Shazam, deschide-te!

Publicat în Dilema Veche nr. 426 din 12-18 aprilie 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

Nu demult, la o cîntare de jazz, într-un club bucureştean, tot trăgeam cu ochiul la un tînăr care moşmondea ceva la un telefon. Muzica era excelentă, dar el n-avea treabă cu asta. Cred că putea să apară Keith Jarrett în persoană, cu un ţambal de piept, cîntîndu-i la ureche „Picături de untdelemn“, şi tînărul cu pricina n-ar fi remarcat nimic deosebit. Era limpede că nu făcea poze, nu dădea mail-uri, nu naviga pe net şi nici nu vorbea la telefon. Tot vîntura aparatul în toate direcţiile, ba la nivelul mesei, ba pe deasupra capetelor celorlalţi, de parcă ar fi vrut să înregistreze ce se cînta. Din cînd în cînd, uitîndu-se la ecranul telefonului, făcea o mutră nemulţumită, ridica privirile spre cer, reproşînd ceva Divinităţii, după care relua procedura descrisă mai sus. Tîrziu m-am prins despre ce era vorba. Omul avea pe telefon un program de recunoaştere a muzicilor. Unul dintre ele. Shazam îl cheamă. E un program care captează o amprentă sonoră, o compară cu datele cuprinse într-o bază de jdemilioane de piese muzicale şi, în doi timpi şi trei mişcări, îţi afişează pe ecranul telefonului titlul piesei, cine cîntă, în ce an a apărut discul, vezi şi grafica de pe coperta albumului, vezi ce vrea sufletul tău. Toate astea merg uns, pînă la muzica live. Programele de recunoaştere ştiu să-şi facă treaba doar cu muzici înregistrate. Cu cîntarea vie n-a mai mers treaba. Nici n-avea cum. De unde să ştii cum îi vine unuia să cînte „Picături de untdelemn“? Ar trebui inventat un procesor nemaivăzut pentru aşa ceva. Asta făcea tînărul la care mă tot chioram eu să văd de ce era atît de nemulţumit. Vîntura telefonul prin aer, să-i recunoască numele temelor care se cîntau în seara cu pricina. Şi era cumplit de nefericit şi de nedumerit că programul nu-şi făcea treaba. Smartfonu’ era neputincios în faţa unei cîntări vii.

Pe de altă parte, însă, cine ştie?! Nu trebuie rîs de poticneala asta. Tehnologiile nu dorm. Minunile pîndesc după colţ, la tot pasul. Nu e nici un triumf al conservatorismului, al purismului anti-gadget faptul că un program s-a poticnit în faţa unei probleme aparent insolvabile. S-a dovedit de nenumărate ori că iepurele a sărit mai repede şi mai neaşteptat decît ar fi visat şi cei mai optimişti entuziaşti ai tehnologiilor. E limpede însă că se stinge o lume. Încetul cu încetul, bastionul culturii generale, forturile memorării sistematice, turnurile de apărare ale fortăreţelor reputaţiei intelectuale de care se bucurau unii, toate se prăbuşesc încet, rînd pe rînd.

Amintiţi-vă, vă rog (evident, e valabil pentru cei care erau prin preajmă în anii aceia), ce însemna un erudit muzical, în urmă cu douăzeci-treizeci de ani. Las la o parte orice alt fel de construcţie intelectuală individuală. Să rămînem, vă rog, doar la eruditul, la cunoscătorul, la competentul într-ale muzicii. Era, de cele mai multe ori, liderul absolut al oricărei găşti. Vedeta incontestabilă a oricărei petreceri, liderul spiritual care patrona, cu energia atotcunoaşterii, scurgerea oricărei note muzicale prelinse din orice sculuţă care putea emite muzică. Ştia toate trupele şi toate componentele, visa albumele, anii de apariţie şi casele de discuri, mînca pe pîine poveşti fascinante din vieţile muzicienilor, recunoştea orice piesă de la primele acorduri şi făcea afirmaţii fundamentale pe care nimeni nu îndrăznea să le contrazică. La umbra lui te şcoleai, furai meseria de guru, nu puneai întrebări, nu îndrăzneai să contrazici. S-ar fi prăbuşit peste tine avalanşa de argumente de pe Muntele Cunoaşterii Absolute a fenomenului şi te-ai fi făcut singur de doi lei în faţa asistenţei. Singura şansă era să fii supus, cuminte, să faci ascultare, la propriu şi la figurat, ca la mănăstire. Cîtă vreme omul ştia incomensurabil mai mult decît tine, îţi ţineai flitul, îi recunoşteai autoritatea neoficială, depuneai ofrandele simbolice ale respectului şi te considerai băftos că eşti în preajma cuiva de la care ai de învăţat. Cine a trăit vremurile alea îşi aminteşte anvergura notorietăţii şi greutăţii unora dintre aceste personaje. După 1989, încetul cu încetul, lumea aceea a apus, odată cu democratizarea accesului la informaţie. Unii dintre aceşti lideri spirituali s-au prins de ce urma şi şi-au schimbat fundamental vieţile. Alţii au rămas şi acum să lupte pe baricadele felului în care ei înţeleg cunoaşterea. Pentru ei, un Shazam de-ăsta trebuie să fie duşmanul absolut, catastrofa ultimă, Armaghedonul însuşi. Un program care recunoaşte peste douăzeci de milioane de piese. Şi mai ştie şi tot restul. Ani, titluri de albume… Doamne, ce coşmar.

Democratizarea accesului la orice e subiect de biblioteci întregi, nu de un articolaş. Cu toate astea, devastarea altarelor cunoaşterii ne împarte pe toţi în asediatori şi asediaţi. Şi e absolut normal să fie aşa. Din ce în ce mai mulţi putem fi fotografi, scoţînd la iveală imagini pe care, odinioară, le consideram sfinte taine. Din ce în ce mai mulţi putem fi, peste noapte, cineaşti. Filmul, documentarul pot însemna acum orice. Din ce în ce mai mulţi putem fi scriitori, jurnalişti, muzicieni. Din ce în ce mai puţini sacerdoţi, aproape indiferent de religie, au credibilitate. La urma urmei, preot poate fi oricare dintre noi. Oricine poate avea o revelaţie, poate stabili un canal de comunicare cu universul, poate împărtăşi lumii viziunea lui asupra infinitului. Sau, mă rog, după caz, finitului. Folosind un model rabinic, eu nu zic nici că e bine, nici că e rău. Dau doar un exemplu. Nu te obligă nimeni să asculţi orice muzică. Nu te obligă nimeni să vezi orice film, să citeşti orice carte, să vizitezi orice expoziţie. Dar uitaţi-vă în jur, bunăoară, la rezultatele faptului că din ce în ce mai mulţi dintre noi putem fi, dacă vrem, arhitecţi. Sărbători fericite!

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Atitudine revoltătoare a unui hotel din Olanda la adresa unui român. Motivul aberant pentru care i-a anulat rezervarea
Bărbatul, cercetător în România, rezervase o cameră la un hotel din Tilburg, Olanda, dar s-a trezit ulterior cu rezervarea i-a fost anulată.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Ce vești ne dau meteorologii pentru vremea de Florii și Paște. Prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni
În următoarele săptămâni, valorile termice vor fi destul de coborâte, fiind posibile precipitații în toate regiunile.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.