Sampras

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Reacţii omeneşti jpeg

După grozava biografie a tenismanului Andre Agassi, aceeaşi editură Publica a tradus în româneşte şi povestea marelui şi veşnicului său rival – Pete Sampras. O carte scrisă de Sampras împreună cu jurnalistul Peter Bodo, redactor-şef al revistei Tennis, tot aşa cum Agassi şi-a scris povestea împreună cu jurnalistul J.R. Moehringer, deţinător al premiului Pulitzer.

Prima observaţie e că perechea Sampras – Bodo nu are forţa expresivă a cuplului Agassi – Moehringer. Era şi greu. Dar, spre deosebire de Agassi, lui Sampras i-a reuşit aproape totul în tenis. Tipul solar, plin de talent, băiat bun şi ascultător, „copilul de aur“ al familiei a avut o carieră perfectă, cu performanţe excepţionale, obţinute aparent fără eforturi excesive. A ajuns în vîrf cînd încă nu era pe deplin maturizat, după o copilărie în care tenisul a fost preocuparea de bază, fără să-i devină însă un chin. Sampras îi caracterizează pe foştii săi adversari destul de precis şi obiectiv, dintr-un punct de vedere sportiv. Aici se deosebeşte de Agassi, care îşi exprima fără rezerve simpatiile şi mai ales antipatiile pur personale. Mai puţin ros de lupta cu sine însuşi, Sampras are o privire calmă şi suverană asupra lumii tenisului. Îşi permite să-i recunoască meritele lui Agassi, chiar în ce priveşte propriile performanţe: „În cel mai adînc cotlon al firii mele, ştiam că el era cel care a scos la iveală ce-a fost mai bun din mine. (...) Andre tot rămînea standardul absolut între rivalii mei. Nici un altul n-a apărut atît de des şi pentru o perioadă atît de îndelungată să mă testeze şi să mă împingă spre limita maximă.“ Dacă Agassi declara că a urît tenisul, Sampras pare să-l fi iubit. Cei doi au fost precum Abel şi Cain, dar Sampras o spune altfel: „Andre era Joe Frazier, iar eu, Muhammad Ali, deşi personalităţile erau oarecum inversate, pentru că Andre era cu spectacolul, şi eu cu dexteritatea. Oriunde te-ai fi aflat, noi eram vecinii tăi: eu eram băiatul cuminte şi tăcut dintr-o parte, iar Andre – adolescentul rebel din cealaltă.“

Oamenilor le-a plăcut să remarce mai mult deosebirile dintre ei, observă Sampras, deşi ambii aveau o mulţime de lucruri în comun, în esenţă, o viaţă gravitînd în jurul „darului“ dat de Dumnezeu: „Era uşor să creezi stereotipuri pe baza noastră – Andre era omul de spectacol, obraznic şi viu colorat, iar eu eram tipul reticent, de modă veche şi plictisitor.“  

Se vede treaba că, asemeni oricărui băiat la locul lui şi cu bun-simţ, Sampras şi-a însuşit unele aprecieri greşite sau răuvoitoare ale jurnaliştilor. Altminteri, numai dacă nu te pricepi la tenis, poţi crede cu adevărat că jocul lui Sampras ar fi fost plictisitor. Nu era deloc aşa. Atîta doar că el nu se dădea în spectacol prin îmbrăcăminte sau printr-un comportament ieşit din comun. Spectacolul său consta tocmai în jocul de tenis propriu-zis, în tehnica, în stilul şi în talentul cu care se mişca şi lovea mingile pe teren. „Darul“ său primit de la Dumnezeu era mai mare decît cel al lui Agassi. Aflăm că pe Sampras îl contrariau jurnaliştii care îl considerau un tip rece, fără emoţii, mai ales în prima parte a carierei sale (probabil că uitaseră de Borg şi Lendl). El mărturiseşte că avea destule emoţii, ca orice om normal, dar că reuşea să şi le controleze şi nu considera potrivit să le arate în public. E o discuţie valabilă astăzi nu doar în tenis. Ne aflăm într-o perioadă în care jurnaliştii şi publicul vor să vadă emoţii, trăirile bat profesionalismul, sentimentele înăbuşă raţiunea. Sampras era mirat de acest fenomen care, pe atunci, încă nu căpătase amploarea de azi.  

Ultimul meci oficial al său a fost chiar cu Agassi (finala US Open 2002), un Agassi care îi apare ca foarte diferit de „puştiul“ pe care l-a cunoscut în 1990: „...lumînarea multicoloră devenise un chelios lustruit, iar costumul ca o lămîie verde se transformase în ţinuta clasică, conservatoare, formată din pantalonii scurţi şi tricoul specifice tenisului. Vedeam un multiplu campion de Mare Şlem experimentat şi încrezător, care avea control deplin asupra jocului său – un joc care mă putea doborî. Nu era un necunoscut. Era rivalul carierei mele. Era yin-ul opus yang-ului meu.“ Yin-ul nu a reuşit să-l doboare nici cu acea ocazie, Sampras rămînînd pînă la sfîrşit marele obstacol, adevăratul „ghinion“ al carierei lui Agassi.  

Sampras consideră că urmaşul său în tenis, cel care a continuat pe linia principiilor clasice, a fost Federer, jucătorul cu care ţine. De altfel, cifrele seci vorbesc fără tăgadă despre Federer şi Sampras ca despre cei mai mari campioni ai tuturor timpurilor.  

Evident însă, povestea lui Sampras nu putea fi la fel de interesantă ca a lui Agassi. Poate că, în momentul în care în viaţă totul ţi-a ieşit perfect, nu mai sînt multe de spus. Lipseşte intriga. Din caznele lui Agassi, din luptele cu sine însuşi, din suferinţa înfrîngerilor, din relaţiile nefericite, din dezvăluirea permanentelor lui nelinişti sufleteşti şi chiar din invidia greu ascunsă faţă de Sampras, a fost de scos o adevărată literatură. Nu la fel de bun la tenis, dar mai expresiv şi mai interesant în povestire. De altfel, cartea lui Agassi era mai mult despre viaţă, pe cînd a lui Sampras e mai mult despre tenis. 

În final, Sampras lasă să se întrevadă, însă, marea tristeţe care se poate cuibări în sufletul unui campion după retragere, cînd emoţia, tensiunea şi spectacolul marilor arene rămîn doar în amintire.  

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Nicolae Balcescu jpg
Satira de excepție a lui Nicolae Bălcescu despre corupția din România. „Neam de curci” VIDEO
De Ziua Națională a României, Antena 1 a difuzat emisiunea „România, Râzi cu RoaST!”, în cadrul căreia un actor cunoscut l-a interpretat pe marele istoric Nicolae Bălcescu.
Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.