Şcoala-n Varania

Publicat în Dilema Veche nr. 548 din 14-20 august 2014
Din amintirile unui cobai jpeg

8 august 2014. Greu să te pui pe scris în asemenea vacarm.

După atîtea tergiversări, s-a dat în sfîrşit verdictul în procesul ICA. Rezultatul? Unanimitate. Toată lumea declară că e un eveniment de răscruce, fără precedent – trecînd chiar peste „Trofeul Calităţii“. Numai că e o unanimitate bizară şi schimonosită, a unor tabere care par a sta faţă în faţă, gîndind, în esenţă, acelaşi lucru: Acum începe! Acum ne vom repezi unii asupra celorlalţi şi...

Ciudat! Nu m-am gîndit niciodată, pînă acum, că două tabere care stau faţă în faţă, aşteptînd ordinul de atac, sînt, de fapt, înfrăţite.

Să nu exagerăm, totuşi. Cine vorbeşte în numele tuturor ar face mai bine să tacă. Eu mă uit numai – că doar am telecomanda, „sceptrul“, în mînă, nu-i aşa? – la ce transmit posturile de televiziune, sau mai dau o fugă pe net – iar aici tot eu sînt suveranul cu drept de veto asupra propriului meu keyboard. Şi ce văd, ce aud, ce citesc asta-mi transmite: pare că trăim simultan şi schizoid în două Românii nu numai diferite, ci diametral opuse. Una a jubilaţiei pentru victoria justiţiei asupra abuzurilor şi a inechităţilor comise, în principal, de către chiar cei care ne conduc. Cealaltă, a îngenuncherii definitive a justiţiei sub apăsarea comenzii politice. Una care ne deschide drumul ascendent spre dezideratul statului de drept, cealaltă care se prăbuşeşte într-o dictatură încă şi mai samavolnică decît cea stalinistă.

Şi, cum sîntem – iarăşi – în campanie, nimic nu mai e cruţat, pentru a face credibilă o imagine sau pe cealaltă: informaţii trunchiate sau răstălmăcite, incandescenţe emoţionale, uitări subite şi la fel de bruşte aduceri aminte, insinuări cu toptanul, şarje de decredibilizare a oponenţilor, colaje şi montaje, silogisme strîmb construite, înlănţuite cu sofisme bătătoare la ochi, psalmodierea aceluiaşi mesaj de o sută, de o mie de ori, pe toate tonurile disponibile... Ce mai, pentru cineva doritor să scrie o teză despre mecanismele intoxicării, ale dezinformării sau ale manipulării, în spaţiul public românesc, nu cred să fi existat moment mai favorabil. Cu atît mai mult cu cît sînt antrenate în orchestraţia mediatică nenumărate persoane care, involuntar sau nu, participă, fiecare cu propriile-i convingeri şi/sau interese, la impresia că cele două Românii s-au luat de păr şi-şi cară pumni una, alteia, pe îndesatelea.

Dar noi? Noi, ascultătorii, privitorii, cititorii din epoca lui homo zappiens? Mai sîntem în stare să desluşim ceva din această imensă cacofonie, sau ne resemnăm să fluturăm remote-ul prin faţa ecranelor către Viaţa la bloc?

Legenda spune că cei din generaţiile mai vechi, crescute în comunism, ca cea căreia îi aparţin, sînt cumva „vaccinate“ contra virusului manipulării. Că experienţa ne-ar fi învăţat să citim printre rînduri şi să punem mesajele publice sub lupa suspiciunii. Mă îndoiesc că o atare experienţă ne e astăzi de mare ajutor. Ne-am deprins, e drept, să fim circumspecţi faţă de „adevărurile“, adesea flagrant mincinoase, vehiculate de mesajul monocord al puterii şi de difuzoarele mediatice ale acesteia. Dar cît sîntem de pregătiţi pentru situaţia unei manipulări polifonice? Pentru însăşi polifonia discursurilor concurente?

