Sociologie frenetică

- 86 este plin şi la ora asta. M-am suit cu greu şi acum aştept într-un colţ să ajung acasă. Aştept şi ascult. - Dacă nu te urcai cu rucsacul ăla în spate, puteam să ne suim şi noi! - îi reproşează un domn mai în etate unui băiat plinuţ din faţa lui. - Păi, văd că v-aţi urcat... - Şi ce-oi fi vrut, să rămîn pe jos numai ca să ai tu loc cu rucsacul tău? - Te pomeneşti că n-ai loc de mine! - se înfurie tînărul. Eu vin de la facultate şi în sacul ăsta am cinci kile de cărţi, n-am unde să-l pun. - Şi ce, crezi că eu m-am urcat de plăcere, aşa, ca să mă plimb cu troleibuzul? - se înfurie la rîndul său domnul cu pricina şi dă să-şi facă loc mai în faţa troleibuzului. - Ce te'mpingi, dom'ne! - sare ca arsă o doamnă cu multe plase. Nu mai ai loc în tot troleibuzul? Trei ore am stat la piaţă şi mă dor picioarele! - Cucoană, eu am muncit treizeci de ani, nu trei ore, şi nu vedeţi că tot n-am loc!? - Doamnă, faceţi ceva - i se adresează, împăciuitor, băiatul dolofan unei doamne care se sprijină de geam - nu vedeţi că nu e loc? - Doamna sprijinită de geam tace şi priveşte pe geam. - Alo, doamna!... - insistă băiatul dolofan. - Şi acum ce-ai vrea - intră în vorbă un tînăr sictirit - să ne dăm noi jos ca să vă urcaţi voi? - Stăm la un stop. Cîteva minute e linişte. M-am făcut mic în colţul meu, ca să trec neobservat. - O bătrînică în baston profită de ocazie, se scoală de pe scaun şi încearcă să-şi facă loc în faţă ca să coboare la următoarea: - Scuzaţi, cobor la prima, scuzaţi, vă rog... - Bine că nu te-ai sculat cu un sfert de oră înainte, ca să ne dăm toţi la o parte să-ţi facem ţie loc, să nu întîrzii! - se răsteşte la ea un bărbat în haină de piele jerpelită. - Merg greu, sînt în baston... - se scuză bătrînica. - Şi credeţi că dacă voi, ăştia, sînteţi în baston, trebuie ca noi să stăm drepţi în faţa voastră, aşa, că aveţi voi baston!? - se înfurie şi mai tare bărbatul în haină de piele. - Deodată, bătrînica se înfurie, se întoarce spre bărbat şi îi şuieră în faţă pe un ton gros: - Ce-i, băiatu', n-ai loc de mine? Bărbatul a amuţit, iar bătrînica i s-a proptit în faţă atît de agresivă încît am impresia că dintr-o clipă într-alta îi va trage un cap în gură. Din difuzoare se aude brusc, repetat obsesiv: Ce-i, băi, n-ai loc de mine? N-ai loc de mine? N-ai loc de mine?... Şoferul a accelerat şi nu mai opreşte în staţii. Rîde frenetic, iar troleibuzul străbate Bucureştiul de la un capăt la altul, mereu şi mereu...