Stare de nestare
Nu pot scrie despre altceva. Nu pot vorbi despre altceva. A trecut o săptămînă de la ultimul text cînd așteptam să vedem ce înseamnă exact starea de urgență, iar acum am mai făcut un pas în tot tăvălugul ăsta al molimei, în urma căruia cazurile de îmbolnăvire se înmulțesc aproape peste tot, iar Italia e îngenuncheată. Nu știu ce se va întîmpla pînă în momentul în care cuvintele astea vor ajunge înaintea ochilor de cititor.
Dar ne-am trezit în fiecare dimineață cu haina cu un număr mai strîmtă. Ziceam că încercarea de acum o să ne fluture în fața ochilor un evantai de teste. Cîteva le picăm previzibil. Frica, disperarea și nesiguranța cojesc rînd pe rînd poleiala de pe om. Căci au apărut dușmanii asupra cărora ne putem vărsa neputințele. Ăi mai de temut, ciumații, sînt românii care muncesc la negru prin Italia și prin alte țări europene lovite la rîndul lor de boală. Mulți dintre ei scoși în stradă, rămași în niciunde, ar primi din partea compatrioților nimic mai mult decît o ușă închisă în nas. Să nu vină, că ne infectează. Lucrează la negru, nu i‑am pus eu, cerșesc și sînt mulți, și au fustele largi – să nu vină. Am învățat cuvinte noi: badante. Le vedeai în avioanele low-cost, femei între două vîrste, muncite și la fel de absente ca în rata de Filiași. Obiectul muncii lor s-a dus. Molima a culcat la pămînt populația îmbătrînită a Italiei, iar pentru ele n-a mai rămas nimic acolo. Perspectiva unei carantine de două săptămîni în țară e singura lor ieșire.
Ne-am găsit zilele astea un alt dușman. Bătrînul rătăcitor pe străzi. Nu e un caz singular, pe aici, pe la noi. Toată lumea se luptă să-și țină bunicii pe acasă, dar parcă unii o fac cu mai multă îngăduință și cu puțin mai multă înțelegere. Asist la un public shaming care nu face decît să se așeze peste o nemulțumire veche. De cîte ori n-ați auzit, în vremuri de normalitate, că autobuzele sînt pline de bătrîni, că ce caută acolo, că îi caută moartea pe stradă? E, uite că acu’ ne caută moartea (fizică, economică) pe toți pe stradă, dar bătrînii devin inamicul principal. N-aș vrea să mă înțelegeți greșit – sînt sută la sută pentru distanțarea socială, cum îi zicem acum, și sînt conștientă că izolarea, de îndată, înseamnă mai puține îmbolnăviri. Aici nu încape discuție. Dar sigur că urmează un dar. E o chestie de atitudine și de ton. Bătrînii din România se confruntă oricum cu o cruntă izolare socială. Ai 70-80, ești pa, caută să te distrezi în parc pentru că programe de politici publice care să-i includă și pe ei nu există. Și apoi, o să vedeți mulți bănănăind pe stradă pentru că sînt singuri și au tratamente de făcut, medicamente de luat și alte asemenea. Mulți, la fel, nu or fi înțeles gravitatea situației, dar între ăștia care n-au priceput sînt și tineri cu duiumul.
Iar apoi, uite că începe să ne strîngă și democrația pe la subțiori. În vremuri excepționale de criză se pot limita anumite libertăți individuale, o știm. Desemnezi un singur comunicator, cu condiția să-ți dea toată informația, complet, onest și fără discuții. Te supui în mod excepțional unor reguli excepționale. Dar cît și unde tragi linia? Ce se mai poate strecura prin ochiurile mari, lejere, împletite la marea grabă ale acestei plase? E o întrebare pe care mi-o pun, indiferent ce. M-a pus puțin pe gînduri și graba multora de a invoca armata, SRI-ul, miliția, agenții, gărzile, poliția pentru a interveni. Ai văzut cremenalul, pac! La dubă. Accepți reguli mai dure pentru sănătatea și viitorul economic al tuturor, dar nu te poți înghesui cu așa mare bucurie să jandarmerești pe toată lumea, indiferent ce. Măcar declarativ, puțină moderație. Din cauza unor tare profunde de țară și de istorie universală, mi se strînge inima cînd aud de chemări la arestări (da, am auzit că ar trebui să iasă armata să-i mierlească pe toți cei care nu se supun), la delațiuni, la pedepse publice și mai știu eu ce.
Am evoluat ca umanitate și o să ieșim și din asta. O să învățăm lecția și vom fi mai pregătiți în fața unui val similar de molimă. Însă un examen de umanitate rațională picat ne poate înroși obrajii multe generații, iar.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
