Știința din basmul celălalt

Publicat în Dilema Veche nr. 828 din 3 - 8 ianuarie 2020
Știința din basmul celălalt jpeg

Ca orice bun croitor care mai întîi bate cuiele și abia apoi măsoară stofa, îmi propun și eu acum, la articolul cu numărul 200 pe care îl public în rubrica de arheologie din Dilema veche, să reflectez un pic la ce fac. Nu folosesc cuvîntul bilanț pentru că 1) în mintea mea este asociat cu Telejurnalul comunist, 2) poate să dea idei redactorului-șef să pună capăt acestei rubrici și, motivul cel mai important, 3) se termină cu ț.

Cît de jenă trebuie să ne fie că facem popularizarea științei? Nu foarte. Catedra pentru „Public Understanding of Science“ a Universității Oxford împlinește curînd 25 de ani, deci subiectul e legitim. Pe de altă parte, de o sută de ani încoace, de cînd Julian Huxley (fratele scriitorului) era avertizat că dacă mai scrie texte de popularizare a științei îi scad șansele de a fi ales în Royal Society, în breaslă n-a dispărut percepția că timpul pentru popularizare este furat de la cercetarea serioasă și este pierdere de vreme, dacă nu chiar compromițător. (Întîmplător sau nu, atît primul profesor de la catedra respectivă de la Oxford, Richard Dawkins, cît și Huxley au avut ca specializare teoria evoluției. Or, acesta e unul dintre cele mai fascinante subiecte din toată știința lumii, și anume, la fel ca marile teme ale arheologiei, unul care nu se poate discuta fără a convoca o sumedenie de alte discipline și subdiscipline.)

Diseminarea rezultatelor și metodelor științifice este o activitate în care cel mai anevoios e să simplifici fără să fii reducționist. Publicul nostru nu e nici pasiv și analfabet, nici Marele Inchizitor. La capătul celălalt al explicației sînt, de fapt, ceilalți oameni din metrou, de obicei educați, simpatici și curioși. Printre ei (deși nu așa simpatici) se află chiar și specialiști din alte discipline științifice, interesați de această „traducere“ ca să poată fi realmente interdisciplinari, așa cum toți ne dorim (de Crăciun) să fim. Și mai e ceva: popularizarea științei contribuie și ea la crearea sferei publice, și deci – marginal, dar important – la dialog, și deci democrație. (Disperată această încercare de a legitima popularizarea științei prin Habermas…) O notă terminologică: „popularizarea“, ca și „vulgarizarea“, e o etichetă, venită pe filieră franceză, care pare destul de aspră cu operațiunea pe care o descrie, minimalizînd-o, cel puțin față de mai neutrul „comunicarea științei“ folosit azi în engleză și germană.

Ar fi grozav ca toți specialiștii să scrie asemenea texte din datorie față de public și din convingerea că știința nu este un furnizor de informații, ci o instituție societală. Din păcate, ele nu ies bine dacă nu‑ți face și plăcere să le scrii. În cazul meu, o bună parte din plăcere vine din faptul că învăț, din documentarea pe care o fac pentru aceste articole, mult mai mult decît învață cititorii din ele. Cititori cărora le mulțumesc pentru interes, comentarii și loialitatea față de o știință asediată. Că veni vorba, cititorii cărora nu le-a plăcut această rubrică nu prea mi-au scris. Îi asigur cu ocazia asta pe toți criticii mei că nimic nu mă doare mai tare decît tăcerea lor și că dacă ceea ce vor e să mă rănească, asta e cea mai bună soluție…

Deocamdată, cum cred eu că aș putea să fac o rubrică mai bună pe viitor? În primul rînd, scriind ceva mai mult despre arheologia teritoriului României de azi, în preistorie și antichitate. În al doilea rînd, scriind texte mai puțin încărcate (problemă greu de corectat, pentru că este rezultatul a cel puțin zece defecte diferite de personalitate). În al treilea rînd, convingînd Dilema veche să ofere premii substanțiale – bani, mașini, apartamente – cititorilor acestei rubrici.

Sigur că în estul Europei textele de popularizare a științei nu sînt prea bine văzute de către somitățile domeniului respectiv. Adevărul e că nu prea sînt văzute deloc, pentru că sînt considerate irelevante, așa că nu se ajunge, de fapt, la nici un conflict. Ele pot, din cînd în cînd, cel mult crea surpriza neplăcută că un specialist scrie în timpul liber ceea ce par a fi generalități romanțate despre știință, a căror frivolitate nu numai că îl descalifică pe autor, dar riscă să compromită prestigiul breslei. Surpriza asta e posibilă și pentru că instituțiile de profil nu-și încurajează la noi specialiștii să iasă cumva în întîmpinarea publicului. În Anglia, o aplicație de job în domeniu sau o evaluare anuală ține cont nu numai de meritele academice ale cercetătorului, desigur cele mai importante, ci și de impactul lui asupra publicului nespecialist; la noi, contează numai și numai meritele academice.

Cu atît mai surprinzătoare mi s-a părut în cei patru ani de cînd țin această rubrică solidaritatea colegilor mei arheologi, care ar fi putut găsi nenumărate cusururi textelor mele: interpretări alternative lăsate deoparte, generalizări prea entuziaste, excepții nemenționate. În loc de asta, unul dintre ei a deschis porțile muzeului pe care îl conduce pentru lansarea ultimei mele cărți de arheologie, alții mă invită să particip la șantierele lor (semn că mă consideră și altceva decît un clovn – sau poate de-aia mă invită?), în fine, cîțiva au încercat chiar să-mi citească romanele, constatînd apoi că, prin comparație, rubrica asta chiar era citibilă.

Bun. Ce-ar fi să începem anul cu o carte despre o știință în care nu sîntem mari specialiști? Indiferent ce domeniu alegem, nu putem greși – de pildă, fizica: Șase lecții ușoare, a lui Richard Feynman sau Fizica povestită, a lui Cristian Presură. Ca să fie un an în care ceea ce era greu devine ușor.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O pisică gestantă a venit singură la ușa spitalului. Medicii veterinari au ajutat-o să nască VIDEO
Spitalul veterinar Arcadia Vet din Iași a avut parte de un eveniment neașteptat marți, 9 aprilie 2024. O pisică a venit la ușa așezământului medical, iar urmarea a uimit pe toată lumea.
image
Cum ar putea riposta Iranul la atacul israelian asupra consulatului său de la Damasc. Scenarii și implicații
Publicația The Conversation l-a consultat pe expertul în materie de securitate și fost oficial american în domeniul contraterorismului Javed Ali pentru a schița potențiale scenarii și implicații pentru Orientul Mijlociu al unui eventual atac iranian de represalii pe teritoriu israelian.
image
O adolescentă s-a dus la Urgențe cerând să i se facă un avort. Reacția ei după refuz a lăsat-o pe doctoriță în lacrimi
O elevă de 17 ani s-a prezentat la Urgența Spitalului Județean Suceava și a cerut să i se facă un avort. Refuzul doctoriței a dus la deznodământ neașteptat.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.