Să lăsăm prejudecăţile deoparte
Cînd pleci la drum poți avea temeri și prejudecăți despre zona în care te duci. Oricît de avizat ai fi, există undeva prin bagaje un lest de clișee. Le duci cu tine chiar fără să vrei și fără să știi.
N-am mai fost în Bucovina de mai bine de douăzeci de ani. Mă așteptam la drumuri cam proaste, dar n-a fost așa. Cu mici excepții, șoselele sînt foarte bune. Mă temeam de condiții de cazare mai ca la munte și mi-am luat haine groase și pentru cazul în care prin camere nu s-ar fi dat încă drumul la căldură. Temperatura a fost însă perfectă, reglată peste tot automat. Hoteluri ireproșabile. Mă așteptam la mese bune și chiar așa a și fost. Meniuri ieftine și delicioase. Chiar și în locuri în care am ajuns din întîmplare, am descoperit lucruri minunate. Așa a fost, de exemplu, o cîrciumă din satul Marginea, de lîngă Rădăuți. După ce am fost serviți cu o supă rădăuțeană clasică și cu alte bunătăți tradiționale, am descoperit că localul avea certificare Trip Advisor și că la un moment dat a fost vizitat de președintele Iohannis, care apărea într-o poză alături de proprietari. Nu mai vorbesc despre magazinul alăturat, cu ceramică de Marginea: vasele acelea gri închis, aproape negre, suple și sobre. Poate cea mai frumoasă ceramică de pe la noi.
La mănăstiri, maicile le dădeau explicații turiștilor străini, cu dezinvoltură, în germană, franceză sau italiană. O lume cu adevărat cosmopolită. Am perceput ideea că restaurarea Moldoviței s a făcut chiar în anii ’50, cei mai crunți ai epocii comuniste atee, ca pe un paradox. Satele bucovinene au fost mereu frumoase, dar acum parcă sînt și mai prospere. Gospodăriile țărănești tradiționale pe care le știam au fost înlocuite în bună parte de case mari solide, moderne, frumos colorate. Peste tot e curat. Suceava rămîne un oraș interesant în ciuda stricăciunilor aduse de comunism. Are localuri și hoteluri bune. Peste tot erau nunți. În holul unui hotel am remarcat, culmea rafinamentului, un coș cu flori uscate din plastic.
Chiar dacă pe la Sucevița își făceau de lucru mai-marii actualului partid de guvernare, conducătorul tuturor locuitorilor din acea zonă pare să fi rămas pînă astăzi tot Ștefan cel Mare (Fane Babanu, cum îl alintă unii). Parcă și acum totul se leagă de marele domnitor și, uneori, și de Petru Rareș. Bucovina în special, dar și Moldova au un cult special pentru propria istorie și pentru propria cultură, așa cum nu prea găsești prin sudul nostru „șmecher“. Am auzit ideea că un asemenea cult ar fi cam provincial. Dar dacă, după Mica Unire, Bucureștiul a preluat afacerile țării, Iașiul și Moldova au rămas păstrătoarele tezaurului istoric și cultural. Și au și la ce se raporta. În afară de Ștefan cel Mare sau de Petru Rareș, cum spuneam, peste tot există cîte ceva legat de Movilești, de Dosoftei, de Cantemir, de Anastasie Crimca, de Cuza sau de Kogălniceanu. Marii scriitori, muzicieni sau pictori au pretutindeni monumente, case memoriale, plăcuțe care amintesc de nașterea, locuirea sau trecerea lor pe acolo și instituții care le poartă numele. Nume care, într-o scurtă și foarte incompletă înșiruire, sînt copleșitoare: Eminescu, Enescu, Creangă, Alecsandri, Sadoveanu, Maiorescu, Hogaș, Tonitza, Petrașcu, Brauner, Băncilă, Stahi, Celibidache, Porumbescu… Ăsta nu e provincialism.
Nici religiozitatea peste medie a Moldovei sau a Bucovinei nu poate fi legată de vreun spirit „mai provincial“. Mai degrabă despre lăcașurile de cult meschine și pline de preșuri și kitsch-uri din sudul țării se poate spune asta. Bisericile moldovene au măreție și sînt luminoase. Numai la Iași pot exista patru sau chiar cinci biserici așezate gard în gard, fie ele și toate cu spatele la bulevardul central. Sigur, pare un urbanism cam haotic, dar e plin de bogății. Palatul Culturii, în schimb, deși măreț, pare cam prea vast pentru administratorii săi, care nu găsesc un conținut pe măsură.
Într-un restaurant foarte cochet din Iași, o famile de francezi, mama, tata și copilul de vreo 18 ani, sărbătoreau ultima seară împreună. Părinții își aduseseră fiul la Facultatea de Stomatologie, era 1 octombrie. Niște oameni subțirei și veseli, probabil fără prea mulți bani, dar cu multă minte, au trecut peste orice fel de prejudecăți, aducîndu-și copilul din Franța să-și facă studiile la Iași, în estul Europei. UMF Iași e o facultate din ce în ce mai căutată și cu faimă foarte bună. De altfel, e vorba de instituția de învățămînt superior cu cei mai mulți studenți străini din România (2359). Carevasăzică, orice călătorie te poate dezbăra de prejudecăți.
Foto: Mînăstirea Putna, wikimedia commons
