Stilistică şi onomastică

Publicat în Dilema Veche nr. 692 din 25-31 mai 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Episodul polemicilor stîrnite în ultima vreme de intervențiile tinerei profesoare de română cu privire la textele literare care ar fi mai bine să se studieze de către elevii de gimnaziu mi-a readus în minte sintagma „strigarea numelor“. Nu mai știam de cînd și de unde o știam, așa că m-am dus pe net și am descoperit: e titlul unui volum de proză al lui Ion Longin Popescu, apărut la Editura Eminescu, cîndva prin anii ’80. Ce va fi fost în acel volum al unui fost coleg de redacție nu-mi mai amintesc. Poate ceva folcloric, legat de îndrăgostire, poate de cultul strămoșilor, sau poate ceva civic, legat de asumare, de responsabilitate. Sintagma însă mi s-a păstrat în memorie. De regulă, chemi sau strigi pe cineva, cu ajutorul numelui. Aici relația apărea inversată: numele era cel strigat, chemat să se prezinte în fața ta.

Ce a retrezit această amintire? Simpla intuiție că, dacă doamna profesoară ar fi scris, de pildă, că alege pentru studiu la clasă texte care să stimuleze apetitul de lectură al elevilor săi de 10-15 ani, s-ar fi ales cel mult cu două-trei aplauze stinghere și, în rest... silentio stampa. O crasă banalitate, întru totul în spiritul, dacă nu chiar și în litera programei școlare. Dar cînd dna profesoară a mai adăugat că autori de vîrf ai literaturii române, precum Eminescu, Creangă, Slavici sau poetul Pastelurilor nu sînt dintre cei mai potriviți pentru a îndeplini o atare misiune – opțiune pentru care, avînd în vedere marja de vîrstă a „andrisanților“, tind să îi dau dreptate – lucrurile au luat o cu totul altă turnură.

Sînt familiarizat cu o astfel de situație, din interminabilele dispute curriculare pe care le-am purtat cîndva, legate de programele de română pentru liceu. Am învățat din ele că se pot purta discuții rezonabile despre orice aspect al unei programe de literatură națională, despre finalități, obiective, competențe, strategii, metode, corelații, ponderi, încărcături ș.a.m.d., pînă la un punct: rostirea unui nume.

N-a fost deloc greu să cădem cu toții de acord asupra principiilor generale privind viitoarea programă: să fie flexibilă, pentru a se putea plia pe specificul clasei și pe stilul de predare al profesorului, să se concentreze pe calitate, nu pe cantitate, pe formarea abilităților și a gustului pentru lectură, nu pe asimilarea de cunoștințe despre opere, scriitori și concepte teoretice ș.a.m.d. – în sfîrșit, acele repere care să ajute la reorientarea actului didactic dinspre dictarea de comentarii spre a fi învățate și reproduse la teze sau la examene, către formarea capacității elevilor de a înțelege și de a valoriza operele literare propuse pentru studiu.

Toate bune și frumoase, pînă la un punct: strigarea numelor.

În principiu, cu toții ne-am fi dorit ca programa de literatură pentru liceu să fie altceva decît o listă de autori și de titluri obligatorii. În acest punct, însă, deja un nume cădea ca un proiectil de mare tonaj în cîmpul dezbaterii: și Eminescu? Ce ne facem dacă vreun profesor va decide că el nu vrea să-l predea pe Eminescu? (În context, „a preda“ căpăta o coloratură cazonă, demnă de un cîmp de bătălie.) Și așa a început furtunoasa și istovitoarea dispută canonică în proiectarea curriculară. Lista scurtă, a viitorului, vs lista lungă, a trecutului. Autori vs opere.

Rezultatul este multora cunoscut, chiar dacă el a trecut prin mai multe prefaceri. Reproduc din programa în uz pentru clasa a IX-a faimoasa listă a „autorilor canonici“, cei ale căror scrieri nu pot fi complet ocolite: M. Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu. Dar veșnic tînărul și fericele Alecsandri? Dar Coșbuc, poetul țărănimii? Dar Goga, poetul pătimirii noastre? Dar Macedonski, emirul neconsolat? Dar Cantemir, prințul melancolic? Unde dispar întemeietorii conștiinței noastre de neam – Ureche, Costin și Neculce? Unde-și mai are locul conlocutorul lui Mitru Perea, ingeniosul Budai-Deleanu? Și din Heliade nici măcar vreun zburător să nu mai adie? Unde sînt îndrăgiții de optzeciști Mateiu Caragiale, Max Blecher, Gellu Naum, Mircea Ivănescu sau Leonid Dimov? Pe Sorescu l-a înghițit chitul? Unde e doamna literaturii române, Hortensia Papadat-Bengescu? Unde e căprioara lui Labiș? Ubi sunt?

Am vorbit săptămîna trecută despre polemica dintre tînăra profesoară insurgentă și un influent critic literar. E firesc să apară astfel de divergențe de opinie, atîta vreme cît în joc sînt două tipuri diferite de responsabilitate. Specialistului în literatură nu-i stă dinainte nici un curriculum care să-i prescrie ce teme să abordeze și cum, nici măcar în postura de profesor universitar, unde el își alcătuiește propria programă de curs. Specialistul în literatură se simte responsabil în primul rînd față de domeniul său de exercițiu și dă seama pentru asta în fața colegilor de breaslă și a celor care îl citesc sau îl ascultă. Un profesor, în schimb, este responsabil față de copiii pe care îi educă și pe care ni i-am dori cu toții să ajungă la maturitate sănătoși la trup și la minte, chiar și la suflet, dacă se poate, pregătiți pentru ce-i așteaptă în continuare. Și, fie că ne place sau nu, modul în care profesorul își asumă această resposabilitate este condiționat de niște reguli prestabilite – pentru conturarea cărora programele școlare au, desigur, o importanță majoră.

Delicatelor dileme curriculare pe care le evocam mai înainte li s-a găsit, la momentul respectiv, o soluție stilistică. A venit, de la „centru“, directiva că în toate programele, indiferent de materie, verbul „trebuie“ trebuie înlocuit cu „se recomandă“. Chiar așa. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, pro-rec-tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Halep, prima veste bună după o lungă perioadă: Situația paradoxală cu care se confruntă
Constănțeanca de 31 de ani traversează un sezon trist, per ansamblu.
image
Angajată băgată în comă de patron. Bărbatul a fost arestat. „Ce, vrei să demisionezi?“
Femeia a fost sechestrată și lovită cu un topor în momentul în care a mers la firmă să-și depună demisia. Angajata a ajuns la spital în comă de gradul unu. Soțul acesteia a sunat imediat la 112.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.