Spirit(uş) compulsiv

Publicat în Dilema Veche nr. 674 din 19-25 ianuarie 2017
Iconofobie jpeg

M-am întîlnit, înainte de vacanța de iarnă, întîmplător, cu soția colegului meu de la Studii Culturale, Iorgu Spirituș. Femeia era praf. Mi-a mărturisit că tocmai îl internase pe Iorgu la Psihiatrie, în secția Obsesiv-compulsivi. Ce se întîmplase oare? Iorgu a fost mereu, cel puțin în aparență, un tip echilibrat. Cam încăpățînat, însă fără excese, aș fi zis. Deși adept al lui Raymond Williams și mare admirator al masteratului (celebru) de la Birmingham, din 1964, masterat dedicat, cum se știe, pentru prima oară în lume, studiilor culturale, Spirituș nu accepta eticheta de „marxist“. Spunea, enervat, celor care-i aminteau de extracția filozofică a „culturalismului“ european că habar n au ideologie literară, că nu-l înțeleg pe Williams care, vezi bine, prin nuanțarea relației dintre societate și cultură, s-ar fi dezis implicit de autorul Capitalului, intrînd pe un culoar teoretic nou etc., etc. Încrîncenarea cu care reacționa în astfel de contexte mi-l făcuse suspect, întrucîtva, de orgoliu, totuși nu cu impact patologic obligatoriu. „Semnele dereglării existau de mult timp!“, m-a contrazis Ana, nevasta colegului în chestiune. „Nu i ierta, într-un fel morbid, pătimaș, greu definibil, pe cei care îndrăzniseră să-l numească vreodată marxist. Îi considera ina-mici personali, chiar dacă – grozavă aiureală! – ei făceau parte din familie. Bunăoară, pe taică-meu, profesor de economie, om care l-a iubit enorm pe Iorgu, nu-l mai scotea din apelativul anarhist de cînd bătrînul îl atenționase într-un mod paternalist: Tăticu’ (așa-l striga afectuos – tăticu’!), las-o mai moale cu socialismul, că băieții ăștia – ascultă-mă pe mine, deoarece am vechime în viață – numai porcării au adus în istorie! Să nu-ți influențeze, Doamne ferește, iubirea pentru Marx și Engels cariera academică! Vai, ce s-a supărat atunci Iorgu! N-a mai vorbit deloc cu tata și, întrucît ai mei, inși depășiți de tehnologia prezentului, nu aveau computer și nu știau să acceseze Internetul, bărbatu-meu a hotărît să-i pedepsească, pentru cutezanța de a-l fi considerat marxist, prin poșta clasică. Ticluia așadar, pe laptop-ul personal, pretinse scrisori oficiale către taică-meu, cu anteturi înfricoșătoare, de la diverse instituții ale statului, și se deplasa apoi la București (ca să aibă ștampila Capitalei pe plic), de unde le expedia pe adresa bătrînilor. Din ele rezulta că taică-meu era căutat de SRI, CIA și KGB pentru activitate anarhistă pe plan internațional. În plus, asupra lui mai plana și suspiciunea de terorism islamic…“

Ana s-a oprit din cauza unui puternic tremur în glas, dar, ulterior, a continuat: „Dacă aș fi aflat mai devreme la ce se dedase nebunul, poate că nenorocirea nu s-ar fi întîmplat! După cîteva misive șocante, tata a trecut printr un teribil accident vascular. Acum e imobilizat în pat, rînjește nătîng și nu mai articulează decît trei cuvinte: păpicu’ (eu și cu mama îl bănuim a fi o variantă a vechiului tăticu’!), arăbicu’ și nema. Trist, cumplit de trist! Și nu este tot! Iorgu bifase, desigur, și alți clienți pe lista neagră. Unui profesor de la Sociologie (care, culmea, îi lăudase lucrarea prezentată la un simpozion, avînd totuși proasta idee să o clasifice drept contribuție strălucită pe linia marxismului occidental) i-a scris, persistent, de pe conturi false de e-mail sau Facebook: Moartea îi pîndește din umbră pe idealiști. Idealistule, vremea socotelilor e aproape. Pregătește-te! Sărmanul a luat-o razna. A convins poliția că tulburase anumite cercuri mafiote transnaționale prin activitatea sa sociologică. Oficialitățile l-au băgat de aceea, alături de familie, într-un program de protecție a martorilor, deschis, mai nou, și în România. Prin urmare, adio, carieră, adio, viață! Soțu-meu nu l-a cruțat nici măcar pe prietenul său din copilărie, ironic, inginer mecanic, fără nici o legătură cu umanioarele și deci cu ideologiile, Sergiu Pramat. Nefericitul respectiv l-a întîlnit odată pe stradă și l-a abordat jovial: Cum o mai duci, băi Spiritușule? Am auzit că ai trecut la comuniști. Atît i-a trebuit lui Iorgu! A pătruns noaptea, prin efracție, în atelierul mecanic deținut de Pramat și a imprimat, cu vopsea galbenă, pe toate mașinile găsite acolo cuvintele: Trăiască burghezia! Jos proletariatul! Vivat capitalismul! Vivat economia liberă! I-a omorît lui Sergiu afacerea. În scurt timp, bietul de el a ajuns muritor de foame. Însă – te vei mira! – nu aceste fapte abominabile l-au deconspirat pe Iorgu. Nicidecum. A săvîrșit fărădelegile menționate cu un profesionalism infracțional impecabil. Nimeni nu a știut, nici eu, nici altcineva, că, în ororile amintite, fusese mîna lui. Tu, Codrine, i ai adus de fapt sfîrșitul! (Am tresărit violent – cum Dumnezeu puteam fi eu cauza căderii lui Spirituș?) Iorgu a auzit de nu știu unde că ai fi afirmat, la un curs de teorie critică, un lucru blasfemiator. Acela că studiile culturale s-ar trage din marxism. A jurat răzbunare. Petrecea cîteva ore zilnic în fața calculatorului, căutîndu-ți articolele online, la care, cu o disciplină de fier, îți dădea mii, zeci de mii de unlike-uri de pe diverse conturi inventate. Astfel, într-o bună zi, de atîta efort, a înțepenit cu mîinile pe tastatură, a intrat într-o crampă cronică, devastatoare. Am fost nevoită să chem SMURD-ul. În fața paramedicilor, s-a confesat subit. Și-a recunoscut crimele. Nu l-au mai transportat la Ortopedie, așa cum intenționau inițial, ci direct la Socola, la Obsesiv-compulsivi…“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Serbia pune Euro 2024 pe jar: amenințare cu retragere după un scandal exploziv
Turneul final din Germania poate intra în istorie din motive nedorite.
image
Cum au terorizat șapte indivizi o femeie timp de doi ani, ca să le cedeze un teren
Joi dimineaţă, la şase adrese din Ploieşti au avut loc descinderi ale mascaţilor, care au condus la sediul poliţiei, pentru audieri, şapte indivizi care, vreme de doi ani, au făcut presiuni asupra unei femei, cu scopul de a intra în posesia terenului acesteia.
image
Copil cu sindrom Down, exclus de la serbarea de final de an. „Singurul necostumat a fost Vladimir”. Replica educatoarelor
Este anchetă la o grădiniță din Gorj după ce mama unui copil cu sindrom Down a scris pe Facebook că fiul ei a fost discriminat la serbarea de final de an.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: