Sinceritatea omului de ştiinţă

Publicat în Dilema Veche nr. 599 din 6-12 august 2015
Reacţii omeneşti jpeg

„…imaginaţia naturii este mult, mult mai măreaţă decît imaginaţia omului. De exemplu, cu cît este mai uimitor faptul că toţi sîntem ţintuiţi – jumătate din noi cu capul în jos – de o misterioasă atracţie pe suprafaţa unei mingi rotitoare, care a rătăcit în spaţiu miliarde de ani, decît să fim purtaţi în cîrcă de un elefant, proţăpit pe o broască ţestoasă, care înoată într-un ocean fără fund.“ 

În orice caz, imaginaţia omului care a scris cele de mai sus este şi ea cît se poate de uimitoare. Cînd citeşti scrierile şi poveştile lui Richard P. Feynman ai impresia că în faţă ţi se deschid o mulţime de uşi către noi feluri de înţelegere a lumii. Feynman a primit premiul Nobel în 1965 pentru contribuţia sa esenţială în fizica cuantică, iar numele său e deja în galeria marilor fizicieni ai lumii. Dincolo de performanţele sale ştiinţifice, Feynman era un tip cît se poate de original, chiar excentric. Istorisirile lui, culese şi publicate de prietenul său, percuţionistul Ralph Leighton, au fost traduse recent şi în româneşte. În 2013, editura Humanitas a publicat volumul

iar anul trecut, la editura Publica, a apărut

Ambele volume conturează figura excepţională a unui mare savant, trăsnit şi plin de umor, neocolit însă de episoade tragice (prima sa soţie, Arlene, a murit de tuberculoză în perioada în care el lucra la Los Alamos pentru fabricarea bombei atomice). 

Din prima carte am aflat cum a vrut să refuze premiul Nobel, fiindcă se temea că i-ar aduce pe cap prea multă publicitate deranjantă. A renunţat la idee cînd i s-a atras atenţia că refuzarea premiului va atrage după sine o publicitate şi mai mare. Farsele şi trăsnăile pe care le punea la cale încă din copilărie l-au făcut de neuitat printre cei care l-au cunoscut. 

Din volumul al doilea, pe care l-am citit de curînd, am putut constata cum un om cu inteligenţa lui Feynman, deşi aparent naiv, cu capul în nori, cum se spune, cînd îşi punea mintea era capabil nu doar să descopere cauzele prăbuşirii navetei spaţiale Challenger (a făcut parte din comisia de anchetă), dar şi să deznoade complicatele iţe birocratice ale unei instituţii ca NASA, să analizeze deficienţele de management şi să explice întreaga alcătuire a relaţiilor profesionale şi umane din acest colos, care în cele din urmă au dus la eşecul navetei, în 1986. Feynman a fost unul dintre cei mai activi membri ai acelei comisii, dorind, aşa cum îi era firea, să fie de un real folos. Pentru asta nu s-a sfiit nici să facă muncă de detectiv şi nici să-l ameninţe pe preşedintele comisiei că nu va semna raportul final dacă nu va conţine realităţile descoperite de el, în condiţiile în care era suferind de cancer şi fusese supus deja mai multor operaţii. 

Cu mintea sa extrem de raţională şi concretă, voia să înţeleagă totdeauna fenomenele în esenţa lor şi să aibă un rezultat în urma cercetărilor. Nu părea a se împăca prea bine cu chestiunile formale şi nici cu politicile de tot felul. În adolescenţă se îndepărtase de religie, aflînd că unele poveşti spuse de rabini erau inventate. A înţeles că miracolele fuseseră născocite pentru ca oamenii să priceapă „mai viu“ anumite lucruri, dar credea că „natura însăşi era atît de interesantă, încît nu doream ca lucrurile să fie deformate în acest fel“. 

Ca orice fizician care se respectă, ajungea mereu la partea filozofică a lucrurilor. În ştiinţă, spunea el, „dacă ai o teorie, trebuie să încerci să explici în egală măsură părţile ei bune şi pe cele rele. În ştiinţă, deprinzi un anumit standard de integritate şi sinceritate.“ În alte domenii, observa Feynman, lucrurile nu stau la fel. Înţelegea că, dacă vrei să vinzi un produs, nu-l poţi prezenta într-un mod ştiinţific şi echilibrat. Povesteşte că odată chiar l-a întrebat pe tatăl său, care era comerciant: „Cum poate fi un comerciant un om integru?“. La fel se întreba cum poate fi integru un politician. „Cînd văd un congresman spunîndu-şi părerea despre ceva, mă întreb întotdeauna dacă spusele sale exprimă opinia lui reală sau dacă prezintă o opinie pe care a gîndit-o ca să fie ales.“ Totuşi, din poveştile sale reiese că Feynman înţelegea perfect utilitatea subterfugiilor politice. 

Călătorind mult în străinătate, Feynman făcea observaţii necruţătoare. La o conferinţă din Brazilia a desfiinţat pur şi simplu sistemul de învăţămînt pe care l-a găsit acolo. După o întîlnire cu regele Belgiei, „

sau cam aşa ceva“, după cum îi scria el soţiei: „regele are o faţă semiprostuţă, precum şi o puternică strîngere de mînă; regina este foarte frumuşică. (Cred că se numeşte

)…“. Relata cu umor şi stupiditatea discuţiilor care se poartă în astfel de împrejurări.

Şi din Atena îi scria soţiei sale: „Ceea ce învaţă grecii la şcoală este să se intimideze la gîndul că au căzut atît de jos faţă de superstrămoşii lor. (…) Ah, cît de ignoranţi sînt oamenii cu educaţie clasică! Nu-i de mirare că nu apreciază propria lor epocă. Ei nu fac parte din ea şi nu o înţeleg“. Pe de altă parte, Feynman se arată conştient de modul în care pot fi priviţi americanii: „presupun că, în opinia grecilor, toţi americanii trebuie să fie bătuţi în cap, neinteresîndu-i nimic în afară de maşini, cînd sînt atîtea statui frumoase (…)“. 

Din Varşovia comunistă i-a scris soţiei sale o scrisoare din care reiese că a înţeles perfect cum funcţionează sistemul comunist. Era oripilat de arhitectura sovietică, ironiza lentoarea serviciilor de la restaurante şi felul în care primea numai o parte din restul cuvenit. Mai mult, înţelegea cum funcţiona acolo comunitatea ştiinţifică: „această

constă în a arăta că

anterioară a altcuiva s-a soldat cu o eroare, cu nimic util sau cu ceva promiţător. E ca o mulţime de viermi care încearcă să iasă dintr-o sticlă tîrîndu-se unii peste alţii. Nu e vorba despre faptul că subiectul este dificil, e vorba despre faptul că oamenii de calitate se ocupă de altceva“. 

Feynman vorbea nu doar despre sinceritatea şi integritatea legate întotdeauna de ştiinţa adevărată, ci şi despre valoarea îndoielii în ştiinţă: „să-i învăţăm pe oameni că îndoiala nu trebuie privită cu teamă, ci salutată şi discutată“. Trăind astăzi într-o societate care se foloseşte din plin de rezultatele ştiinţei fără să pună însă mare preţ pe valorile ştiinţei, e bine să mai auzim din cînd în cînd aşa ceva.  

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.