Stilistică şi canoneală

Publicat în Dilema Veche nr. 691 din 18-24 mai 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Așadar, profesoara de gimnaziu de limba și literatura română care s-a autodenunțat ironic că refuză să respecte programa școlară pare să fi fost sancționată administrativ pentru gestul său teribilist. Nu a fost însă singurul fapt. În urma descinderii doamnei primar general al Capitalei și a altor oficialități într-o școală bucureșteană, pentru a-i preveni pe copii de primejdiile Balenei Albastre, doamna profesoară posta pe pagina sa de Facebook următoarele: „Mi-e ruşine de colegii mei, profesorii de la Şcoala Gimnazială 164, că au participat cu slugărnicie la circul desfăşurat de Gabriela Firea sub pretextul conştientizării pericolelor Internetului. Au aşteptat-o de la intrare, cuminţi, au orchestrat întîmpinarea ei folosind copii mici pe care i-au îmbrăcat în haine populare. Cu flori în mîini, ca-ntr-un show comunistoid grotesc. Îmbrăcaţi cu tricourile şi purtînd şepcile primăriei, co­piii şcolii devin marionete care arată supuşenia adulţilor. Să nu uităm, dragi colegi, că şcoala nu e troaca unor animale politice“.

Nu doar doamna profesoară a reac­ționat critic la adresa ini­ția­tivei, ce a făcut pentru o vreme subiectul nr. 1 în mediile virtuale românești. În privința modului deplasat în care a fost organizat evenimentul și a obedienței gazdelor îi dau întru totul dreptate. Cît privește îndemnul final… Sintagma „animal politic“ nu este o injurie. Sînt convins că și doamna profesoară știe asta. „Animal politic“ traduce literal formula aristotelică „zoon politikon“. Pentru edificare ajunge chiar și o scurtă plimbare pe Wikipedia: „Politica, prima dintre științe în concepția lui Aristotel, studiază omul ca zoon politikon (animal social – politikon provine de la cuv. polis, „cetate“ în limba greacă). Omul este destinat prin natura sa nu numai pentru a trăi o existență biologică, ci și pentru bine și pentru fericire. Fericirea presupune o independență maximă față de constrîngerile materiale, pe care individul este incapabil să o obțină singur și care nu este pe deplin realizată decît în comunitatea politică.“ Numai că, în concepția lui Aristotel, sintagma nu face referire la animalitate, ci dimpotrivă, la umanitatea omului, la ceea ce îl diferențiază de biologic – ca și rațiunea, rîsul sau multe alte diferențe specifice invocate de-a lungul vremii. În măsura în care ne revendicăm de la condiția umană, zoon politikon sînt și eu, și doamna Firea, și autoarea comentariului. Cum se ajunge de aici la „troacă“, vă las pe dumneavoastră să înțelegeți. De altminteri, iarăși, doamna profesoară e departe de a fi singura care deplînge, în mod public, calitatea vieții politice românești. Din nou, o supralicitare stilistică face ca textul să poată lesne aluneca într-o receptare ultragiată de impresia de injurie și atitudine suburbană. Amuzant este oarecum faptul că și reprezentanți ai blamatei clase politice reușesc să fie grosolani în comportamentul lor verbal, cel mai adesea cînd se străduiesc să facă recurs la ironie – un procedeu nu numai legitim, dar și extrem de eficient în dezbaterile publice.

Un alt episod al istoriei pe care încerc să o narez este intervenția unui critic și istoric literar de mare autoritate – cum domnia-sa nu dă nume și nici eu nu am făcut-o pînă acum, păstrez în continuare regula anonimatului. Dinspre partea domniei-sale, o eventuală anchetă a Ministerului Educației în cazul semnalat sau în altele asemenea nu face decît să arunce lucrurile în derizoriu. Iată de ce: „E vorba de un fenomen mult mai grav decît nerespectarea programei. Este de datoria profesorului să-i facă pe elevi să iubească literatura, e obligația lui profesională. Nu elevul e de vină cînd crede că lumea lui Sadoveanu nu-l privește, ci dascălul care nu l-a convins de contrariu. Există tîrguri de job-uri în fiecare an: un profesor, care ratează ocazia de a-l face pe elev (nu pe toți, desigur!) să-i citească pe Sadoveanu, pe Creangă, pe Eminescu și să-i înțeleagă, e mai bine să-și caute de lucru în alt domeniu.“

Polemica e destul de stranie. Unul argumentează că, dat fiind că „este de datoria profesorului să-i facă pe elevi să iubească literatura, e obligația lui profesională“, atunci studierea unor texte din Sadoveanu, Creangă sau Eminescu în gimnaziu nu este mijlocul cel mai indicat, iar celălalt răspunde că cine nu e capabil să i facă pe elevi să-i citească cu plăcere pe aceiași ar trebui să-și găsească altă slujbă, deoarece „este de datoria profesorului să-i facă pe elevi să iubească literatura, e obligația lui profesională“. Non idem est si duo dicunt idem.

Apoi argumentația ia o turnură și mai bizară. În fond, susține criticul literar, nerespectarea programelor n-ar prea fi o culpă, pe cît de proaste sînt ele: „Dacă ele ar fi impecabile, atunci, da, am putea vorbi de indisciplină cînd dascălul nu le respectă. Nu și cînd ridică întrebări delicate. Ca și temele la concursuri și examene.“ Urmarea e de-a dreptul bulversantă: „Am mai scris despre asta de nenumărate ori: reforma trebuie să înceapă cu schimbarea concepției, cu adecvarea învățămîntului la lumea contemporană. Să nu mi se spună că nu cunoaștem această lume nouă într-o măsură suficientă. N-am avut niciodată în trecut mai multe informații despre școala din toate țările decît avem în prezent. Experiența în materie, acumulată în ultimii cîțiva ani, o depășește pe aceea din întreaga istorie. Dar de ce n-om fi luînd act de ea? De ce nu încercăm s-o adaptăm la condițiile de la noi? Ce ne face să bălmăjim la nesfîrșit în căutarea unor soluții? Sau, mai rău, să nu ținem cont de ele?“

Aici reputatul critic literar pare să i acorde o caldă îmbrățișare celei căreia tocmai îi recoman­dase să și schimbe meseria. Oare nu același lucru cerea și insurgenta autodenunțătoare – apropierea copiilor de literatură prin frecventarea unor texte mai apropiate de lumea lor actuală? Însă criticul literar nu se mai gîndea la literatură, ci la religie: „Iată, ministerul a autorizat manuale de religie care nu corespund recomandărilor europene etc.“ De acord, manualele de religie și modul în care materia se predă în școlile românești ar fi mai degrabă de plasat în secolul al XIX-lea. În schimb, religia literaturii e îndreptățită să rămînă ferm pe baricade: canonul mai presus de toate! 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.