Sampras

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Reacţii omeneşti jpeg

După grozava biografie a tenismanului Andre Agassi, aceeaşi editură Publica a tradus în româneşte şi povestea marelui şi veşnicului său rival – Pete Sampras. O carte scrisă de Sampras împreună cu jurnalistul Peter Bodo, redactor-şef al revistei Tennis, tot aşa cum Agassi şi-a scris povestea împreună cu jurnalistul J.R. Moehringer, deţinător al premiului Pulitzer.

Prima observaţie e că perechea Sampras – Bodo nu are forţa expresivă a cuplului Agassi – Moehringer. Era şi greu. Dar, spre deosebire de Agassi, lui Sampras i-a reuşit aproape totul în tenis. Tipul solar, plin de talent, băiat bun şi ascultător, „copilul de aur“ al familiei a avut o carieră perfectă, cu performanţe excepţionale, obţinute aparent fără eforturi excesive. A ajuns în vîrf cînd încă nu era pe deplin maturizat, după o copilărie în care tenisul a fost preocuparea de bază, fără să-i devină însă un chin. Sampras îi caracterizează pe foştii săi adversari destul de precis şi obiectiv, dintr-un punct de vedere sportiv. Aici se deosebeşte de Agassi, care îşi exprima fără rezerve simpatiile şi mai ales antipatiile pur personale. Mai puţin ros de lupta cu sine însuşi, Sampras are o privire calmă şi suverană asupra lumii tenisului. Îşi permite să-i recunoască meritele lui Agassi, chiar în ce priveşte propriile performanţe: „În cel mai adînc cotlon al firii mele, ştiam că el era cel care a scos la iveală ce-a fost mai bun din mine. (...) Andre tot rămînea standardul absolut între rivalii mei. Nici un altul n-a apărut atît de des şi pentru o perioadă atît de îndelungată să mă testeze şi să mă împingă spre limita maximă.“ Dacă Agassi declara că a urît tenisul, Sampras pare să-l fi iubit. Cei doi au fost precum Abel şi Cain, dar Sampras o spune altfel: „Andre era Joe Frazier, iar eu, Muhammad Ali, deşi personalităţile erau oarecum inversate, pentru că Andre era cu spectacolul, şi eu cu dexteritatea. Oriunde te-ai fi aflat, noi eram vecinii tăi: eu eram băiatul cuminte şi tăcut dintr-o parte, iar Andre – adolescentul rebel din cealaltă.“

Oamenilor le-a plăcut să remarce mai mult deosebirile dintre ei, observă Sampras, deşi ambii aveau o mulţime de lucruri în comun, în esenţă, o viaţă gravitînd în jurul „darului“ dat de Dumnezeu: „Era uşor să creezi stereotipuri pe baza noastră – Andre era omul de spectacol, obraznic şi viu colorat, iar eu eram tipul reticent, de modă veche şi plictisitor.“  

Se vede treaba că, asemeni oricărui băiat la locul lui şi cu bun-simţ, Sampras şi-a însuşit unele aprecieri greşite sau răuvoitoare ale jurnaliştilor. Altminteri, numai dacă nu te pricepi la tenis, poţi crede cu adevărat că jocul lui Sampras ar fi fost plictisitor. Nu era deloc aşa. Atîta doar că el nu se dădea în spectacol prin îmbrăcăminte sau printr-un comportament ieşit din comun. Spectacolul său consta tocmai în jocul de tenis propriu-zis, în tehnica, în stilul şi în talentul cu care se mişca şi lovea mingile pe teren. „Darul“ său primit de la Dumnezeu era mai mare decît cel al lui Agassi. Aflăm că pe Sampras îl contrariau jurnaliştii care îl considerau un tip rece, fără emoţii, mai ales în prima parte a carierei sale (probabil că uitaseră de Borg şi Lendl). El mărturiseşte că avea destule emoţii, ca orice om normal, dar că reuşea să şi le controleze şi nu considera potrivit să le arate în public. E o discuţie valabilă astăzi nu doar în tenis. Ne aflăm într-o perioadă în care jurnaliştii şi publicul vor să vadă emoţii, trăirile bat profesionalismul, sentimentele înăbuşă raţiunea. Sampras era mirat de acest fenomen care, pe atunci, încă nu căpătase amploarea de azi.  

Ultimul meci oficial al său a fost chiar cu Agassi (finala US Open 2002), un Agassi care îi apare ca foarte diferit de „puştiul“ pe care l-a cunoscut în 1990: „...lumînarea multicoloră devenise un chelios lustruit, iar costumul ca o lămîie verde se transformase în ţinuta clasică, conservatoare, formată din pantalonii scurţi şi tricoul specifice tenisului. Vedeam un multiplu campion de Mare Şlem experimentat şi încrezător, care avea control deplin asupra jocului său – un joc care mă putea doborî. Nu era un necunoscut. Era rivalul carierei mele. Era yin-ul opus yang-ului meu.“ Yin-ul nu a reuşit să-l doboare nici cu acea ocazie, Sampras rămînînd pînă la sfîrşit marele obstacol, adevăratul „ghinion“ al carierei lui Agassi.  

Sampras consideră că urmaşul său în tenis, cel care a continuat pe linia principiilor clasice, a fost Federer, jucătorul cu care ţine. De altfel, cifrele seci vorbesc fără tăgadă despre Federer şi Sampras ca despre cei mai mari campioni ai tuturor timpurilor.  

Evident însă, povestea lui Sampras nu putea fi la fel de interesantă ca a lui Agassi. Poate că, în momentul în care în viaţă totul ţi-a ieşit perfect, nu mai sînt multe de spus. Lipseşte intriga. Din caznele lui Agassi, din luptele cu sine însuşi, din suferinţa înfrîngerilor, din relaţiile nefericite, din dezvăluirea permanentelor lui nelinişti sufleteşti şi chiar din invidia greu ascunsă faţă de Sampras, a fost de scos o adevărată literatură. Nu la fel de bun la tenis, dar mai expresiv şi mai interesant în povestire. De altfel, cartea lui Agassi era mai mult despre viaţă, pe cînd a lui Sampras e mai mult despre tenis. 

În final, Sampras lasă să se întrevadă, însă, marea tristeţe care se poate cuibări în sufletul unui campion după retragere, cînd emoţia, tensiunea şi spectacolul marilor arene rămîn doar în amintire.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.