Semnificaţia unui cuvînt

Publicat în Dilema Veche nr. 678 din 16-22 februarie 2017
Iconofobie jpeg

În lumea modernă, națiunea este tot mai puțin văzută ca reflecția unei conștiințe etnice și tot mai mult drept oglinda unei conștiințe civice. Mi se pare firesc. Unitatea de acțiune și de identitate a unui grup dat vine din valorile sale etice și sociale, iar nu, neapărat, din coincidența istorico-geografică de a vorbi o limbă comună și de a împărți același teritoriu. Prin urmare, strict prezumtiv judecînd lucrurile, în postură de, să zicem, chinez, te poți simți, la un moment dat, „mai conațional“ cu americanii decît cu propriii tăi semeni biologici, dacă scara axiologică la care îți raportezi existența devine compatibilă cu modelul comportamental majoritar de peste Ocean și nu cu paradigmele filozofice din jurul Marelui Zid. Din această revelație a lumii recente s-a născut, cred, ideea „cetățeniei universale“. La fel, fenomenul „globalizării“ și cel al „spiritualizării granițelor“ (pe care îl amintea, între alții, și diplomația noastră interbelică, prin Nicolae Titulescu, încă din anii ’20 ai secolului trecut). Uniunea Europeană a materializat, a concretizat așadar, în contemporaneitate, o gîndire teoretică sesizabilă de foarte multă vreme. Detractorii ei (adunați, de regulă, în jurul unui principiu vetust: „un stat, o națiune“) nu observă, voit ori nu, tendința noilor generații de indivizi de a depăși, psihologic și cultural, izolaționismul („localismul“, „specificismul“, „regionalismul“, „purismul“, „identitarismul“) înaintașilor și de a se proiecta în „componentele“ manifestaționale ale unui spirit mondial. Știu ce veți spune acum: dar Brexit-ul, dar Trump? Cum se explică ele, dacă înclinația generală ar fi, cu adevărat, cea descrisă mai sus? Nu am decît un singur răspuns la o asemenea interpelare: devierile în cauză reprezintă zvîrcolirile din urmă ale trecutului, ale unor mentalități încă neapuse (și, tocmai de aceea poate, coagulate într-o ultimă răbufnire, aparent, puternică!), deși profund învechite. Văd „contradicțiile“ menționate în varianta unor refulări finale și, în consecință, temporare, ale declinului ireversibil traversat de către o istorie în descompunere. Declinul „lumii așa cum o știm“, cu alte cuvinte. Segmentul de vîrstă între 18 și 35 de ani a votat, statistic vorbind, în procente gigantice, atît împotriva Brexit-ului, cît și împotriva lui Trump. Viitorul le aparține lor. Un viitor, adică, preponderent al „civismului“ în dauna „naționalismului“.

Am urmărit un interviu televizat cu filozoful Gabriel Liiceanu, unde analistul peratologic mărturisește că, în toiul demonstrațiilor anticorupție din România anului 2017 (probabil unice, prin amploare și specta­col, în istoria europeană!), a simțit, ne­mijlocit, transformarea noastră, din populație, în popor. Punctul de plecare îl constituia o meditație mai veche a lui Constantin Noica, în lumina căreia, după decenii de abuz istoric, românii s-ar fi complăcut, preponderent, în viețuirea fără orizont a unei „populații“ și nu s-ar mai fi ridicat la nivelul de viață a unui „popor“. Preciza Gabriel Liiceanu, absolut întemeiat, că, în interiorul acelor manifestațiii, ne-am fi reîntîlnit unii cu alții, ne-am fi regăsit și recunoscut pe noi înșine după o lungă perioadă de înstrăinare. De ce e absolut întemeiată o astfel de viziune? Pentru că ea definește conceptul de națiune. Nu orice „națiune“, bineînțeles, ci națiunea viitorului, a civismului și conștiinței etice. Nu a naționalismului și identitarismului, nu a „etnicității“ carevasăzică segragaționiste și agresive. Într-adevăr, poporul român (să nu ne amăgim: în spatele sutelor de mii de protestatari ieșiți în stradă se află alte milioane de cetățeni, majoritatea incontestabilă a românității actuale!) s-a dezvăluit acolo într-o „clipa astrală“, după formula lui Stefan Zweig, de exprimare a inteligenței sale. Se pune totuși întrebarea: dacă poporul român, în latura lui definitorie, a coborît în piață, de ce, cu doar o lună înainte, la alegerile politice, cîștigau detașat tocmai cei împotriva cărora s-au făcut amintitele manifestații? Răspunsul este simplu, deși mulți l-au complicat în analize abracadabrante: întrucît, politic judecînd situația, națiunea română nu mai are, în prezent, apetență pentru nici una dintre taberele jocului electoral. Ceea ce s-a întîmplat pe parcursul manifestațiilor anti-OUG 13 nu a fost un act „politic“, ci unul „civic“, acela care, așa cum spuneam, oferă consistență identității de grup, „identității naționale“, în sensul modern al termenului. Paradoxal, poporul și-a susținut cauza prin demonstrații, raportîndu-se la palierul civic de funcționare a societății, mai degrabă decît la urne, pe cînd populația s-a exprimat prin vot, anterior, pe nivelul politic al mecanismului statal. Amîndouă planurile sînt perfect democratice, însă faptul că astăzi au devenit disjuncte tulbură, să admitem, adînc.

Vina pentru ruptură rămîne, exclusiv, a clasei politice, care nu mai are nimic de oferit în actul electoral – marcat de absenteism grav! – și trebuie, ca atare, asanată civic în mod plenar. Cîtă vreme politicienii vor dialoga cu o populație și nu cu un popor, mă tem că teribila scindare va continua. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Odiseea unui tun imobiliar de milioane de euro. Zeci de păgubiți au depus plângere la DIICOT
Agitație mare azi dimineață în fața sediului central DIICOT. Peste 20 de persoane au venit să depună plângere împotriva unui dezvoltator imobiliar pe care îl acuză că le-a dat o țeapă de zeci de mii de euro.
image
Virgil Ianțu, enervat și dezamăgit: „Punem oameni veniți din închisoare în funcții, lipsa de educație la asta duce!” VIDEO
Cunoscutul realizator de televiziune Virgil Ianțu susține că este „enervat și dezamăgit” de cei care merg la vot și pun în funcții politicieni cu probleme penale, veniți din închisoare.
image
Dezvăluirile unui fost director FBI despre ucigașii în serie deghizați în camionagii de cursă lungă: sute de omoruri violente rămase nerezolvate
Într-o nouă carte, „Long Haul: Hunting the Highway Serial Killers”, fostul director adjunct al FBI Frank Figliuzzi dezvăluie în detaliu modul în care sute de camionagii criminali în serie vânează victime în locuri de popas, moteluri și restaurante de pe marginea drumului, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.
image
Câți bucureșteni aveau drept de vot la alegerile locale din 1878?
Pe baza recensământului făcut de Primăria Capitalei în 1878, în listele electorale au fost înscriși 11.908 de alegători.