Scrisul-fluviu

Publicat în Dilema Veche nr. 688 din 27 aprilie – 3 mai 2017
Scrisul fluviu jpeg

În urmă cu cîteva zile, l-am întîlnit întîmplător pe Mirel Castratin, prozator în plină ascensiune, ins cu mari perspective literare, aș zice, judecînd după ce a publicat pînă în prezent. Arăta cam ciudat: neîngrijit, cu ochii măriți de o misterioasă agitație interioară, abrupt în gesturi. M-a recunoscut repede în mulțime (ne aflam la intrarea într-un imens mall local) și a venit hotărît înspre mine. Încă înainte de a ajunge în dreptul meu și de a întinde, firesc, mîna, a strigat, anormal de tare, atrăgînd, destul de stingheritor, atenția celor din jur, că îmi citise „Purgatoriul epic“, articolul pe care l-am publicat recent în Dilema veche, și că știa secretul de a-l fi folosit pe el ca model pentru scriitorul menționat acolo. L-am asigurat că nu mă gîndisem nici o clipă la persoana lui, dar fără mare convingere. În atîția ani de publicistică, m-am obișnuit cu multitudinea de indivizi ce se identifică singuri ori îi identifică pe alții în textele mele, încercînd apoi, cu mari insistențe, să-mi obțină confirmarea năstrușnicelor lor ipoteze „detectiviste“. „Numai eu puteam fi personajul, într-adevăr, cu intenția-mi nebunească de a mă izola de lume și de a accede la scrisul-fluviu, precum odinioară Balzac, Henry James sau, la noi, Sadoveanu“, a continuat Castratin, complet netulburat de negația mea anterioară. Simțindu-l pe punctul de a-mi destăinui ceva, nu l-am mai contrazis încă o dată, lăsîndu-l să explice de ce se vedea în acel povestitor al meu, trecut prin chinurile iadului pentru a-și regăsi inspirația artistică. Nu am regretat.

„Asemenea lui Indiana Jones ăla autohton, am intrat, bătrîne, acum vreo lună, poate chiar mai bine, într-o profundă criză de creație. Nu m-am gîndit să dau anunț în presă că m-aș afla în căutare de subiecte epice contra cost, însă ideea nu-mi pare deloc rea. M-am întrebat ce făceau oare corifeii literaturii, precum amintiții Balzac, James, Sadoveanu, atunci cînd cunoșteau și ei – și o cunoșteau fără îndoială! – așa-numita pană a scriitorului. Mi-am răspuns imediat într-un mod subliminal, transcendent parcă: se izolau de oameni. Da, cu siguranță, asta era cheia. Plecarea în pustie. N-am ezitat o clipă. Mi-am abandonat familia, fără prea multe explicații, și m-am dus la un schit de maici din creierii munților, unde o știam vag, din descinderi anterioare, pe stareță. Nu mi-am luat nimic cu mine din tehnologia momentului, te rog să mă crezi. Nici telefon, nici tabletă și nici măcar laptop. Aveam doar creioane și hîrtie din belșug. Ca pe vremuri. Așa, poate, reușeam să descopăr starea de grație, acea plutire existențială imponderabilă – cînd devii tot, carevasăzică, în postură de ființă biologică, un encefal hiperactiv –, de unde va fi țîșnit scrisul-fluviu, scrisul primordial… Călugărițele m au primit regește, n-am ce să spun. Chilie izolată, liniște de mormînt, aer curat, păpică bună (de frupt pentru mine, în ciuda faptului că locul este vestit pentru votul postului continuu!), interacțiune umană (aproape) zero. Eu însă, nu și nu! Encefalul făcuse, subit, encefalită. Mă tîmpisem, nu știu cum, senzațional, epopeic. Eram handicapat…“

„Ce mai, bătrîne, nu puteam să scriu nici măcar un rînd pe zi. Mă prăbușisem total. La început, de nervi și frustrare, înghițeam foile albe de hîrtie. Ulterior, într-un puseu de furie, am ronțăit, pe nerăsuflate, un creion. Totul a culminat cu ieșirea mea intempestivă, numai în indispensabili, în curtea mănăstirii, unde am răcnit că sînt ateu, că nu cred, nu am cum să mai cred în Dumnezeul scriitorilor. Deus absconditus, deus otiosus, iată două formule ipocrite, urlam, prin intermediul cărora noi mascăm o realitate sumbră, aceea că, de fapt, Dumnezeu – Dumnezeul marilor prozatori cel puțin – nu există. Într-o fracțiune de secundă, mi s-a rupt filmul. La reconstituire, am realizat că fusesem doborît și, practic, aruncat în comă, cu o lovitură bine plasată, de maica stareță însăși, alertată de monahiile speriate. Vajnica femeie a fost, se pare, maestră aikido în tinerețea ei tumultuoasă. Așa m-am trezit, pachet, în primul personal către casă. Dar crezi cumva că aventura s-a terminat? Nicidecum. În vagon s-a lăsat cu beție strașnică, de navetiști. Refuzînd să ating spirtul dubios pe care, generoși, pasagerii mi-l întinseseră și mie, am mai încasat o bătaie ce m-a dus înapoi în starea comatoasă. Bănuindu-mă în leșin etanolic, conductorul m-a coborît, iritat, pe peronul unui cătun din munți… În fine, într-un tîrziu, am dat peste un fel de taxi al cărui șofer a acceptat să mă ducă acasă. Pe drum însă ne-am contrazis în legătură cu traseul. Eu spuneam că-i mai scurt prin sud, el prin nord. Punem pariu? – am întrebat neinspirat.“

„Atîta i-a trebuit. M-a dat jos din mașină și m-a caftit ca pe hoții de cai. Cică era un vechi parior care se recupera acum, cu tratament psihiatric, din teribila adicție, iar eu l-aș fi aruncat, iarăși, în viciu… Revenit la familie, intru direct în nebunie: copilul bolnav de rujeolă și soția depersonalizată de isterie că nu mă găsea nicăieri. Soacra-mea, fost căpitan la USLA din Băneasa, pe vremea lui Ceaușescu, mi-a împins și ea o corecție fizică, demnă de western-urile hollywoodiene, pînă ce am ajuns în familiara stare de knock-out… De atunci totuși, omule, scriu. Scriu-fluviu. Dunăre, Tamisa, ce vrei tu. Nu mă mai opresc. Uite, am venit aici să-mi cumpăr încă douăzeci de cartușe pentru imprimantă. Sînt adevăratul Indiana Jones, frate! Indiana Jones!“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Foto: wikimedia commons

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.