Somnul bate cultura

Publicat în Dilema Veche nr. 308 din 7-13 ianuarie 2010
Guvernul din umbră e cam palid jpeg

Acum cîteva zile am fost la operă. Să vă explic detaliile, cu speranţa că n-o să mă credeţi snob (cine încearcă va fi deferit justiţiei conduse de soţia mea, care a fost cu ideea!). Opera era în New York, şi anume Metropolitan. Noi eram în Boston, aruncaţi acolo de greutăţile vieţii de doctor care vrea să înveţe meserie (nu eu, tot soţia!). Evident, între cele două localităţi se întinde nu doar autostrada, ci şi dorinţa neaoşă de a mai face economie, drept pentru care nici o clipă nu m-am gîndit să plecăm din timp şi să ne luăm o cameră la hotel în Manhattan. Am plecat cu patru ore înainte de începerea spectacolului deci, pe un drum ca de la Bucureşti la Mangalia. Am ajuns la spectacol cu convingerea că da, Al Gore are dreptate, sînt prea multe maşini în America şi, ce e mai rău, toate sînt folosite pe centura New York-ului, în acelaşi timp. Dar am ajuns. Ne-am ocupat locurile, aflate în primul rînd, ca urmare a convingerii pur româneşti că omul sărac trebuie să-şi ia ce e mai bun. A început opera, după tipic, cu uvertura. Cinci minute m-am uitat la mîinile dirijorului, încercînd să-mi imaginez, ca urmare a altor defecte naţionale pe care nu le mai menţionez, cam cît cîştigă pe secundă. Şi-am adormit. Am dormit în actul întîi. M-am trezit la pauză, m-am aşezat mai bine, m-am culcat la loc. În actul doi am visat că mă dădeam în leagăn în casa bunicilor, în al treilea mă plimbam pe un vapor pe care cînta fanfara. În fine, după cîteva vise frumoase şi deosebit de scumpe (nu vreţi să ştiţi cît costa biletul la Met în primul rînd), m-am trezit. Se terminase.Am ieşit, ne-am urcat în maşină şi-am pornit înapoi spre Boston. Aceeaşi autostradă, cu ninsoare de data asta, fără nici un fel de maşină de deszăpezire in sight, dar măcar mai puţin populată. După vreo oră de drum, m-am întors spre soţia mea (care dormea acum, aşa cum ştie ea mai bine, adică exact atunci cînd trebuie!) şi i-am zis: „Auzi, realizezi că acum chiar pot să mă laud în Dorobanţi că sînt cel mai tare? Pentru că oricine poate să spună c-a fost la Met să vadă Nunta lui Figaro, însă io sînt, pe pariu, singurul care poate să se laude c-a dormit la ea!“. Şi-am dormit bine, vă asigur. Cultura, cînd e scumpă şi bună, are acest efect asupra minţilor simple, de ţară. Adoarme. Şi nu e vorba doar de muzică, ci şi de concepte filozofice, de literatură grea şi complexă, de studii antropologice, orice vă puteţi gîndi că cere mai mult de trei neuroni pentru a începe măcar procesarea celor un milion şi jumătate de idei aşezate pe o pagină de – să zicem – Sf. Augustin (cu care am dormit perfect, pe drumul de întoarcere, după numai două rînduri!). Îmi aduc aminte în tinereţe cînd îl vedeam pe Iosif Sava la televizor: a rămas pînă la ora asta pentru mine definiţia plictiselii absolute, aceea în care şi sinuciderea ţi se pare un efort uriaş. Nu numai uriaş, ci şi inutil: eşti sigur că nici ea nu te scapă, n-are cum, spleen-ul e sigur veşnic! Noroc că asemenea show-uri au dispărut. Acum media se chinuie să ne ţină treji şi să ne distreze, luînd în seamă învăţămintele trase din emisiunile lui Sava şi ale altor realizatori dispăruţi: ideile puţine şi simple sînt cele mai bune. Dacă se poate idei deloc, însă multă mişcare în cadru, e perfect. Se vede deja la talk-show-uri, unde mişcarea e cea a mîinilor şi grimaselor şi emoţiilor. Sînt sigur că următoarea generaţie va reuşi cumva să scape de cuvinte, lăsînd doar umorile şi nervii. Talk-show-ul mut, doar cu pian, ca la filmele din anii ’20? De ce nu? Pînă una alta, să vă spun că am folosit această introducere lungă să vă spun un lucru simplu şi complet lipsit de referinţe culte: în cîteva săptămîni o să încep la televizor o emisiune nouă. Cum naiba s-o fac să nu vă plictisiţi şi să mai şi spuneţi prietenilor să se uite la ea?Competiţia e deschisă. Cea mai bună idee va fi premiată cu o oră de vorbit la televizor, pe orice temă, atîta vreme cît nu e plicticoasă şi e lipsită de acompaniament simfonic. Asta pentru că, poate am menţionat, mi-e teamă că adorm eu înaintea publicului. Vă aştept deci. lucian@signfactor.ro

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.