Societatea inechitabilă

Publicat în Dilema Veche nr. 444 din 16-22 august 2012
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cît de multă inegalitate e acceptabilă? Destul de multă, judecînd după standardele de dinaintea crizei, mai ales după cele din Statele Unite şi Marea Britanie. Neolaburistul Peter Mandelson a dat glas spiritului ultimilor 30 de ani, atunci cînd a afirmat că se simte cît se poate de „relaxat“ cu privire la oamenii care devin „putred“ de bogaţi. Să te îmbogăţeşti era, în fond, esenţa „noii economii“. Iar noii bogătaşi au păstrat o parte tot mai mare din ceea ce cîştigau, de vreme ce taxele au fost reduse pentru a-i încuraja să devină şi mai bogaţi, şi eforturile de a împărţi „caşcavalul“ mai echitabil au fost abandonate.

Rezultatele au fost previzibile. În 1970, salariul brut al unui director general american de vîrf era de 30 de ori mai mare decît cel al unui angajat mediu; azi e de 263 de ori mai mare. În Anglia, salariul de bază (fără bonusuri) al unui director general de vîrf era, în 1970, de 47 de ori cel al unui angajat mediu; în 2010, era de 81 de ori mai mare. Începînd cu sfîrşitul anilor ’70, venitul net al cincimii celei mai bogate a crescut de cinci ori mai repede decît venitul cincimii celei mai sărace în SUA şi de patru ori mai repede în Anglia. Iar creşterea diferenţei dintre venitul mediu şi cel median a fost chiar şi mai însemnată: procentul de populaţie care trăieşte cu jumătate sau cu mai puţin de jumătate din salariul mediu a crescut în SUA şi în Marea Britanie.

Chiar dacă unele ţări au rezistat acestui trend, inegalitatea a crescut la nivel mondial, în ultimii 30-40 de ani. A crescut inegalitatea la nivel de ţară, iar inegalitatea dintre ţări a sporit vertiginos după anul 1980, înainte de egalizarea de la sfîrşitul anilor ’90 şi de atenuarea ei, în cele din urmă, după anul 2000, cînd creşterea economică a ţărilor în curs de dezvoltare s-a accelerat.

Creşterea gradului de inegalitate nu i-a speriat însă pe apărătorii ideologici ai capitalismului. Într-un sistem competitiv de piaţă, se presupune că oamenii sînt plătiţi cu cît merită: altfel spus, directorii generali de vîrf contribuie la economia americană de 236 de ori mai mult decît cei pe care i-au angajat. Cei săraci însă, se presupune mai departe, o duc totuşi mai bine decît în cazul în care discrepanţele ar fi atenuate artificial de sindicate sau de guverne. Singura cale sigură de a accelera infuzia de prosperitate spre pătura de jos („trickle-down“) este reducerea în continuare a ratei de impozitare marginale sau, alternativ, ameliorarea „nivelului de educaţie“ al celor săraci, astfel încît ei să devină mai valoroşi pentru angajatorii lor.

Acesta e un mod de gîndire economică calculat să placă celor din vîrful piramidei salariale. În fond, e imposibil de calculat productivitatea marginală a fiecărui individ în parte, în cadrul unei activităţi de producţie colective. Cuantumurile salariale maxime sînt stabilite pur şi simplu prin compararea cu alte cuantumuri salariale maxime, plătite pentru activităţi similare.

În trecut, diferenţele dintre salarii erau stabilite ţinînd cont de ceva care părea corect şi rezonabil. Cu cît era mai ridicat nivelul cunoştinţelor, al competenţei şi responsabilităţii implicate de o activitate, cu atît mai mare era şi remunerarea acceptabilă şi acceptată pentru desfăşurarea ei.

Dar totul se petrecea cu condiţia menţinerii unei anumite conexiuni între cei din vîrful piramidei şi cei de la baza ei. Salariile maxime din companii erau rareori de 20-30 de ori mai mari decît cele medii, iar, pentru cei mai mulţi oameni, diferenţele erau cu mult mai mici. Astfel, veniturile medicilor şi ale avocaţilor erau de aproximativ cinci ori mai mari decît cele ale lucrătorilor manuali, nu de zece ori sau mai mult, ca în ziua de azi.

Eşecul modalităţilor de bun-simţ, non-economice, de evaluare a activităţilor umane – prin încadrarea lor într-un context social mai larg – a dus la metodele denaturate de calculare a salariilor din ziua de azi.

Există o consecinţă curioasă, deşi adesea neobservată, a incapacităţii de a distinge între valoare şi preţ: se presupune că, pentru cei mai mulţi oameni, singura cale de a-şi spori veniturile este creşterea economică. Ceea ce e rezonabil în ţările sărace, unde nu există suficiente resurse pentru a putea fi distribuite. Dar, în ţările dezvoltate, accentul pus pe creşterea economică este o cale extrem de ineficientă pentru a spori prosperitatea generală, deoarece ar însemna că o economie trebuie să crească cu, să spunem, 3% pentru a spori veniturile majorităţii cu, să spunem, 1%. Or, este foarte puţin probabil ca nivelul de educaţie al majorităţii să poată fi îmbunătăţit mai rapid decît cel al unei minorităţi care beneficiază de toate avantajele educaţionale asigurate de o situaţie financiară, familială şi relaţională mai bună. Redistribuirea este, în aceste condiţii, un mod mai sigur de a realiza o bază largă de consum, care constituie ea însăşi o garanţie a stabilităţii economice. A

titudinea indiferentă faţă de distribuţia veniturilor este, de fapt, reţeta pentru o creştere economică fără sfîrşit, în care cei bogaţi, foarte bogaţi şi superbogaţi se distanţează tot mai mult de restul populaţiei. Ceea ce nu poate fi just: din raţiuni morale şi chiar practice. Moralmente, fiindcă face inaccesibilă, pentru majoritatea oamenilor, perspectiva unei vieţi bune. Şi, din punct de vedere practic, fiindcă e sortită să distrugă coeziunea socială pe care se bazează, în ultimă instanţă, democraţia – şi, în fond, orice societate paşnică şi satisfăcută. 

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick. 

Copyright: Project Syndicate, 2012.
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Matei PLEŞU  

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

senat george calin inquamphotos
Senatul a adoptat Ordonanţa pe energie. Preţul plafonat şi pentru Metrorex, biserici şi farmacii
Senatul a adoptat OUG privind plafonarea şi compensarea preţurilor la energie electrică, fiind lărgită lista celor care beneficiază de preţ plafonat pentru consumul realizat până la 31 august 2023.
Scandal în Parlament FOTO: Captură Video George Simion
George Simion şi Gabriel Zetea, la un pas de bătaie. Ironii pentru liderul AUR: Domnule Georgeta Simeleone
George Simion și social democratul Gabriel Zetea au fost la un pas de a se lua la bătaie în Parlament, la dezbaterile pe tema creșterii salariilor aleșilor locali. De altfel, liderul AUR a fost ținta ironiilor unora dintre parlamentari, fiind numit „Georgeta Simeleone” cu aluzie la Giorgia Meloni.
WhatsApp Image 2022 09 27 at 17 13 33 jpeg
Șoferii vor fi trași pe dreapta și luați la întrebări, în ziua de 28 septembrie. Despre ce este vorba
În 28 septembrie, șoferii care vor circula pe mai multe drumuri naționale, expres și autostrăzi din România vor fi opriți pentru anchete rutiere pe care le desfășoară CNAIR.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.