Scule profesionale

Publicat în Dilema Veche nr. 364 din 3 - 9 februarie 2011
Dragoste şi răzbunare jpeg

- dezordinea simbolică (XI) -

Înainte de 1990, în serile în care nu se lua curentul electric, la întîlnirile între prieteni, deseori se asculta muzică. Întîlnirea pentru o audiţie muzicală era foarte diferită de cea pentru o petrecere. În cele mai multe cazuri, o audiţie era un moment solemn, în care regula principală era să taci şi să asculţi. Mai toate grupurile de prieteni aveau vorbăreţul lor. După epuizarea ironiilor şi a avertismentelor la adresa celui care găsea mereu ceva de comentat în timpul audiţiilor, începea marele ritual al ascultării. În timp ce gazda ridica, ceremonios, cuvertura de protecţie de pe magnetofon sau de pe pickup, muşteriii audiţiei se îngrijeau de ergonomia spaţiului. Se mergea preventiv la toaletă, toată lumea îşi trăgea la îndemînă scrumiera, se umpleau paharele, se găseau locurile cele mai bune la jumătatea distanţei dintre boxe, în aşa fel încît stereofonia să-şi poată face treaba cu brio. A tulbura audiţia căutînd după ţigări, plecînd la toaletă sau cotrobăind printre sticlele cu băutură însemna să accepţi eticheta definitivă de mitocan care nu înţelegea nimic din valoarea momentului. Şi cînd toată lumea era aşezată, cînd se închidea autoritar gura proverbialului vorbăreţ care mereu mai avea ceva de spus, urma marele ritual al ştergerii discului sau, după caz, al coregrafiei aşezării rolelor de magnetofon şi al trecerii benzii printre ghidajele care o conduceau spre capul de redare. În cazul discurilor de vinil, se scotea periuţa circulară sau pielea de căprioară, se ştergea, cu infinită precauţie, dinspre centrul discului spre margine, apoi, comoara ţinută orizontal, între palme, era aşezată pe platan. În cazul ascultătorilor serioşi, se schimba şi doza braţului de la pick-up, în funcţie de gradul de uzură sau de tipul de muzică pe care grupul urma să o asculte.  

Cu cît erau mai sofisticate pick-up-ul, amplificatorul şi boxele, cu atît era mai solemnă starea de aşteptare. În cazul magnetofoanelor, una dintre piesele de rezistenţă ale instrumentarului mistic al evadării simbolice era rola de metal. Să asculţi o muzică de pe un magnetofon pe care se roteau role de metal era ceva… profesional. Dintr-odată, conţinutul a ceea ce ascultai devenea şi mai puternic. O pereche de role de metal însemna un soi de legitimare suplimentară a valorii artistice pe care o genera muzica, dar şi o ridicare a nivelului de civilizaţie a atmosferei în care se consuma receptarea actului artistic. Era unul dintre detaliile semnificative care contribuiau decisiv şi la conturarea statutului de tip de calitate al celui care le folosea.   

Cu cît mai argintii erau „sculele“ de pe care se ascultau muzici, cu cît mai non-ruseşti sau non-româneşti, cu atît mai mult le creştea cota de „scule profesionale“. Evadarea simbolică era cu atît mai veridică, mai profundă, mai eficientă, cu cît suportul ei tehnic era mai performant. În ultima parte a anilor ’80, la vîrful perioadei de strîngere a şurubului, în vremurile în care alimentele se distribuiau pe cartelă, curentul electric era raţionalizat, apa caldă venea de trei ori pe săptămînă, programul de la televizor dura doar două ore şi era ocupat cu emisiuni omagiale, în vremurile acelea în care înjosirea la care ne supuneam era la apogeu, nişte „scule profesionale“ erau cel mai intens contrast pe care îl puteai întîlni în spaţiul privat al cuiva. Tehnica înaltă a acelor „scule“, spre deosebire de viaţa primitivă, rece şi decolorată a spaţiului public, ridica într-un anume fel calitatea percepţiei psihologice a spaţiului privat care le conţinea. Nivelul de civilizaţie al spaţiului privat avea, în acest fel, o şansă de a se diferenţia net de decăderea continuă a spaţiului public. 

Aveam niveluri progresive de retragere din lumea reală. Fentînd programul de la lucru, mimînd participarea la „edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate“, transformînd în banc şi în anecdotă tot ceea ce suportam şi trăiam în viaţa normală, retrăgîndu-ne în spaţiul privat, construind aici condiţiile şi adunînd cu grijă instrumentarul evadării simbolice şi, în cele din urmă, făcînd pasul peste graniţa imaginară, refugiindu-ne într-o lume în care doar noi eram administratorii propriului confort mental.

Atmosfera ritualică a felului în care ascultam muzică, modul solemn în care vedeam filme la video, experienţa culturală a celor care participau la dezbaterile din cenacluri şi cinecluburi au construit, în timp, un soi de tipar al receptării. Solemnitatea şi emoţia cu care întîmpinam actul artistic ne-au condiţionat să trăim mereu la cote mari orice întîlnire cu o „marfă culturală“. Bagajul nostru de capodopere a devenit atît de greu încît, deseori, am ieşit din condiţia de public, transformîndu-ne într-un juriu evaluator. Parteneriatul nostru cu solemnitatea, dar mai ales lungul exerciţiu al practicării ritualului cultural ne-au transformat, în timp, în propria icoană, în propriul obiect de adoraţie, în devoratori de capodopere care se autocontemplă în procesul de îngrăşare cu esenţe semnificante. 

Poate părea superficial, lipsit de relevanţă, dar unul dintre cele mai spectaculoase contexte diagnostice ale felului profesional în care ne-am deprins să vedem lucrurile este… petrecerea. Cheful. Distracţia. Vă mai amintiţi chefurile în care ieşea mereu scandal din cauza muzicii? Vă mai amintiţi ce dispute se iscau din cauza neaderării unora la un anumit gen muzical? Din dorinţa de a da distracţiei o aură serioasă, unii întrerupeau brutal cheful de dans şi de lălăială al altora şi puneau bucăţile muzicale grele, marile lucrări care produseseră revelaţii în momentele de ascultare profesională. Petrecerea se spărgea, ieşeau certuri, şi aproape întotdeauna se auzea cîte o voce resemnată: „Hai, bă, lăsaţi-o dracu’ de treabă, că nu sîntem la audiţie!“. 

(va urma) 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Ce „trucuri” folosesc supermarketurile pentru a vă determina să cumpărați mai mult decât vă trebuie
Când merg la cumpărături în supermarket, majoritatea românilor au în vedere un buget prestabilit, însă rareori pot să-l respecte respecte, din cauza unor „trucuri” folosite de retaileri.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.