Scurtmetrajul unui coşmar
Filă de jurnal: luni, 30 septembrie 2013, ora 19. Mă trezesc lenevind după o zi agitată. În deplin acord cu o veche zicală americană (idle hands are the devil’s playground/cel care nu face nimic face lucrarea diavolului), iau o decizie neinspirată. Hotărăsc, după mult timp de absenţă, să urmăresc ştirile naţionale. Pe ProTV. Chiar în primele secunde, cu fizionomie panicată şi glas precipitat, doamna Andreea Esca dă alarma generală: în ultimele cinci zile, în zona Galaţiului au avut loc nu mai puţin de 41 de cutremure! (Notă ulterioară: trebuie să recunosc că, pînă la urmă, au fost sute de cutremure, dar numai în spaţiul localizat al satului Izvoarele, şi nu în întreg Galaţiul, aşa cum lăsau ştirile proteviste să se înţeleagă în seara respectivă.) Am crezut, pentru o clipă, că frumosul oraş dunărean nu mai există şi m-au trecut fiori de-a lungul coloanei vertebrale. Apoi, am intrat în confuzie totală, amintindu-mi că petrecusem eu însumi două zile, dintre cele cinci, în zona respectivă, invitat fiind la nişte doctorate, şi nu simţisem nici o zgîlţîială. Dimpotrivă – vreme însorită, lume relaxată, Dunăre liniştită. Corespondenţii de pe teren ai televiziunii în cauză clarifică enigma, precizînd că au fost, predominant, cutremure de 1-2 grade. Se grăbesc să adauge totuşi că nu ar trebui să minimalizăm episodul, întrucît „localnicii le-au resimţit violent pe toate, aflîndu-se în stare de şoc“.
Sînt intervievate două doamne. Prima, din satul Hanu-Conachi (am oprit maşina, la întoarcerea spre Iaşi, la frumosul han din localitate, unde am băut o excelentă limonadă, cu frunze de mentă incluse; la mesele învecinate, oameni conviviali, setaţi pe mititei îmbietori, aduşi de chelneri pe platouri imense, într-un ritm ameţitor!), plînge cu sughiţuri, arătîndu-ne crăpături în tencuiala casei şi implorînd, la un telefon oferit de jurnalişti, oficialităţile zonale să vină să stea sub acel acoperiş în locul ei. Cea de-a doua, educatoare, le spune reporterilor că-şi derulează programul paideic cu uşa deschisă. Se pare că zburdalnicii preşcolari strigă, la cea mai neînsemnată vibraţie telurică: „Doamna, vine Uriaşul!“, moment în care, cu mic, cu mare, pruncuţi şi adultă, o tulesc, grămadă, în curte. Alt colaborator al ProTV intră în cadru şi ne solicită atenţia pentru un experiment revelator. Cu o cheie franceză loveşte podeaua unei case, unde era instalat un fel de aparat de măsurat trepidaţiile. La fiecare izbitură metalică (executată cu sadică voluptate, am, nu ştiu de ce, impresia!), acele maşinăriei o iau razna în diverse direcţii. Ei, cam aşa trăiesc localnicii dezmăţul necruţătoarelor plăci tectonice gălăţene – conchide satisfăcut ziaristul.
În sfîrşit, intervine şi un specialist de la Institutul de Fizică a Pămîntului, care susţine că fenomenul ar fi temporar, constituind, posibil, o consecinţă a recentelor inundaţii din judeţ. Nu-şi termină ideea, pentru că doamna Esca revine agitat, informîndu-ne, apropo de inundaţii, că un devastator cod portocaliu de ploi şi revărsări de rîuri se va abate peste sud-estul ţării, în următoarele 72 de ore! O domnişoară cu haină impermeabilă galbenă, de marinar luptînd cu uraganul pe ocean, apare imediat pe ecran, lîngă un curs de apă învolburat, şi mimează o tensiune ireconciliabilă, ivită între microfon, pelerină şi burniţa anemică de afară (mi-am amintit astfel cum, altădată, pentru a ne anunţa scumpirea kilogramului de carne, Amalia Enache ieşea, ghiduş, dintre două jumătăţi de porc!). Nu lipseşte nici infatigabilul Cătălin Radu Tănase, care, deplasat la Constanţa, prinde o răpăială de toamnă şi, aşezat marţial în bătaia ei, ne şopteşte lugubru: „Acesta e numai începutul!“ Ce va urma reprezintă cu adevărat biblica scrîşnire a dinţilor. O animaţie computerizată ne sugerează ce se va întîmpla în Bucureşti pe parcursul apropiatelor ploi. În imaginile rapide, vedem valuri grozave de apă circulînd nestingherite pe sub pavajele Capitalei şi aruncînd capacele de canal în aer, aidoma unor bombe hollywoodiene. Subterane făcute praf, străzi pulverizate, clădiri invadate de torente. Ţîşneşte şi Busu – the weatherman – în prim-plan. Are o hartă colorată strident în faţă, pe care se mişcă nebuneşte nişte săgeţi: sînt fronturile ciclonice gata să năvălească asupra ţărişoarei în următoarele trei zile! Fundalul graficii este asigurat de un dialog maniaco-depresiv între prezentatorul meteo şi doamna Esca. Abundă cuvintele „grav“, „rău“, „sinistru“ şi „teribil“.
Se schimbă, finalmente, subiectul. Aşteptare patetică, din parte-mi. Dar stai – vorba teleshopping-ului! Cometa ISON se apropie de soare! Se pare că ruşii şi americanii ştiu deja că particule din coada ei vor ajunge pe Terra, iar impactul va fi nimicitor. S-au încheiat acorduri de întrajutorare umanitară între cele două superputeri, iar populaţia occidentală îşi face rezerve de hrană şi apă. A nu se uita – insistă doamna Esca – Apocalipsa este prin preajmă! Apoi, trece la o nouă ştire, marcată de o introducere poetică: „Jumătate dintre femeile din România, diagnosticate cu cancer la sîn, rămîn doar amintiri în nişte vechi fotografii de familie!“ Vreau, cu mînă tremurîndă, să schimb canalul, însă nereuşind, de emoţie, să găsesc butonul adecvat la vreme, apuc să o zăresc pe Bianca Drăguşanu la cununia sa religioasă. Mă bucur ca un copil. Viaţa triumfă, iată, chiar şi în infern! Eroare! Bianca are şi ea ceva infernal în privirea învăpăiată de Barbie enervată. Fierbe, deoarece nunta i-a fost alterată De cine oare? De vremea rea, fireşte! Şi cînd te gîndeşti că s-a măritat chiar cu Victor Slav, celălalt impenetrabil-sentenţios weatherman al ProTV-ului...
Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.
