Şoferul băştinaş

Publicat în Dilema Veche nr. 543 din 10-16 iulie 2014
Reacţii omeneşti jpeg

Aşteptam pe culoarul unei clădiri de sticlă să-i iau interviu unui mare personaj din America. M-a întîmpinat cea care se ocupa de relaţiile lui cu presa, în acea vizită. Ajunsesem cu cîteva minute înainte de ora fixată, dar ea s-a scuzat, spunîndu-mi că omul nostru e într-o întîlnire importantă care se prelungeşte.  

Mi-a oferit cu pahar de apă şi a început a-mi face conversaţie. O englezoaică cu ochelari, genul corporatist, eficient şi cu o amabilitate profesională. „E foarte frumos aici“, mi-a spus, adăugînd că şi ea ar fi încîntată să lucreze într-o asemenea clădire modernă, de oţel şi sticlă, cu lifturi exterioare. M-am uitat la pereţii exteriori, transparenţi, care de fapt erau cam murdari. Nu găseam nimic frumos, mai ales că „sticla“ era împlîntată în mijlocul unui cartier de case, vechi şi liniştit. M-am mirat şi i-am spus că în Bucureşti există clădiri mai frumoase şi că eu nu m-aş simţi prea bine să lucrez în acel loc. „Ei, totuşi, să ai aşa lifturi interesante şi multe etaje“, a replicat ea. Am catalogat în minte afirmaţia ei drept o ciudăţenie şi am schimbat vorba. După o vreme, importantul personaj a ieşit din birou şi a început o discuţie cu consilierii săi, care-i spuneau că întregul program e în întîrziere. M-am temut că interviul meu ar putea fi în pericol, dar, în cele din urmă, distinsul personaj a hotărît că trebuie să mi-l acorde aşa cum era programat. Şi a stat de vorbă cu mine vreun sfert de oră.

Cînd am ieşit din birou, englezoaica m-a luat din nou în primire să mă întrebe dacă totul a fost ok. I-am spus că da. Atunci, eliberată parcă de toate grijile profesionale din acea zi, m-a întrebat cum ar putea ajunge la hotelul Radisson, unde era cazată. Se afla pentru prima oară în Bucureşti şi era cam derutată. N-am prea reuşit să-i explic, traseul era complicat. Mi-a spus că nu vrea să ia un taxi şi părea să aibă o oarecare teamă de chestia asta. „Ştii ce“, i-am zis, „pot să te duc eu cu maşina pînă acolo, că pentru mine nu înseamnă cine ştie ce ocol.“ „Oh, great!“, a exclamat ea.  

Pe drum a început să mă întrebe tot felul de lucruri despre oraş. Eu i-am dat explicaţii despre ce vedea pe geam: străzi şi case vechi din perioada interbelică, Piaţa Romană cu Academia de Studii Economice, Muzeul Literaturii Române (acum evacuat), curtea Academiei, Cazinoul Victoria în paragină, fost teatru de revistă şi ambasadă a Germaniei în anii războiului, Casa Vernescu – pe atunci încă sediul Uniunii Scriitorilor, Muzeul Colecţiilor de Artă, Palatul Ştirbei. Ea se minuna iar eu eram tot mai cuprins de mîndrie patriotică, bucuros de cîte lucruri interesante găsisem pe un traseu aşa de scurt.  

În sfîrşit, am ajuns la Radisson, unde i-am spus că a stat şi Madonna cînd a concertat la Bucureşti şi i-am arătat cu degetul Piaţa Revoluţiei, Palatul Regal cu Muzeul său de Artă şi Ateneul. Înainte să coboare, mi-a mulţumit, spunînd că i s-a părut foarte interesant ca în primul oraş din Estul Europei în care călătoreşte să aibă un ghid local aşa bine informat.  

Afirmaţia asta nu avea nimic rău în sine, ba chiar intenţia era de laudă, dar tonul cu care a spus-o mi-a dat de gîndit. Mi-am adus aminte de anterioarele laude la adresa clădirii de sticlă murdară cu lifturi exterioare. Desigur că englezoaica era de mult obişnuită cu clădiri şi mai futuriste, dar nu se aştepta ca la noi, în România, să găsească ceva cît de cît asemănător. Şi gîndea probabil că, pentru nişte „amărîţi“ din Europa de Est, aşa ceva trebuie să fie un lucru de vis. În ciuda comunismului, mulţi dintre noi am crescut cu filmele americane şi englezeşti, am ascultat muzica lor şi le-am prins spiritul. Ne considerăm foarte apropiaţi ca valori. Dar cei dintre ei care au mai puţină experienţă, care sînt mai neinformaţi sau mai puţin atenţi, nu ştiu asta şi ne privesc ca pe nişte fiinţe din afara zonei lor culturale. În ochii unor astfel de persoane, ne aflăm – aşa cum spune profesorul Vintilă Mihăilescu în recentul său articol „Turist în neo-liberalism“ – „de partea cealaltă a puterii“. Campaniile presei tabloide britanice din ultima vreme nu fac decît să mărească această distanţă. Dovadă sînt şi gafele de tipul celei făcute de tenismanul Andy Murray care, lăudînd performanţele Simonei Halep, a lăsat să-i scape vorbele: „Nu-mi vine să cred că vine din România.“ Sigur, trebuie să recunoaştem că există şi destui concetăţeni care merită să fie astfel priviţi. Uneori, din păcate, chiar asta e realitatea.

Eu mărturisesc însă că, odată ce englezoaica a coborît în faţa hotelului, brusc m-am văzut în postura şoferului negru, arab sau indian din filme, care-i duce pe occidentali la hotelul luxos din centrul unei zone exotice şi potenţial periculoase. A nu se înţelege că m-am simţit prost sau că mi-a păsat în vreun fel. Dar a fost un fel de revelaţie. Eu o considerasem ca pe un fel de colegă în ale presei; ea, dincolo de politeţea perfectă, mă privea, de bună seamă, ca pe un soi de şerpaş local, care o rupe acceptabil pe englezeşte. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.