Iar cei care vin? Cei care s-au format după căderea comunismului şi cei care se maturizează acum pe băncile şcolii?

Se spune că un lucru important, pentru reuşita în viaţă, este să ajungi să înţelegi cît mai bine lumea în care trăieşti: de la părinţi, de la colegi şi prieteni, de la profesori, din cărţi sau din întîmplările trăite.

De vreo 400 de ani – la noi, cam la jumătate –, ziarele au tot urcat în ierarhia mijloacelor de înţelegere a lumii prezente. Din secolul trecut, li s-au adăugat, pe rînd, furîndu-le tot mai mult teren, Radioul, Televiziunea, apoi Internetul.

Nu poţi să nu te uiţi la şcoala de azi, fără să-ţi răsară în minte o puzderie de nedumeriri. De cîte ori se aduce un ziar pe băncile elevilor, în doisprezece ani de studiu? De cîte ori se comentează la clasă o emisiune TV? De cîte ori se exersează, sub îndrumarea profesorului, un parcurs de informare prin arcanele Internetului?

Învăţăm la şcoală că Pămîntul se învîrte în jurul Soarelui, şi nu invers. Pămîntul face asta de nişte milioane de ani şi că aşa stau lucrurile e iarăşi ştiut de cîteva secole. E bine să ne ancorăm în lumea stabilă a certitudinilor. Dar ce facem cu şi pentru lumea incertă a zilei de azi, ca să nu mai vorbesc despre cea de mîine, pentru care cică i-am pregăti – ca profesionişti, ca cetăţeni şi ca oameni – pe elevii noştri?

Am auzit adesea vehiculată, între detractorii radicali ai învăţămîntului românesc actual, o teorie conspiraţionistă care sună cam aşa: ei vor să ne ţină proşti, ca să poată face cu noi mai departe tot ce le trece prin cap.

N-o cred. În general, nu mă atrag teoriile conspiraţioniste. În particular, am avut de a face cu nenumărate situaţii în care noi serveam pe tavă decidenţilor în politici educaţionale argumentele pentru a lăsa lucrurile să băltească. Cînd, la introducerea manualelor alternative, într-un manual de istorie pentru liceu a apărut, la capitolul despre rolul mass-media în societatea contemporană, poza Andreei Esca, mare vedetă la PRO TV, la vremea respectivă, toată suflarea a sărit indignată: Cum? Asta-i Istorie? Andreea Esca alături de Ştefan cel Mare? În aceeaşi vreme, apariţia unui fragment literar dintr-un roman despre tribulaţiile unui adolescent din anii ‘80 a stîrnit un val încă şi mai intens de mînie populară, ale cărui maree mai clipocesc pînă azi: Cum, asta învaţă copiii noştri la Şcoală? Şi exemplele pot continua la nesfîrşit.

Îmi amintesc de zecile de ore de dezbateri, adesea foarte încinse, consumate cu colegii de breaslă, profesori de limba şi literatura română, pe proiectul programei de liceu. Aş fi dorit o pondere mai substanţială pentru utilizarea funcţională a limbii, pentru retorică şi argumentaţie, pentru tehnicile de dezbatere, pentru receptarea mass-media, pentru integrarea noilor tehnologii de comunicare. Aş fi dorit un accent mai ferm pe gîndirea critică şi formarea discernămîntului, pe construcţia coerentă, raţională, a unei opinii, pe o situare autonomă şi reflexivă, în raport cu mesajele receptate. Ce a rămas, destul de puţin, în actualul curriculum, e oricum trecut cu vederea, pentru că, deh!, mai e şi bacul, care nu se încurcă în asemenea extravaganţe.

Şcoala românească e despre trecut. Aşteptăm ca vara Varanului să treacă şi ea, ca să-i putem acorda, peste nişte ani, o oră de seminar de cazuistică la Drept.

Pînă atunci, om vedea şi ce e de făcut cu telecomanda şi cu tastatura cu care ne exercităm, zilnic, mîndra noastră regalitate de consumatori de informaţie.

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.