Sindromul imposturii

Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

Cum să-ţi păstrezi calmul cînd toată lumea ţipă în jurul tău? Să zici că învăţămîntul nostru e la pămînt a ajuns să sune încurajator. Măcar nu mai ai unde să cazi mai departe. În pletora de acuze dezlănţuite cu orice prilej, una îşi face loc în faţă tot mai vocal.  

Învăţămîntul nostru suferă cronic de impostură. Impostura e ascensională. Prinde aripi pe măsură ce se înalţă pe traseul educaţional. Liceul? O abureală. Mai bună e o şcoală de meserii. Măcar înveţi ceva. Licenţa? O aiureală. Studenţi năuci, care nu ştiu nici măcar unde se află, darămite încotro se îndreaptă, profesori apelpisiţi cu un

demn de o meserie mai acătării. Masteratul? Un moft. Nimeni nu ştie la ce e bun, afară, poate, de a-l face afară. Doctoratul? O poantă nesărată. Încă o diplomă la butonieră. Las’ că ştim noi cum se face rost de ea. 

Prin anii ’80 se spunea că Partidul ar fi încheiat un pact tacit cu clasa muncitoare: voi vă faceţi că munciţi, iar noi ne facem că vă plătim. Acum a venit rîndul educaţiei: noi ne facem că vă învăţăm, voi vă faceţi că învăţaţi. Nu-i o boală nouă. De fapt, e greu de spus dacă maladia e efectivă sau de natură ipohondrică. Dacă suferim de impostură sau de spaima de ea. Rădăcinile sindromului sînt lesne de depistat. Textul lui Titu Maiorescu,

(1868), se mai studiază încă, pe ici, pe colo, prin şcolile româneşti. Urcînd în siajul celebrei teorii maioresciene a „formelor fără fond“ – pregătite, de altminteri, abundent de criticismul paşoptist moldovenesc, cum ne convinge Ibrăileanu – denunţarea contemporană a imposturii educaţionale adaugă o tonalitate aparte, deloc neglijabilă. 

Ca să-mi verific intuiţia, mă întorc la text. Maiorescu vorbeşte despre „vanitate“, „dispreţul adevărului“, „suficienţă“, „rătăcire totală a judecăţei“, „orbire“, „neadevăr“, în rezumat: „pretenţii fără fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr“. Diagnosticul e sever: „Fără cultură poate încă trăi un popor (...), dar cu o cultură falsă nu.“ Totuşi, termeni precum „impostor“ sau „impostură“ lipsesc din vocabularul incriminatoriu. Nu i-au venit la îndemînă lui Maiorescu sau nu căpătaseră încă drept de încetăţenire în limba română atunci cînd criticul junimist îşi aşternea pe hîrtie pledoaria? 

Prietena mea Rodica Zafiu îmi dă o mînă de ajutor şi-mi spune că termenii „impostură“ şi „impostor“ figurează deja de la mijlocul veacului al XIX-lea în scrieri de Ion Heliade Rădulescu, de pildă, iar la 1876 sînt înregistraţi oficial în dicţionarul lui Massim şi Laurian. Vasăzică, nu prin „neajungerea limbii“ îşi explică ei absenţa din textul maiorescian.

Potrivit lui Maiorescu, contemporanii săi se înşală atunci cînd se fălesc cu „izbînzile“ modernizării României. Contemporanii noştri acuză învăţămîntul că

înşală pe potenţialii lui beneficiari. Doctrina „formelor fără fond“ parcurge drumul de la iluzie la escrocherie.

Pentru Maiorescu, exista un răspuns răspicat la întrebarea „ce-i de făcut?“: să urmăm calea adevărului. Pentru mulţi dintre noii justiţiari, maladia e incurabilă. Ea e înrădăcinată în culpa omniprezentă a unui popor care se face că există, într-o permanentă complicitate a minciunii şi a înşelăciunii. 

Alţii, mai temperaţi, întrezăresc, totuşi, o ieşire din impas: selecţia. Prea mulţi doctoranzi, prea mulţi masteranzi, prea mulţi studenţi, prea mulţi liceeni. Prea lung învăţămîntul obligatoriu. Copiii ar trebui instruiţi cît să-şi facă un rost în viaţă. Să fie, adică, educaţi pentru muncă (evident, nu şi copiii noştri). Sistemul ar trebui să „producă“ meseriaşi destoinici pe de o parte şi o mînă de olimpici de performanţă, numai buni pentru export, pe de cealaltă parte. Ar trebui reintroduse examenele scrise de admitere la liceu, la licenţă, la master, la doctorat. Nu risipim banii pe mediocrităţi, încurajînd – perpetuînd – impostura. 

