Şcoală de vară

Publicat în Dilema Veche nr. 547 din 7-13 august 2014
Din amintirile unui cobai jpeg

Vin din tabără. N-am putut să-mi scriu articolul săptămîna trecută pentru c-am fost în tabără. Nu e cam tîrzior pentru mine mersul prin tabere?

Pardon. N-a fost tabără. S-a numit „Şcoală de vară“. Ar fi trebuit să ştiu pentru că eu am organizat-o. Împreună cu o serie de prieteni din şi din afara mediului universitar.

Oricum, nu pot rezista tentaţiei de a pune pe hîrtie măcar un minimal jurnal despre „cum mi-am petrecut vacanţa“, aşa cum am învăţat încă din şcoala generală.

Primele două zile am avut de a face cu Steve, un profesor de fizică londonez, consultant în probleme de comunicare a ştiinţei, fondator al „Floating Point Science Theatre“, membru al RSA (adică Royal Society of Arts) şi colaborator, între altele, al British Council. Steve a adus cu el nişte snopuri de beţe de răchită, benzi adezive, plastilină, tuburi colorate, hîrtie creponată de toate culorile. Ne-a pus să ne povestim cu ele un eveniment care ne-a schimbat cursul vieţii.

Dup-aia a venit Liviu. Ne-a împărţit în două: jumătate vorbesc, jumătate ascultă. Iar cei care vorbesc, o fac toţi deodată. Şi cei care ascultă trebuie dup-aia să spună care cum le-a captat atenţia.

A venit apoi Ioana. E profă şi romaniceră. Deşi „Viaţa începe vineri“, Ioana crede că „Viitorul începe...“ (deja? abia?) „...luni“. Pentru noi, a fost o miercuri, aşa că a trebuit să ne descriem ca numere, plante, obiecte, culori.

Adrian de la UnArte ne-a amestecat nişte imagini cu nişte cuvinte, din care ne-a dat să încropim layout-ul unei coperţi.

Adrian al II-lea, rector la UNATC, ne-a pus să ţipăm unul la altul „Ieşi afară!“ şi „Nu vreau!“ Şi ne-a povestit lucruri stranii despre actori, despre cum, pentru a fi un altul, trebuie să ajungi să poţi fi tu însuţi.

Serile s-au mai perindat nişte personaje – Cristian, care ne-a arătat „Decît o revistă“, Răzvan, care oricum ne-a împuiat capul cu industriile creative, şi Alexandra de la Litere, care voia să afle de la noi cam cum ar trebui să arate un masterat de creativitate.

Şi acum, că tot trebuie şi o încheiere, „ne-am întors din tabără osteniţi, dar fericiţi“. Nu aşa trebuia să sune?

Şi la ce bun toate astea? Ca să mai punem nişte plante uscate la ierbar? Nu se mai poartă de veacuri! Ca să mai punem nişte poze drăgălaşe pe Facebook? Mă rog, cam mare osteneala. Ca să se mire părinţii? Ca să ne cîrîie colegii?

Păi, întîi de toate, ca să vedem dacă educaţia se poate gîndi, şi practica, şi altfel. Ca, de pildă, în ideea că ce se întîmplă cu tine poate fi la fel de important ca ce se întîmplă cu mintea ta arondată unei discipline sau alteia, fie că e vorba de informatică sau muzică, de fizică sau arte plastice. Pentru că de ce se întîmplă cu tine – cu conglomeratul tău unic de emoţii, atitudini, aspiraţii, disponibilităţi – depinde în bună măsură ce vei vrea şi vei fi capabil să înveţi în continuare. Sau în ideea că, într-o interacţiune educaţională, primeşti cît dai – că beneficiul tău va fi cu atît mai mare cu cît vei fi mai doritor să te deschizi unor experienţe pe care pînă mai ieri le socoteai nu numai improbabile, dar şi, poate, indezirabile. Sau în ideea că, pentru a-ţi putea descoperi şi exploata propriul potenţial creativ, ai nevoie în primul rînd de două lucruri: de curaj şi de autenticitate. Sau în ideea că mintea noastră poate funcţiona mult mai bine cînd o aducem către o interacţiune deschisă şi flexibilă cu ceilalţi. Sau în ideea că creativitatea nu-i doar un cuvînt la modă, trîmbiţat ca să mascheze cenuşiul lumii noastre globalizante şi tehnologizante.

Pentru unii, să te deprinzi să foloseşti orice materiale de expresie îţi stau la îndemînă, ca să poţi spune ceva ce consideri important deopotrivă pentru tine şi pentru ceilalţi, poate fi un bîzdîc, o fandacsie. Pentru Steve Mesure, nu. Şi nici cum ajungi să te armoniozezi cu ceilalţi într-un proiect comun, pentru a avea cît de cît şanse de reuşită. Sau să te deprinzi să-ţi poţi dezghioca resursele de creativitate împinse către fundul sacului de presiunea constantă – a şcolii, a vieţii – de a te învăţa „buna rînduială“: asta se face aşa, asta nu se face deloc...

Unora li se pare că vorbirea în public ar trebui să-i privească doar pe politicieni şi pe avocaţi. Liviu Papadima crede că ne priveşte pe noi toţi, pentru că e forma de comunicare cea mai de impact, acolo unde nu mai avem posibilitatea de a ne piti în dosul foii sau al ecranului de iPod. O putem, la urma urmei, şi evita, dar ratăm cu asta, în bună măsură, deschiderea noastră către lume, fie că e vorba despre prezentarea unui referat la seminar sau dezbaterea unei decizii în firma în care poate vom lucra.

Cuvintele sînt doar un vehicul al gîndurilor şi intenţiilor noastre. Ioana crede altfel. Ea crede că gîndurile şi intenţiile noastre devin pe măsură ce ele se aşază în cuvintele care le merită. Scrierea creativă – va spune Ioana Pârvulescu – nu-i un antrenament pentru eventuali scriitori. E şansa noastră de a ieşi din muţenie gălăgioasă.

Layout de carte să facă ăia care se ocupă cu aşa ceva – vor zice unii. Dar nu face parte din instrumentarul nostru esenţial de integrare în lumea în care trăim capacitatea de a pune imaginile şi cuvintele laolaltă? – va întreba Adrian Medeleanu.

Tehnici teatrale? Ce-i trebuie chelului tichie de mărgăritar? Nimic mai eronat – va răspunde Adrian Titieni. Jucăm cu toţii, tot timpul, o sumedenie de roluri, cînd ne înnodăm cravata la gît, cînd ne suim la volan, cînd sîntem scoşi la tablă sau tragem bileţelul de examen. Dar rolul cel mai greu de învăţat e cucerirea propriei personalităţi, pe care ar fi de dorit s-o purtăm în tot ceea ce facem.

Atenţie! Ca să scoţi Decît o revistă îţi trebuie întîi de toate dorinţa, adesea infantilă, de a-ţi spune propriul cuvînt în ceea ce pare a fi o cacofonie generală. Şi inteligenţa. Şi încăpăţînarea. Şi nu-i deloc uşor – spune Cristian Lupşa. Creativitatea e realmente un proiect major al multor naţiuni şi al multor organizaţii de prim rang – explică Răzvan Crişan. Alţii acordă creativităţii tot mai mult interes în spaţiul academic. Noi de ce nu am face-o? – întreabă Alexandra Crăciun.

Aberez? Dacă credeţi că da, vă rog, opriţi-mă!

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.