Serbări de altădată

Publicat în Dilema Veche nr. 619 din 24 decembrie 2015
Iconofobie jpeg

C u mai mulți ani în urmă, înainte de Crăciun, clasa fiului meu (în­tr-a IV-a pe atunci) a organizat un minunat carnaval, în interiorul căruia măştile şi costumele au concurat la standardele cele mai înalte. În special, unul dintre – cum să le zic? – „echipamente“, purtat cu tentă artistică de un băieţel, atrăgea atenţia imediat. Era vorba despre un cocoşat hidos (masca adiacentă îţi dădea, într-adevăr, fiori de gheaţă), jerpelit şi ostracizat, care-şi poartă handicapul pe la periferii, departe de ochii intoleranţi ai oamenilor (repet, arta gestică a micului protagonist se dovedea absolut remarcabilă, reuşind să te transfere în plină commedia dell’arte).  Fără mare efort, îl recunoşteai acolo pe hugoescul Quasimodo, în clipele sale de terifiantă apariţie. Într-un moment de respiro, soţia mea nu s-a putut abţine şi, ducîn­du‑se întins la micul mim, i-a ridicat, curioasă, masca de pe faţă şi l-a întrebat cu simpatie: „Tu cine eşti în definitiv?“ Tînărul a răspuns neezitant şi cu surîs feeric: „Păi, un boschetar sau ceva de genul ăsta!“ „Zău“, a replicat Laura dezamăgită, „şi eu care credeam că eşti Cocoşatul de la Notre Dame“.

A urmat parada costumelor, jurizată de un exigent grup de elevi mai mici, cu toţii pătrunşi de înalta misiune ce li se încredinţase. Lorzii sith şi cavalerii jedi, cu laserele lor multicolore, Harry Pot­ter‑ii, cu baghetele lor fermecate, prinţesele, diafane şi transcendente, regii, Scufiţele (de toate culorile), zmeii şi Feţi-Frumoşii, animalele mitologice, îngerii (negri şi albi deopotrivă), demonii (la rîndu-le, multicolori) ş.a.m.d. au defilat sugestiv înaintea comisiei de evaluare, insistînd pe gesturi şi atitudini relevante, identificatoare. Toţi se opreau ceremonios în faţa mesei şi, pentru evitarea oricărei confuzii, precizau numele personajului întruchipat. A sosit şi timpul lui Quasimodo. Greoi, ghebos, oropsit, trăgîndu-şi un picior (element auxiliar de suferinţă la copleşitoarea cocoaşă!), el s-a apropiat de evaluatori – evaluatori cu ochii dilataţi de surpriză şi, am bănuit, chiar de o uşoară teamă – şi s-a scuturat terifiant în faţa lor, ca după un frison puternic. Şi-a ridicat puţin masca (atît cît să i se vadă gura) şi a rostit cu glas cavernos, venit parcă din povestirile gotice ale lui Poe: „Eu sînt Cocoşatul de la Rotterdam“.

N u a fost un prilej de stupoare generală şi nici măcar de rumoare colectivă. Cu excepţia zîmbetelor îngăduitoare ale părinţilor, se poate spune că episodul a trecut mai degrabă neobservat în zona strictă de manifestare a puştanilor. Băiatul meu, de pildă, habar n-avea cine era Quasimodo, aşa încît nu mă aşteptam ca foarte mulţi dintre colegii săi să-l fi citit atunci, deja, pe Hugo. Ceea ce m-a frapat a fost natura culturală a neînţelegerii şi asupra ei mi s-a părut interesant să meditez. În mod clar, protagonistul scenei a înţeles, pe parcursul scurtului dialog cu soţia mea curioasă, Rotterdam în loc de Notre Dame şi s‑a grăbit să se identifice cu noul nume – bănuit ca infailibil, avînd în vedere că el venea din partea unui adult (cu aer intelectual, dacă-mi e permis să adaug). Omul era, indubitabil, îndreptăţit să facă respectiva confuzie, din cel puţin două motive legate de dinamica noastră mentalistă din ultimele decenii. Fotbalul deţine – să recunoaştem – o pondere uriaşă în materialul existenţial al românului actual (cu atît mai mult cu cît individul în discuţie este tînăr ori foarte tînăr), iar Rotterdam sună infinit mai familiar urechii, din acest unghi, decît obscurul Notre Dame. În plus – nu mai e un secret pentru nimeni! –, în România post-ceauşistă, post-iliesciană, post-constantinesciană şi, de curînd, post-băsesciană, lumea stă, cu mic, cu mare, cu antenele întinse pentru captarea vreunui mesaj de slujbă sezonieră. Categoric, Rotterdam se aude – şi din această perspectivă – mai clar decît dubiosul Notre Dame.

N u vreau să lungesc enorm discuţia. Cred că noi ne adaptam atunci, ca și acum, la ritmurile unui destin postindustrial, în care dețineam/deţinem, bineînţeles, roluri de figuranţi şi mai puţin de protagonişti. Ni se mulează pînă şi auzul pe imensele aşteptări pe care le nutrim vizavi de respectivul destin. Gîndim lumea în termenii năzuinţelor noastre secrete şi aproape deloc în parametrii realităţii ei imediate. Ne-am construit universuri ficţionale intime, de unde nu mai putem să ieşim nici dacă am vrea. Dacă aveţi cumva sentimentul că observaţiile de mai sus – pornite din simpla greşeală de percepţie a unui băiat simpatic, de numai zece ani – sînt exagerate, reflectînd spiritul meu chiţibuşar şi, totodată, hiperbolizant, să ştiţi că vă dau, necondiţionat, dreptate. Mai ales că toată seara l‑am privit, cu apreciere sinceră, pe talentatul Cocoşat de la Rotterdam. Ba, la un moment dat, cînd dansul frenetic l‑a făcut să se retragă, răvăşit şi transpirat, într-un colţ, i‑am turnat chiar un pahar mare de Pepsi. Nu i-am vîndut totuşi – mea culpa – un pont crucial, acela că, de după crengile bradului tradiţional, îl privea, insistent, o neconsolată şi preafrumoasă Esmeraldă. M-am temut că va deveni agitat, îşi va scoate excelenta mască şi, uitîndu-se în toate părţile hămesit, mă va întreba în gura mare: „Marmeladă? Unde, frate?“

Codrin Liviu Cuțitaru este decan al Fa­cultății de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Prezentul dis­­continuu, Editura Institutul European, 2014.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.