Seara pe vale

E o seară de vară, calmă şi senină. Soarele a dispărut după deal, dar cerul e încă luminat. Să mai fie vreo jumătate de oră pînă la lăsarea întunericului. Mai sus, pe vale, tocmai s-a iscat o discuţie între vecini. E o zonă în care sunetul se propagă extraordinar. Poţi auzi ce vorbesc doi oameni, chiar şi de la un kilometru depărtare. Aşa i-am auzit şi pe copii cum înjurau, în timp ce-şi construiau căsuţa lor din copac. Cît erau de mici, ştiau deja de toate şi îşi exersau repertoriul acolo, în pădure. Acum, vocea Lenuţei se auzea clar: 

„Nu s-o găsi, domnule, cineva să-l împuşte pe Băsescu ăsta? Auzi că iar umblă la pensii. După ce i s-a spus că e ilegal.“ 

„Nu e doar el de vină, e toată şleahta lui de nenorociţi“ – răspundea nea Petrică, cel venit de la Bucureşti. „Au vîndut IMGB-ul pe 15 mii... ba nu, pe o mie cinci sute de dolari. Păi, asta-i sumă să vinzi o fabrică? Şi ăia care au cumpărat, ce-au făcut? Nimic. S-a ales praful.“ 

„Nea Petrică, dar asta a fost mai de mult, nu-i aşa? Mie, ce fac ăştia acuma mi se pare mai rău ca niciodată. Să-i omori pe pensionari? Ia întrebaţi-o pe doamna Neli să vedeţi ce ştie. Uite-o că ne-a auzit şi a şi ieşit la poartă.“ 

Între timp, trăgîndu-ne sufletul, am ajuns şi noi în locul unde se purta discuţia. Doamna Neli, care şi ea a trăit la Bucureşti, s-a apropiat cu o mină atotştiutoare, lăsînd cîteva secunde de efect pînă să deschidă gura: 

„Să ştiţi că ne bagă la gaze actuala conducere. O să vină un ordin pentru noi, pensionarii, să mergem cine ştie unde. Eu aşa cred. Conducerea asta, nazistă, ne pregăteşte sfîrşitul. Nu-i plac pensionarii, nu-i plac bătrînii. Poate că aşa o fi, şi noi ăştia mai în vîrstă trebuie să murim. 

Ne-am trăit traiul. Poate că ne ia pensia şi ne lasă să murim aşa, fără resurse de trai. Dar ştiu că aşa, pînă să murim, vom face scandal. Dacă ne bagă la gaze, nu mai apucăm să zicem nimic.“ 

„Hai, doamnă, că n-o fi chiar aşa“ – zice tanti Lenuţa. 

„Da’ ce, credeţi că pe vremea naziştilor, ăia pe care i-au luat şi i-au dus în lagăre îşi închipuiau că se poate întîmpla aşa ceva? O să vedeţi.“ 

„Păi, nu zic eu, mai bine l-ar împuşca cineva pe Băsescu, înainte să se întîmple toate astea.“ 

„Acum mai e şi criza asta economică – intervine din nou nea Petrică –, şi nu e doar la noi, e în toată Europa, în toată lumea.“ 

„Ei, aşa a fost şi înainte să-i bage nemţii pe ăia în lagăre“ – zice doamna Neli. 

Bruno începe să latre gros şi ameninţător. 

„Taci, c-a văzut el ceva – şopteşte doamna Neli –, nu latră el aşa, de florile mărului.“ 

„O fi tot vulpoiul ăla care dă tîrcoale pe aici. Mie mi-a mîncat ieri un pui. Şi a mai venit o dată, dar n-a reuşit nimic că l-a gonit cloşca, i-a dat cu ciocul pînă l-a pus pe fugă. A făcut o zarvă, acolo în bătătură...“ 

„De ce n-ai dezlegat cîinele, că-l făcea praf?!“ – întreabă nea Petrică. 

„Păi, nu. Nu-i face nimic că e căţea. Dacă era vulpe, o smotocea de nu se vedea. Dar la vulpoi nu se repede. Şi animalele astea, au şi ele purtările lor.“ 

„Urşi sau lupi mai vin pe-aici? Ştiu că mai anii trecuţi v-a mîncat lupul un mînz“ – zicem şi noi. 

„Da, ne-a mîncat... Chiar zilele trecute a omorît ursul o vacă. S-a dus Andu cu ea la abator.“ 

„Cum Lenuţo, a venit ursul pînă aici?“ 

„Nuuu. Ursul nu vine aici. La stînă, în munte.“ 

„Pe aici nu vine niciodată?“ 

„Ba, mai vine... uneori.“ 

Moş Gheorghe coboară de pe deal cu coasa în spinare şi intră de la distanţă în discuţie. 

„Vine la vite sau la cai, da’ nu face nimic la om. Nu vă fie frică. Doar dacă dai peste el în zmeuriş sau cînd e la masă, atunci se poate înfuria.“ 

„Şi lupu’?“ 

„Ei... lupu’. Lupu’ a venit cînd au dat drumul din elicopter la cîţiva, nişte d-ăia... ecologi. Au făcut un fel de probă şi au eliberat cîţiva lupi pe aici. Nu ştiu pe unde or fi fost crescuţi că n-aveau frică de om, cum e normal. Veneau pînă în bătătură şi furau găini. Ieşeai şi strigai la ei şi nu fugeau. Da, acuma s-au dus, nu mai sînt. 

„Nici lupu’ nu mai e cum a fost“ – zice doamna Neli. 

„Cum e vremea pe la Bucureşti, tot aşa de cald?“ ne întreabă moş Gheorghe. 

„Mai cald.“ 

„Eu nu mai pot sta la Bucureşti – zice doamna Neli –, e şi zgomot, e şi poluarea aia de te îmbolnăveşte. Cînd merg acolo parcă nici nu mai pot să gîndesc. Încălzirea asta globală e o catastrofă. Iar acum e mai rău ca niciodată. Căldura asta ia minţile la oameni. Aţi auzit că l-au arestat pe Diaconescu?“ 

„Totdeauna la Bucureşti a fost cald“ – zice moş Gheorghe.