Sărbătoarea monarhiei

Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
Alte confuzii jpeg

Nu sînt un editorialist festivist, dar ziua de 10 mai (cîndva, Ziua Naţională a României, astăzi – parcă din ce în ce mai mult – o dată oarecare!) mă împinge spre un mic comentariu de actualitate. Încercam, cu ani în urmă, într-un articol, să creionez portretul celui pe care britanicii îl numesc – generic, dar, să admitem, atît de frumos –

. Porneam atunci de la un roman celebru (devenit, pe la începutul anilor ’90, un film poate chiar şi mai celebru, cu Anthony Hopkins şi Emma Thompson în rolurile principale) –

– al scriitorului japonez (naturalizat în Anglia) Kazuo Ishiguro. Mă raportam, desigur, la protagonistul naraţiunii,

Personajul respectiv, deşi majordom, aparţine, tipologic vorbind, marii aristocraţii europene, împrumutînd de la stăpînii săi (cu precădere, de la lordul Darlington şi de la amicii acestuia) toate trăsăturile mentalitare ale unui nobil autentic. Între ele, strălucesc: loialitatea, spiritul de sacrificiu, aşezarea deasupra emoţiilor primare şi, probabil, mai intens decît oricare alta, forţa de a aştepta – adică răbdarea superioară, infinita voinţă de a contempla, seren şi neangajat, zbuciumul mărunt al umanităţii labile. Pentru englezi cel puţin, termenul de

are o valoare deosebită, tocmai prin implicarea unor astfel de calităţi. Un bărbat care îşi pierde statutul de

, în sistemul cultural tradiţional al Marelui Albion, îşi distruge, de fapt,

, identitatea, singurul punct de reper concret al existenţei sale pămînteşti. A nu fi, din start,

– şi mai grav! – înseamnă a nu exista ca individ, a dispărea, cu desăvîrşire, din scările axiologice ale grupului. O întreagă istoriografie şi o imensă literatură stau mărturie în acest sens. 

Noi şi, în general, comunităţile latine nu avem un atît de pronunţat cult al perfecţiunii, să-i spunem,

, în ultimă instanţă. Sîntem „maleabili“, „vioi“, cum ne place adesea să ne caracterizăm, „sprinţari“, iar agitaţia psihomotorie nu prea lasă loc, e de înţeles, principiilor solide – da, voi recunoaşte deschis –,

, de viaţă. Tot ce ne apare „fix“, „imuabil“, de o evidentă „stabilitate“ ne îngrijorează, atunci cînd nu ne dezgustă pur şi simplu. Cu alte cuvinte, oamenii principiali ne încurcă vieţile, întrucît dorim mereu să avem libertatea caragialiană a lui „nici aşa, nici altminteri“. Fără „arcuire“ (şi la 180 de grade, dacă s-ar putea!), legea, regula, etica în ansamblul ei, ne sufocă, dîndu-ne senzaţia spaţiului concentraţionar. Rigoarea şi disciplina sînt pentru „obtuzi“, pentru „limitaţi“ şi nu pentru „spiritele libere“. Un

descins pe un asemenea fundal provoacă, de regulă, perplexitate. „Spiritul liber“ rămîne, frecvent, mesmerizat, odată expus acestei forme antagonice de civilitate, pe care el o dispreţuia iniţial doar din estimări teoretice. Intersecţia celor două culturi reprezintă de aceea un fenomen benefic, permiţînd „vioilor“ din tagma lui

un minim exerciţiu de admiraţie, iar

-ului un nou prilej de a-şi arăta educaţia exemplară. Contrastul „lumilor“ suprapuse aşa este violent, însă rezultatul marchează începutul unei nesperate reconcilieri. Se crede îndeobşte că extremele se atrag. Nu ştiu cu siguranţă. În mod cert, totuşi, ele s-ar putea cunoaşte reciproc, „extrema“ bună avînd astfel ocazia să modeleze „extrema“ rea. 

Nu are rost să mă ascund după deget: acestea au fost impresiile mele, urmărindu-l pe Regele Mihai I în ultimii douăzeci şi cinci de ani. Contrastele descrise mai sus se leagă de simbolismul întîlnirii/interacţiunii/intersectării/ciocnirii Majestăţii Sale cu ceea ce noi numim clasa politică autohtonă. Comparaţia este inutilă. Diferenţele sînt de-a dreptul stupefiante. Surpriza enormă – numai pentru noi, cei de astăzi, bineînţeles! – vine din realitatea incontestabilă că un

de talia Regelui a fost şeful statului odată şi, în mod normal, ar mai fi putut fi şi în prezent. Nu-ţi vine să crezi, în postură de cetăţean român actual, după decenii de administraţie „proletar-brigadieră“, „brutal-cizmărească“ şi „mafiotic-tranzitorie“, că au existat şi asemenea vremuri şi că, teoretic, ele ar mai putea încă existe, că lumea ar (mai) avea posibilitatea să funcţioneze – şi pe plai mioritic – în acord cu standardele politice cele mai înalte ale civilizaţiei apusene. La sărbătorirea vîrstei de nouăzeci de ani (lăudabil: în Parlamentul României!), cu ceva vreme în urmă, Regele a ţinut un discurs atipic (pentru politichia românească), impresionîndu-şi pînă şi adversarii. Mulţi s-au întrebat atunci de unde a reieşit importanţa acelui

impresionant.  Se pot găsi o mulţime de răspunsuri, dar unul, cred, primează cu desăvîrşire. L-am văzut, în carne şi oase, pe ultimul mare gentleman al politicii româneşti. Într-o perioadă în care, în interiorul „regnului“ lui zoon politikon băştinaş, „specia“ în cauză e pe cale de dispariţie. Am văzut un lider genuin, în care toate calităţile enumerate anterior se îmbină remarcabil: loialitatea (faţă de ţară şi faţă de democraţie), spiritul de sacrificiu (faţă de popor – a se vedea condiţiile monstruoase ale abdicării), aşezarea deasupra emoţiilor primare (eleganţa evitării oricărei polemici cu personajele patibulare, nedemne nici măcar de oprobriul public) şi, mai presus de toate, forţa de a aştepta pentru ca oamenii să-şi înţeleagă şi să-şi asume trecutul. Parafrazîndu-l pe Marin Preda, aş zice că Regele „a avut cu noi o nesfîrşită răbdare“. Dacă nu ne vom trezi la timp însă, Timpul nu va face acelaşi lucru.  

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme , Editura Institutul European, 2009.  

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.