Ştiinţe şi umanioare

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Asteroizii (sau planetoizii) sînt niște corpuri cerești mai mici decît niște planete, dar mai mari decît niște meteoroizi (sau meteoriți). Așa scrie, cel puțin, la Wikipedia. Mai știm despre ei că sînt, în comparație cu planetele, mult mai mulți, ceea ce ne cam încurcă socotelile. Fiind atît de mulți și destul de grei, candidează cu succes la postura de musafir nepoftit pe fragila noastră planetă. Multe cratere terestre atestă faptul că am fost vizitați de ei în repetate rînduri. Unii savanți sînt convinși, de pildă, că dispariția dinozaurilor s-ar fi datorat unui astfel de impact, în Peninsula Yucatán din Mexic, acum circa 65 milioane de ani.

Întrebat despre probabilitatea ca o astfel de coliziune să se repete, un astrofizician te va corecta pe dată, de regulă cu un surîs generos: „Întrebarea nu este «dacă», ci «cînd»“. Surîsul se datorează probabil faptului că, de îndată ce am reformulat corect întrebarea, am pierdut și șansa de a-i da un răspuns. Pentru moment, adică. Altminteri, cică pentru a putea preveni un impact ceresc ar fi cazul să-l putem prevedea măcar cu vreo zece ani înainte de a avea loc.

Imaginați-vă acum un asteroid orbitînd fără griji pe traiectoria sa. Cîndva, poate mult prea devreme, poate foarte tîrziu, ea urmează să intersecteze orbita Terrei într-un moment nefast. Un fizician înțelept ne va consola spunîndu ne că atît spațiul, cît și timpul ating, la scară cosmică, asemenea proporții, încît, comparate cu scara vieților, istoriilor, civilizațiilor noastre planetare, probabilitatea să ne ciocnim mîine cu un asteroid e infimă. Și, spunînd așa ceva, se va gîndi la un „mîine“ metaforic, tradus în ani, decenii sau chiar secole. Ce e aproape de noi, în spațiu, în timp, ne e deja cunoscut. Experții în metafore vor obiecta însă că nu traducerea cantitativă, ci cea calitativă contează. Acea zi în care catastrofa urmează să se întîmple va succede unei alte zile, în care oamenii – sau cine va mai locui Terra la vremea cu pricina – vor spune, literal și perfect corect din punct de vedere gramatical: „Mîine o să fie aici“.

N-am pornit să încropesc cine știe ce scenariu futurologic. Sînt destule filme-catastrofă, cel mai adesea de o calitate îndoielnică, ce se ocupă cu așa ceva. Tot așa cum există, de data aceasta în realitatea cotidiană, nu în ficțiune, comunități bizare ale celor care își trăiesc viața ca pe o tentativă de a rezista unui posibil – iminent – sfîrșit al lumii.

Ca om de litere, nu-mi pot înfrînge ispita de a-mi imagina evenimentul cosmic – unul dintre cele care se petrec, se pare, zilnic pe bolta stelară. Nu însă din perspectiva celui care privește în sus, cu ochii mijiți și inima bubuind, ci de undeva din afară, dintr-un punct exterior atît planetei noastre, cît și asteroidului care urmează să ne izbească – sau noi pe el? Dintr-un unghi așa cum și l-a închipuit, de pildă, Eminescu, scriind Scrisoarea I, sau cum îl construiesc fizicienii atunci cînd înfățișează publicului ignorant simulări computerizate ale fenomenelor pe care le studiază. Și de-aici, de unde se aude ticăitul marelui ceasornic, urmăresc, ronțăind popcorn, povestea în care nu e loc pentru toane și capricii, povestea fără protagonist și antagonist, fără intrigă și conflict, fără suspans și, încep să-mi dau seama, fără măcar vreun deznodămînt. Doar timp și loc al acțiunii. Este atît de frig în povestea asta incandescentă încît, privind-o, nu-ți rămîne altceva de făcut decît să surîzi.

Jinduiesc nu o dată după soarta fizicienilor, chimiștilor, geologilor, biologilor, a confraților mei din lumea lui „ce va să fie, va fi“, cu teoremele lor, cu laboratoarele lor, cu Hirsch-urile lor, cu zîmbetele lor adresate ignoranților. Despre hiperboreenele Cîmpii Elizee ale matematicilor, nu mai vorbesc.

Mi-e clar că, atunci cînd va apărea la orizont asteroidul care oricum trebuie să vină, ei vor fi chemați să spună dacă e mai bine să-l deturnăm sau să-l detonăm sau să ne facem bagajele la iuțeală și să ne strămutăm altundeva.

Ce ne rămîne nouă, literaților, filologilor, filozofilor, altceva decît lumea toanelor și a capriciilor? „De-un capriț, de un pamplezir“ sau „Cîntă, zeiță, mînia ce aprinse pe-Ahil peleianul“ sau „Niciodată toamna n-a fost mai frumoasă“?

Mai știu însă că, dacă, din nefericire, soluțiile lor vor pierde bătălia cu timpul, iar „mîine“ va deveni mîine, către noi, mînuitorii metaforelor noastre de toate zilele, se vor întoarce privirile. Și asta e totuși ceva. 

Liviu Papadima este profesor de lite-ra-tură română la Facultatea de Litere, pro-rec-tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ-nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu-ca-țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

vladimir putin shutterstock
Greșelile lui Putin, aflat în criză de timp: Liderul de la Kremlin îi imită pe ultimul țar și pe Stalin, dar ar putea ajunge ca Hitler
Vladimir Putin, la fel ca mulți alți lideri autoritari, se bazează pe o imagine a invulnerabilității personale, așa că se teme pe bună dreptate de riscurile politice ale înfrângerii militare în Ucraina.
aaneiungaria Sursapolitianeamt(1) jpg
Sfârşit tragic al unui român dat dispărut în Ungaria. Abia ieșit din spital, a murit într-un accident
Un român dat dispărut în Ungaria a sfârşit tragic. În drum spre Anglia, lui i se făcuse rău și a fost internat într-un spital. Externat în aceeași zi, bărbatul din Neamț a fost ucis într-un „eveniment rutier“.
coronavirus in romania 15 ianuarie 2022 jpg
Judeţele care au înregistrat, marți, cele mai multe infectări cu SARS-CoV-2
Municipiul Bucureşti se află, marți, pe primul loc în topul negativ al judeţelor cu cele mai multe cazuri noi de infectări cu noul coronavirus.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.