Statul la fier vechi

Publicat în Dilema Veche nr. 319 din 25-31 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Rablele sînt, ca şi ruinele, prezenţe nelipsite ale peisajului nostru cotidian. De aceea iniţiativa Guvernului, mai precis a Ministerul Mediului, de a aplica programul de eliminare a rablelor e de salutat. În ultima lună au fost trimise la REMAT cîteva zeci de mii de rable (cu ruinele e mai greu). Partea a doua a programului, cea care prevedea ca posesorii de vouchere obţinute prin casare să-şi cumpere mai ieftin maşini noi, nu a reuşit la fel de bine (pînă acum e vorba de doar cîteva mii de). Un motiv ar fi că mulţi dintre posesorii de rable n-au banii cu care să completeze ce-au primit pentru casare pînă la suma necesară cumpărării unei maşini noi. Pare că mulţi preferă să vîndă voucherul doar pentru ceva bani de buzunar. Mai există însă şi un alt motiv pentru care automobilele noi nu au ajuns încă să înlocuiască rablele. E vorba de mecanisme „rablagite“, ale statului, adică de birocraţie.

Regulile sînt astfel făcute încît, după ce ai reuşit să duci maşina la REMAT, lucru care se dovedeşte a fi mai simplu sau mai complicat în funcţie de propriul noroc, trebuie să mergi cu actele rablei la notar, la administraţia financiară, la poliţie şi apoi la dealer-ul de maşini noi care, la rîndul lui are o mulţime de formalităţi de îndeplinit (şi nu mai vorbesc de ce trebuie să facă apoi proprietarul maşinii noi pînă să ajungă s-o înmatriculeze).

Dacă atunci cînd dai maşina veche în mod fizic poţi avea noroc de servicii rapide, cînd e să scapi şi de actele adiacente rablei nu mai poate fi vorba de vreun noroc, cel puţin în Bucureşti. La serviciul de taxe şi impozite locale, e la fel ca acum zece, douăzeci sau chiar cincizeci de ani. Pe uşile birourilor sînt lipite tot felul de hîrtiuţe cu reguli şi informaţii. Ce se află în spatele lor nu corespunde însă cu hîrtiuţele. Unde scrie impozite îl poţi găsi pe funcţionarul cu amenzile şi viceversa. Descoperirea asta o faci numai cînd uşile se deschid pentru că, adesea, ele sînt pur şi simplu încuiate (chiar şi pe dinăuntru).


Privatul de la xerox este cel care poate da cele mai bune relaţii. Traseul corect prin instituţie se dovedeşte a fi acela indicat de el, chiar dacă funcţionarii zic altfel. La omul de la xerox ajungi tot după ce stai la coadă. Şi la casierie e de aşteptat, iar de tehnologia plăţii prin card bancar pare că nici nu s-a auzit. Nu merge fără bani cash, iar ca să afli cît trebuie să plăteşti e nevoie să întrebi la un alt birou. În sfîrşit, cînd toate actele de la această instituţie sînt gata, eşti trimis la şeful serviciului să-ţi pună ştampila. Şef fiind însă, personajul nu-ţi stă oricînd la dispoziţie. Cînd în cele din urmă îl prinzi liber în birou, constaţi că nici ştampilarea nu e aşa simplă cum ţi-ai imaginat. Nu e vorba de o singură ştampilă, ci de vreo trei, mai mari, mai mici sau mai pătrate.

Urmează apoi calvarul de la serviciul de radieri şi înmatriculări, la poliţie, adică. Asta se petrece acum într-o clădire nouă şi curată de la marginea oraşului. Se iau bonuri de ordine, există scaune şi aer condiţionat. Întocmirea propriu-zisă a actelor se face însă într-un imobil alăturat, un fel de bazar cu servicii de  copiere, dactilografiere, asigurări, învelitori de taloane şi altele. Cine crede că s-ar putea duce direct la ghişeul poliţiei, fără să treacă pe la intermediarii din aceste birouri care să-l înveţe să-şi întocmească dosarul, se înşală şi riscă să piardă şi mai mult timp.

Serviciul de înmatriculare şi radiere e unul comunitar, ca şi serviciul pentru taxe şi impozite locale, dar cele două instituţii par sortite pe vecie să nu aibă vreo posibilitate de a comunica direct între ele. Iar după ce omul scapă de actele rablei, aşa cum spuneam, dacă vrea maşină nouă, trebuie să ia calea inversă. Noile acte se nasc la fel de greu precum dispar cele vechi. Am aflat că după ce termină cu actele, unii se duc pur şi simplu şi se îmbată. Există şi din aceia care preferă să-şi lase rabla să zacă în faţa blocului în loc să se înhame la toată această tevatură. Tot aşa, există şi maşini fantomă, doar în acte, deşi fizic au dispărut de mult, uneori chiar de peste zece ani. Ce bun ar fi şi un program prin care toate aceste instituţii birocratice rablagite să fie duse la REMAT.
 

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Extrădarea lui Cherecheș. Precedentul Fiat creat de Germania într-un caz similar, finalizat tragic
Un fost polițist de frontieră, condamnat la închisoare cu executare pentru corupție și prins în Germania, la fel ca primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, nu a fost niciodată extrădat. Polițistul în vârstă de 48 de ani a murit în Germania, în urma unui accident.
image
Bărbat găsit mort într-o scorbură, în Neamţ. Sfârșitul victimei este învăluit în mister
Decesul unui bărbat este învăluit în mister, cadavrul acestuia fiind descoperit în scorbura unui copac dintr-o pădure care străjuie, alături de culmile Cozla şi Pietrica, municipiul Piatra Neamţ.
image
Viața extravagantă a Regelui Charles: I se calcă șireturile de la pantofi, iar un angajat are obligația să îi pună pastă de dinți pe periuța regală
Este deja un fapt cunoscut că Regele Charles are unele idiosincrazii cel puțin interesante. Iar în noua sa carte "Endgame: Inside the Royal Family and the Monarchy’s Fight for Survival", autorul Omid Scobie dezvăluie și mai multe dintre cererile bizare ale lui Charles.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.