Stigmatul comunismului

Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
Reacţii omeneşti jpeg

Vorbeam cu un prieten despre călătoriile pe care le-am făcut şi unul şi celălalt prin străinătate. „Ţi-a plăcut în Croaţia?“, m-a întrebat el. „Hm“ – am zis eu –, „peisajele de pe Coasta Dalmaţiei sînt minunate.“ „Sigur că da, dar, de fapt, vreau să te întreb dacă simţi nevoia să te mai duci pe acolo“ – a continuat el. „Nu prea“ – i-am răspuns –, „cred că pentru moment mi-e destul.“ „Păi, vezi. Dar la Praga ai fost?“ „Da, de mult, şi mi s-a părut un oraş foarte frumos.“ „Ţi-ai mai planifica o excursie acolo?“ „Nu.“ Acelaşi răspuns era valabil şi pentru mine, şi pentru el, şi în cazul Poloniei, al Ungariei sau al altor ţări foste comuniste. Şi atunci, mi-am pus întrebarea ce mă face să nu-mi mai doresc curînd o vacanţă în asemenea ţări, foste comuniste, chiar dacă au unele peisaje minunate sau oraşe frumoase. Ce mă respinge? 

În Croaţia se simte un fel de umbră a lucrurilor sumbre petrecute acolo recent, nu doar a comunismului, ci şi a războiului atroce pe care l-au avut cu fraţii lor „de-o făptură şi de-o seamă“. În Ungaria ar putea fi teama de proverbialul şovinism, pe care însă nu l-am simţit vreodată pe pielea mea. Dar în Cehia sau Polonia? Ce e? Poate că peste tot, în aceste ţări, se percepe un fel de neaşezare a societăţii şi există o frică de surprize neplăcute. Dar neplăceri poţi să ai şi în Italia. Şi chiar am avut cu duiumul, dar cu toate astea m-aş mai întoarce acolo oricînd. Sigur, nu-mi plac cartierele de blocuri mizerabile pe care le găseşti peste tot în ţările foste comuniste. Nu atît sărăcia lor mă deranjează (în fond, locuri mizerabile găseşti oriunde în lume), cît mai cu seamă standardizarea, aspectul uniform al acestei sărăcii, cu alte cuvinte, amprenta arhitecturală totalitară a comunismului şi sovietizării. Totuşi, nici asta nu ar fi ceva esenţial, mai ales dacă stai într-un hotel acceptabil, cu împrejurimi plăcute, iar obiectivele turistice sînt interesante. Senzaţia de disconfort vine şi din altă parte. Într-o oarecare măsură ea e legată, cu siguranţă, de lipsa de atenţie acordată spaţiului public din aceste ţări. De la observaţia că panourile de orientare sînt prost plasate, pe şosele şi în oraşe, pînă la impresia că, la o adică, nu te prea poţi bizui pe ajutorul autorităţilor. Şi mai e vorba şi de oameni. Nu că n-ar fi şi persoane plăcute şi amabile sau cu un comportament ireproşabil (în relaţia cu un turist şi nu numai). La mijloc e altceva. Oamenii din Est sînt de multe ori apăsaţi de tot ce au trăit. Par a nu fi complet eliberaţi, interior vorbind. Chiar şi la cei mai tineri se pot observa unele sechele moştenite de la părinţi. Se simt nişte complexe ale

cum era de fapt considerată zona noastră înaintea căderii Cortinei de Fier. Dacă ar fi să dau exemple concrete, aş spune că zîmbetele vesticilor sînt de obicei mult mai fireşti, că starea lor e mai destinsă. Mi-aduc aminte de o chelneriţă italiancă dintr-un orăşel uitat de lume, slabă şi prăpădită, care s-a oferit imediat să ne dea nişte informaţii utile, cu o dezinvoltură şi o bucurie autentică, pe care foarte rar le găseşti la chelnerii din Est. Se vedea că femeia era săracă şi muncită, dar gîndea liber şi deschis. La estici, de cele mai multe ori se simte că-şi fac meseria doar cu gîndul la bani, într-un fel încuiat. 

Sorin Costreie, profesor de filozofie, făcea în urmă cu doi ani, în

, o observaţie subtilă: „Cu toţii remarcăm seninătatea celor din Vest, distincţia cu care privesc şi abordează lumea, dînd dovadă de ceva mai multă detaşare emoţională decît noi“. E o diferenţă clară şi aici. La estici remarcăm mai multă emotivitate, pe care oamenii nu ştiu s-o ţină în frîu. Tot la estici detectăm tot felul de complexe provinciale, cum spuneam, sau obsesii identitare. Străinii şi turiştii sînt încă priviţi ca nişte curiozităţi de pe altă planetă şi în acelaşi timp ca potenţiale rezervoare de bani şi alte posibile beneficii. De multe ori, esticii nu par să înţeleagă că străinii (fie ei din Est sau din Vest) sînt oameni ca şi ei, şi pe care, în consecinţă, ar trebui să-i trateze

. E drept că aici avem o problemă şi de partea cealaltă. Mai ales în ultima vreme, nici vesticii nu par întotdeauna siguri că esticii sînt oameni ca şi ei. Mulţi occidentali nu sînt capabili şi nici nu fac eforturi să înţeleagă (de ce ar face-o?) traumele şi mizeriile prin care au trecut esticii, împrejurările care i-au făcut să devină diferiţi. 

Sînt şi destui vestici care nu se simt bine în ţările din Est, tot aşa cum mulţi dintre noi ne simţim mai „acasă“ în Occident decît într-o ţară fostă soră de lagăr. Grija faţă de spaţiul public poate oferi unui străin sentimentul de „acasă“, după cum lipsa acestei griji îi poate provoca o senzaţie de alienare. Şi vorba unei amice din Austria care contempla Bucureştiul: „Rău a fost comunismul ăsta!“. 

Dar felul în care spaţiul public e gestionat ţine de mentalităţi şi de oameni. Deci, pînă la urmă, tot

pare a fi marea diferenţă (încă) între Est şi Vest. Dacă mergi mai la est, în spaţiul fost sovietic, lucrurile sînt şi mai evidente. Omul nou din Est,

cel creat de marxism-leninism, continuă să existe într-un fel sau altul printre noi şi chiar în noi. E încă recognoscibil în lume, la fel ca unii indivizi care au trecut în viaţă prin încercări traumatizante şi care le-au schimbat caracterul. Omul vestic a crescut în condiţii normale, omul estic a crescut într-un fel de şcoală de corecţie.  

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.