulţi dintre ei dezvoltînd amiciţii serioase ce s-au prelungit pînă astăzi. Republicanul şi democratul la care mă refer acum constituiau, de departe, două excepţii. Ei erau – amîndoi – români. Români americani, bineînţeles. Republicanul provenea dintr-o familie de ardeleni, emigrată în Statele Unite, alături de numeroase alte clanuri transilvane, pe la începutul secolului al XX-lea. Democratul  era, ca să zic aşa, „nou-venit“ în America. Se căsătorise, în anii ’70, cu o lectoriţă Fulbright (americancă), venită în România pentru zece luni. După presiuni inimaginabile, regimul ceauşist i-a permis să plece cu soţia peste Ocean. Omul vorbea engleza fluent, dar rămăsese cu un accent străin supărător. Pe cei doi i-am cunoscut la Biserica Ortodoxă „Sfînta Treime“ din Tucson (Arizona), unde fiinţa o congregaţie americană cu descendenţe etnice variate. M-am împrietenit, treptat, cu fiecare în parte. M-au primit cu braţele deschise, în casele lor, m-au plimbat prin Arizona şi s-au oferit chiar să mă ajute, în cazul în care aş fi decis să rămîn în America. Un singur lucru nu le ieşea la socoteală. Nici unul nu putea înţelege cum de acceptasem şi amiciţia celuilalt. Trebuie să ştiţi că republicanul şi democratul nu se puteau suporta, din motive ideologice şi politice. Primul îl susţinea fervent pe Bush (senior), fiind el însuşi membru al Partidului Republican, al doilea îl adora pe Clinton, înscriindu-se în Partidul Democrat. Se bîrfeau teribil unul pe altul şi încercau să mă convingă (fiecare) cît de odios era celălalt. Mi-au spus poveşti despre „imbecilitatea“ democraţilor (primul) şi despre „demenţa“ republicanilor (celălalt). Au ţinut discursuri, au gesticulat tenebros, încercînd să mă încredinţeze de validitatea opţiunii lor politice. Într-un tîrziu, m-au adus la exasperare. În liniştea bibliotecii universitare din Tucson, mi-am prins, într-o zi, capul în mîini şi m-am întrebat, idiotic, ce eram eu acolo, în America, republican ori democrat? Faptul că pînă atunci nu făcusem o alegere clară mi se părea, dintr-odată, de-a dreptul iresponsabil.  

Nu am practicat niciodată, se înţelege, selecţii politice în prieteniile mele cu yankeii. Am relaţii strînse cu oameni din ambele tabere. A trebuit doar să observ anumite componente tipologice ale categoriilor amintite. Bunăoară, am sesizat că democraţii, în liberalismul lor elegant, sînt buni companioni, avînd simţ al umorului şi deschidere spre experiment. Republicanii, dimpotrivă, preferă tonurile serioase, revelînd un mare cult al tradiţiei. Ca să fiu exact, republicanii sînt genul de persoane cu care ţi-ar plăcea să petreci Ziua Recunoştinţei şi Crăciunul, iar democraţii – oameni cu care ai vrea să te duci la Revelion. Democraţii sînt ghiduşi şi expansivi, republicanii – gravi şi aşezaţi. Urmărind, mai tîrziu, luptele electorale dintre Bush Jr. şi Gore, iar, ulterior, dintre acelaşi Bush Jr. şi Kerry, întrebarea mi-a revenit obsesional în minte. Chiar aşa, într-o democraţie autentică, precum cea americană, ce aş vrea să fiu – republican („conservator“, care va să zică) sau democrat („liberal“, mai pe înţelesul nostru)? Îmi place să cred că nu aş dori să fiu nici una, nici alta, ci amîndouă simultan. Sînt momente cînd mă identific cu republicanii, admirîndu-le stabilitatea, stăpînirea de sine şi credinţa în principiile eticii clasice. Am, totuşi, clipe cînd prefer compania (intelectuală) a democraţilor, acceptîndu-le rafinamentul, atenţia pentru detaliu şi capacitatea de a tolera. Natura mea – de apolitic – este duală, dar, la o analiză riguroasă, în dualitatea sa, ea se revendică dintr-o aspiraţie genuină către ceea ce noi (vrem să) decodificăm prin cuvîntul „democraţie“. Democraţia în sine rămîne, pînă la urmă, duală, adică flexibilă, permiţînd coexistenţa acestor poli identitari umani, cu neputinţă de separat în structura noastră de adîncime. În fond, în politică, nu există ideologii  – deşi se vorbeşte despre ele frecvent –, ci stări ideologice. Stările în discuţie nu pot fi decît două: una „conservatoare“, îndreptată spre esenţa profundă a originii şi formării individului, alta „liberală“, orientată către ideea schimbării şi a progresului omului. În răstimpuri, după profilul epocii şi a generaţiei dominante, prevalează cînd una, cînd cealaltă. De aceea, susţin că o democraţie adevărată trebuie să le conţină, să le exprime şi, ultimativ, să le alterneze pe amîndouă. Unilateralitatea doctrinară şi mentalistă înseamnă, practic, sfîrşitul istoriei. Culmea e că, pentru americani, o astfel de perspectivă e cît se poate de firească. La noi, faptul rămîne deocamdată imposibil. Aici, dreapta şi stînga se exclud, chiar în exerciţiul social ori psihologic cel mai mărunt, într-un mod iremediabil. Se vede, bunăoară, că, pînă şi pe pămînt yankeu, republicanul şi democratul cu rădăcini româneşti nu reuşesc să-şi accepte disjuncţia ideologică. Îşi neagă unul, altuia dreptul la existenţă. 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.