Scriitura subiectivă

Publicat în Dilema Veche nr. 521 din 6-12 februarie 2014
Scriitura subiectivă jpeg

Miorel Ciobănaş fusese bîntuit de morbul scrisului încă din copilărie, dar o conştiinţă artistică autentică dobîndi abia la maturitate, cînd citi, într-un interviu cu un prozator important, informaţii tulburătoare. Mai întîi află că, la un moment dat, Camil Petrescu zisese undeva: „Din mine însumi eu nu pot ieşi.“ Iată, îşi spuse Miorel, definiţia prin excelenţă a creaţiei literare – imposibilitatea de a evada din tine însuţi. Poate asta făcuse greşit în toţi aceşti ani! Ieşise prea mult din el însuşi, îşi pierduse specificitatea eului propriu. De aceea îi refuzaseră povestirile, atît de des, editurile şi revistele semnificative din ţară. Erau artificiale, vorbeau prea mult despre ceilalţi şi prea puţin despre el.

Apoi, spunea autorul respectiv în interviu, un scriitor adevărat ascunde întotdeauna o mare traumă emoţională. În absenţa ei, exerciţiul estetic rămîne golit de miză, nu are încărcatură psihologică. Păi, la traume emoţionale, Miorel Ciobănaş se considera posesor de centură neagră. Toată copilăria şi adolescenţa lui au fost un lung şir de cutremure psiho-emoţionale – cum obişnuia să zică doamna doctor a întreprinderii de prelucrarea materialului lemnos, unde muncea. „Dacă aţi suferit cutremure psiho-emoţionale, stimaţi colegi, să veniţi să vorbim! Neapărat! Doar ştiţi unde este cabinetul meu!“  Nu s-a dus, totuşi, niciodată. Ce-ar fi înţeles doamna doctor din zbuciumul său interior? E drept, i-ar fi putut povesti despre episodul în care tatăl lui băuse antigel în loc de vişinată şi, culmea, scăpase cu viaţă. Revenise însă în familie cu un aer uşor zbanghiu şi, din cînd în cînd, mai învîrtea biciul de căluşar pe deasupra capetelor copiilor şi nevestei. Ar fi putut aminti chiar şi de maică-sa, pe care nu o mai văzuse de la 12 ani. Dumneaei o ştersese cu un văr primar în lume (spre disperarea tatălui, care hotărî acum ca, în giumbuşlucurile sale periodice din interiorul clanului, pe lîngă bici, să folosească şi puşca de vînătoare). Toate acestea lăsaseră, desigur, urme. Mă rog, psiho-emoţionale. Miorel se imagina, frecvent, în postura unui ucigaş în serie, doborînd, fără oprire, trupurile din jurul său: cu pistoale, cu toporişti şi, de ce nu, cu drujba forestieră. Se vedea zîmbind sardonic, cu faţa plină de sînge... Nu a scris niciodată despre aceste lucruri – textele lui erau diametral opuse, cu iepuraşi inocenţi şi floricele de cîmp suave. Greşise, în mod cert. După lectura interviului amintit, fu sigur că existenţa sa scriitoricească va intra într-un nou segment. Unul dinamic, intens, menit să-l facă celebru.

Momentul părea să fie sub bune auspicii, din mai multe puncte de vedere. Tot atunci, cineva din conducere veni la el şi îi comunică un lucru onorant: „Miorelule, uite care-i treaba! Noi vom edita un catalog de promovare a firmei noastre în zonă, dar ne-am gîndit să-i dăm o notă mai particulară. Credem că informaţiile excesive despre lemn ar plictisi peste măsură, aşa încît am vrea să introducem şi o secţiune, cum să-i zic, literară. Dar literară nu în sensul poezelelor de domnişoare de pension, nici în cel de roman sentimental. Avem în vedere nişte comentarii inspirate la diverse probleme din marea literatură. Chestiuni care să nu fie străine unui public larg – „Luceafărul“ lui Eminescu, de pildă! – şi care să atingă probleme de viaţă, cu miez. Tu, băiatule, cochetai cu literatura şi, sîntem convinşi, ne-ai putea furniza nişte articole de bun simţ. Ce zici, te bagi?“ Cum să nu se bage? Simţea că revelaţia scrisului se produsese în clipa potrivită. Dumnezeu îşi întorsese privirea către el. Un nou destin i se deschidea în faţă, mai ales că, în aceleaşi zile, o întîmplare nefericită luă, paradoxal, pentru Miorel,  o turnură pozitivă. Fostul director general al întreprinderii se stinse, la o vîrstă înaintată, iar conducerea apelă, iarăşi, la Ciobănaş. Îi puseră la dispoziţie date din lunga existenţă a inginerului şi îl rugaseră să le lege într-un necrolog cu tentă artistică. Îi acordau, în plus, onoarea să-l citească la funeralii.

Miorel scrise ambele texte, în stare de transă. Era hipnotizat de efectul literaturii, al literaturii autentice. Îi tremura pixul pe hîrtie, broboane de sudoare i se prelingeau, încet, pe tîmple. Ajunsese axis mundi. Prin coincidenţă, articolul lui despre Hyperionul eminescian intră pe mîna editorului catalogului, în ziua înmormîntării matusalemicului director general. Omul citi, năucit, mai întîi, titlul – Sîngele lui Cătălin –, iar, ulterior, o veritabilă „continuare“ a poemului, unde Hyperion nu se mulţumeşte cu resemnarea selenară, stabilită de autor, ci revine printre muritori cu o drujbă de toată frumuseţea, pentru a-i decapita pe Cătălin şi Cătălina. Nu înainte, bineînţeles, de „a-i scăpa“ – după cum se exprimase Miorel – „un cap între felinare“, şi Demiurgului. Îngrozit, omul puse mîna pe celular. Apelă toţi membrii conducerii, fără succes însă. Aveau telefoanele închise, serviciul funerar începuse de mult. Trimise, disperat, un SMS preşedintelui companiei şi directorului executiv: „Opriţi-l pe dementul de Ciobănaş de la citirea necrologului!“ Fie şi receptat atunci, mesajul ar fi venit prea tîrziu, oricum. În biserică se petreceau evenimente dramatice. Miorel ajunse la fraza în care fostul mare bărbat al muncilor forestiere învîrtea biciul de căluşari deasupra capului angajaţilor, pentru a „mai reteza nasurile alungite ale nesimţitorilor“. Un pîlc de bărbaţi stupefiaţi îl înşfăcă, scoţîndu-l pe sus din lăcaşul sfînt, în răcnetele lui infernale: „Ignoranţilor, nenorociţilor, lăsaţi-mă! Tocmai aţi ucis scriitura subiectivă!“  

Un lucru bun decurse, totuşi, de aici. Urcat în ambulanţa de la Psihiatrie, Miorel avea pe faţă exact rînjetul sardonic cu „se vizualizase“, de atîtea ori, în clipele cînd din el însuşi nu putuse ieşi.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.