Găsesc în textul maiorescian: „Mediocrităţile trebuiesc descurajate de la viaţa publică a unui popor“. Nu mi-e clar ce înţelegea el prin „viaţa publică“. Pentru mine, şi poliţistul rutier, şi funcţionarul de la primărie, şi ţăranul care merge din cînd în cînd la vot, cu sau fără pungă cadou, participă la „viaţa publică“. Elevului complexat şi ambiţios de la Teresianum de acum mai bine de un veac, străduindu-se să-şi facă drum, prin reuşite personale, în aroganta aristocraţie vieneză, i-a fost greu să observe că „buna aşezare“ a lumii de adopţie nu se datora în primul rînd impulsului venit dinspre elitele meritocratice cît unei solide mediocrităţi, permeînd toate ungherele vieţii sociale.

A fost, trebuie să recunosc, una dintre revelaţiile ingenue ale contactului de lungă durată cu lumea occidentală – tot în Viena, la un secol după Maiorescu: nu pe palierul excelenţei avem noi, românii, un handicap serios, ci pe cel al mediocrităţii. Acea „clasă de mijloc“ şcolită – „polită“, cum se spunea – care dă cheag societăţii şi teren ferm de aşezare şi de construcţie elitelor. 

Cînd am intrat cu maşina, acum cîţiva ani, dinspre Statele Unite în Canada, ofiţerul de frontieră, văzîndu-mi paşaportul, mi-a făcut cu ochiul: „Dracula?“ Cred că i-am răspuns destul de iritat, drept pentru care omul s-a simţit dator să-mi vorbească despre castelul de la Poenari, despre legendele săseşti privitoare la Vlad Ţepeş – în fine, lucruri de care mare parte dintre compatrioţii mei n-au habar. Şi pe care, cu siguranţă, simpaticul amfitrion nu le învăţase în şcoala lui din ţara miilor de lacuri. Dar învăţase, probabil, curiozitatea. O materie pe care adepţii selectivităţii ar exclude-o fără reticenţe din modelul lor utilitarist de educaţie. 

La inaugurarea unei faze finale a olimpiadei de română am avut proasta inspiraţie de a transmite participanţilor un mesaj prin care îi îndemnam să preţuiască întîi de toate interacţiunea cu colegii din diferite colţuri ale ţării, cu profesorii, cu ei înşişi, aflaţi pe drumul descoperirii propriei individualităţi. Premiile, le spuneam, contează mai puţin. Am fost taxat imediat după încheierea scurtei alocuţiuni, pe motiv că le descurajez spiritul de competiţie. Dumnezeule, mi-am spus, iar am fost la un Oscar fără să ştiu! 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

aeroport foto pixabay jpg
Pățania unei românce care și-a luat bilete de avion de la o companie aeriană rusească
Presiunile și sancțiunile asupra Rusiei, țară care a invadat Ucraina și a provocat un război la granița cu România, fac și victime colaterale. Iar printre cei care sunt afectați se numără și cetățeni români.
Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.
image png
Puterea uimitoare a cojilor de ouă. Un îngrășământ natural care îți va transforma grădina într-un paradis
De câte ori ai aruncat coji de ouă la gunoi fără să te gândești cât de utile sunt pentru grădină? Acestea reprezintă un îngrășământ natural incredibil de eficient, care întărește plantele, îmbunătățește solul și respinge dăunătorii.
seminte chia jpg
De ce tot mai mulți oameni au ajuns să consume semințe de chia cu lămâie. Ce beneficii are acest amestec
Poate că deja mulți dintre noi am auzit despre cât de benefice pentru sănătate sunt semințele de chia. Iar de-a lungul lumii, tot mai mulți oameni combină aceste semințe cu lămâie, pentru a se bucura de efectele pozitive pe care acest amestec le poate avea asupra organismului.
Sealandafterfire2 jpg
Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Condimentele și ierburile sunt extrem de benefice pentru sănătate Colaj DMS
Șapte condimente care reduc inflamațiile și îmbunătățesc digestia. Alimentul cu cel mai ridicat conținut de fier în doze reduse
Nutriția devine un subiect din ce în ce mai important în societate, pe măsură ce crește conștientizarea impactului pe care îl pot avea anumite deficiențe alimentare asupra sănătății.
image png
Cum să ascuți foarfecele cu ajutorul foliei de aluminiu? Un truc simplu care te ajută să economisești timp și bani!
Ați încercat vreodată să tăiați ceva cu foarfece contondente? Este frustrant, nu-i așa? E ca și cum ai încerca să feliezi o roșie cu un cuțit de jucărie – complet ineficient. În loc să te enervezi pentru alegerea nefericită a instrumentului sau să te grăbești să cumperi un set nou de foarfece
image png
Cum să îndepărtezi, fără prea mari bătăi de cap, etichetele de pe borcane
De multe ori, atunci când vrei să reutilizezi borcanele sau sticlele, te lovești de o problemă frustrantă: etichetele care nu vor să se desprindă. Fie că sunt etichete de la borcane de zacuscă, gemuri sau miere, reziduurile lipicioase rămân adesea pe sticlă sau pe metal, iar orice tentativă de îndep