Se ridică blestemul clasei asudatoare

Şcoala de Imaginaţie din New Orleans (SINO) a oferit cursuri de Management al Sudorii, atît pentru începători, cît şi pentru avansaţi, încă de la sfîrşitul anilor ’90. La vremea respectivă, cursurile erau privite ca un fel de glumă, aşa că aveam doar o mînă de studenţi. Cursanţii noştri erau mai ales canadieni care nu se prinseseră de poantă (sau se prefăceau). Pentru ei, a te obişnui cu vara din New Orleans era un subiect serios, care trebuia tratat cu deosebit profesionalism. În cursurile de MS-Începători îi învăţam cum să-şi încetinească ritmul respiraţiei şi cum să producă uşoare adieri circulare, recitînd versuri de Ted Enslin. Îi consiliam asupra evenimentelor sociale în care managementul asudatului devenea o înaltă artă care presupunea batiste, bandane şi un limbaj adecvat schimburilor colocviale ale scriitorilor de secol XIX. Am organizat baluri mascate, în camere fără aer condiţionat, şi am servit băuturi calde care ne-au adus cursanţii aproape în pragul leşinului, o stare de spirit foarte potrivită pentru versurile pline de nea ale celui mai mare poet al Siberiei, Iskar Ardun, pe care le dădeam ca temă, de învăţat pe dinafară. Studenţii noştri începători - (în majoritate) canadieni - erau astfel pregătiţi să supravieţuiască cel puţin o lună (iulie) în New Orleans. Unii dintre ei reveneau pentru cursul nostru mai dur, cel pentru avansaţi, dar numai jumătate dintre aceştia au absolvit. Cursurile de asudare pentru avansaţi aveau scopul de a consolida controlul asupra fiecărui strop de sudoare, astfel încît acesta nu numai să mergă acolo unde dorea asudătorul, dar să şi fie direcţionat, astfel încît să producă un maximum de plăcere. Examenul final consta într-o plimbare de la French Market, pe Decatour Street, apoi pe Canal Street în sus, pînă la marginea oraşului, pe Carolton Avenue, în blugi şi cu un hanorac gros, cu glugă. La sfîrşitul plimbării, candidatul trebuia să obţină un orgasm complet, produs în întregime de picături de sudoare. Plimbarea însăşi era riguros împărţită în exerciţii de respiraţie prin recitări de versuri ale maeştrilor SINO, precum Dave Brinks, Meghan Burns, Elizabeth Garcia, Bill Meyers, Andy Young, James Nolan şi Lee Grue. La fiecare trei străzi, candidatul trebuia să treacă la versurile, învăţate pe dinafară, ale unui alt poet SINO şi să meargă într-un anume fel, pliindu-şi respiraţia pe versurile de varii lungimi. Mulţi cursanţi s-au lăsat păgubaşi pentru că nu au putut memora atîta poezie sau, mă rog, aşa au pretins ei. Analizele noastre arată că au plecat pentru că erau nişte labe triste. Dacă acele eforturi educaţionale iniţiale erau oarecum experimentale, în ultimii ani nu ne-am mai permis acest lux. Cursurile noastre sînt supraaglomerate. Avem lungi liste de aşteptare cu candidaţi din toată ţara. Realitatea încălzirii globale a pătruns în conştiinţe şi vara lui 2006 a pus capac la tot. Oameni veniţi tocmai din Alaska privesc înspre cursurile de management al sudorii ca spre singura cale ce le va permite să supravieţuiască în viitor. Am extins programul pentru a primi un număr de circa 3.000 de cursanţi şi am angajat personal nou, în majoritate soldaţi proaspăt întorşi din deşerturile Irakului şi ale Libanului, care au luptat la 40 de grade cu tot echipamentul pe ei. Şi aspectul poetic al pregătirii a fost consolidat, prin introducerea în programă a unor poeţi Dada şi concretişti, ale căror versuri par, la prima vedere, imposibil de memorat. Absolvenţii programului de Management al Sudorii al SINO sînt gata să pornească, în chiar aceeaşi săptămînă, către deşertul Sonora sau către delta fluviului Mississippi. Ei sînt master în controlul efluviilor (acesta este titlul de pe diploma de absolvire, MCE) şi primesc şi licenţă pentru educarea maselor leşinate din zonele temperate. Noul nostru Bunker pentru Asudare, o magnifică clădire alimentată cu energie solară şi proiectată de Andrea Garland, va fi dat în folosinţă în iunie 2007. traducere de Ioana AVĂDANI