Știința din basmul celălalt

Publicat în Dilema Veche nr. 828 din 3 - 8 ianuarie 2020
Știința din basmul celălalt jpeg

Ca orice bun croitor care mai întîi bate cuiele și abia apoi măsoară stofa, îmi propun și eu acum, la articolul cu numărul 200 pe care îl public în rubrica de arheologie din Dilema veche, să reflectez un pic la ce fac. Nu folosesc cuvîntul bilanț pentru că 1) în mintea mea este asociat cu Telejurnalul comunist, 2) poate să dea idei redactorului-șef să pună capăt acestei rubrici și, motivul cel mai important, 3) se termină cu ț.

Cît de jenă trebuie să ne fie că facem popularizarea științei? Nu foarte. Catedra pentru „Public Understanding of Science“ a Universității Oxford împlinește curînd 25 de ani, deci subiectul e legitim. Pe de altă parte, de o sută de ani încoace, de cînd Julian Huxley (fratele scriitorului) era avertizat că dacă mai scrie texte de popularizare a științei îi scad șansele de a fi ales în Royal Society, în breaslă n-a dispărut percepția că timpul pentru popularizare este furat de la cercetarea serioasă și este pierdere de vreme, dacă nu chiar compromițător. (Întîmplător sau nu, atît primul profesor de la catedra respectivă de la Oxford, Richard Dawkins, cît și Huxley au avut ca specializare teoria evoluției. Or, acesta e unul dintre cele mai fascinante subiecte din toată știința lumii, și anume, la fel ca marile teme ale arheologiei, unul care nu se poate discuta fără a convoca o sumedenie de alte discipline și subdiscipline.)

Diseminarea rezultatelor și metodelor științifice este o activitate în care cel mai anevoios e să simplifici fără să fii reducționist. Publicul nostru nu e nici pasiv și analfabet, nici Marele Inchizitor. La capătul celălalt al explicației sînt, de fapt, ceilalți oameni din metrou, de obicei educați, simpatici și curioși. Printre ei (deși nu așa simpatici) se află chiar și specialiști din alte discipline științifice, interesați de această „traducere“ ca să poată fi realmente interdisciplinari, așa cum toți ne dorim (de Crăciun) să fim. Și mai e ceva: popularizarea științei contribuie și ea la crearea sferei publice, și deci – marginal, dar important – la dialog, și deci democrație. (Disperată această încercare de a legitima popularizarea științei prin Habermas…) O notă terminologică: „popularizarea“, ca și „vulgarizarea“, e o etichetă, venită pe filieră franceză, care pare destul de aspră cu operațiunea pe care o descrie, minimalizînd-o, cel puțin față de mai neutrul „comunicarea științei“ folosit azi în engleză și germană.

Ar fi grozav ca toți specialiștii să scrie asemenea texte din datorie față de public și din convingerea că știința nu este un furnizor de informații, ci o instituție societală. Din păcate, ele nu ies bine dacă nu‑ți face și plăcere să le scrii. În cazul meu, o bună parte din plăcere vine din faptul că învăț, din documentarea pe care o fac pentru aceste articole, mult mai mult decît învață cititorii din ele. Cititori cărora le mulțumesc pentru interes, comentarii și loialitatea față de o știință asediată. Că veni vorba, cititorii cărora nu le-a plăcut această rubrică nu prea mi-au scris. Îi asigur cu ocazia asta pe toți criticii mei că nimic nu mă doare mai tare decît tăcerea lor și că dacă ceea ce vor e să mă rănească, asta e cea mai bună soluție…

Deocamdată, cum cred eu că aș putea să fac o rubrică mai bună pe viitor? În primul rînd, scriind ceva mai mult despre arheologia teritoriului României de azi, în preistorie și antichitate. În al doilea rînd, scriind texte mai puțin încărcate (problemă greu de corectat, pentru că este rezultatul a cel puțin zece defecte diferite de personalitate). În al treilea rînd, convingînd Dilema veche să ofere premii substanțiale – bani, mașini, apartamente – cititorilor acestei rubrici.

Sigur că în estul Europei textele de popularizare a științei nu sînt prea bine văzute de către somitățile domeniului respectiv. Adevărul e că nu prea sînt văzute deloc, pentru că sînt considerate irelevante, așa că nu se ajunge, de fapt, la nici un conflict. Ele pot, din cînd în cînd, cel mult crea surpriza neplăcută că un specialist scrie în timpul liber ceea ce par a fi generalități romanțate despre știință, a căror frivolitate nu numai că îl descalifică pe autor, dar riscă să compromită prestigiul breslei. Surpriza asta e posibilă și pentru că instituțiile de profil nu-și încurajează la noi specialiștii să iasă cumva în întîmpinarea publicului. În Anglia, o aplicație de job în domeniu sau o evaluare anuală ține cont nu numai de meritele academice ale cercetătorului, desigur cele mai importante, ci și de impactul lui asupra publicului nespecialist; la noi, contează numai și numai meritele academice.

Cu atît mai surprinzătoare mi s-a părut în cei patru ani de cînd țin această rubrică solidaritatea colegilor mei arheologi, care ar fi putut găsi nenumărate cusururi textelor mele: interpretări alternative lăsate deoparte, generalizări prea entuziaste, excepții nemenționate. În loc de asta, unul dintre ei a deschis porțile muzeului pe care îl conduce pentru lansarea ultimei mele cărți de arheologie, alții mă invită să particip la șantierele lor (semn că mă consideră și altceva decît un clovn – sau poate de-aia mă invită?), în fine, cîțiva au încercat chiar să-mi citească romanele, constatînd apoi că, prin comparație, rubrica asta chiar era citibilă.

Bun. Ce-ar fi să începem anul cu o carte despre o știință în care nu sîntem mari specialiști? Indiferent ce domeniu alegem, nu putem greși – de pildă, fizica: Șase lecții ușoare, a lui Richard Feynman sau Fizica povestită, a lui Cristian Presură. Ca să fie un an în care ceea ce era greu devine ușor.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019.

Foto: wikimedia commons

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.