Să fii deștept pe timp de molimă
Să zicem – atenție, e doar un joc al imaginației! – că unele dintre poveștile care circulă în corpul obez al teoriei conspirației sînt reale. Să acceptăm că toată tulburarea asta cu virusul ucigaș e un act conștient, produs de niște indivizi misterioși. Asasinul necunoscut e un balaur microscopic, produs într-un laborator și aruncat în lume, undeva, într-un spațiu extrem de populat. Într-un loc unde există garanția că răspîndirea nenorocirii e absolut sigură. Dar și foarte rapidă. China se potrivește perfect, nu?!
Să zicem că e adevărat ce spun anumite surse, referitor la „descoperiri“ de ultimă oră, despre structura virusului. Că e o lucrare de mare finețe, o mașină de omorît oameni, al cărei „motor“ a fost de-abia acum scos la lumină. Sub „capota“ bestiei s-ar găsi un hibrid de mare putere, o combinație între un coronavirus și SARS (mai precis, SARS + CoV2). Dar există și surse care spun că ucigașul ar fi o combinație între un coronavirus și HIV. O altă sursă spune chiar că un pacient de 62 de ani, din Spania, a fost vindecat cu medicamente pentru HIV. Nu menționez sursele, pentru că ar fi total greșit din partea mea ca, de dragul acestui exercițiu de imaginație absolut benign, să vă consum vremea cu niște povești neverificate, aruncate în imensitatea Internetului. Am face, împreună, jocul împătimiților de senzațional și, mai ales, pe cel al semănătorilor de panică.
Tot de dragul acestui exercițiu de imaginație, să mergem mai departe, în explorarea cărărilor din codrul des al teoriei conspirației. Epidemia asta care stă pe picior de a fi declarată pandemie – la ora la care scriu aceste rînduri încă nu s-a întîmplat așa ceva, dar nimeni nu știe ce se va petrece în zilele următoare – deci, nenorocirea asta e creată cu scopul de a înlocui un război mondial clasic. Are scopuri multiple și „rezolvă“ mai multe probleme ale umanității. Pe de-o parte, elimină persoanele în vîrstă, care „îngreunează“ sistemele de pensii, toate formele de asigurări sociale, toate bugetele. Mai ales în Europa, un continent cu o populație foarte îmbătrînită. E o crimă în masă, după care nu vom vedea acuzați, într-o boxă a unui nou Nürnberg. Molima ar fi un înlocuitor al unui război clasic devastator. O conflagrație la care ființa umană contemporană n-ar mai participa, pentru că e complet dezvrăjită de manipulări ieftine. (Bine-ar fi să fie așa, adică dezvrăjită de coțcarii de cuvinte, dar, din păcate, nu e.) E o combinație de crimă în masă și criză economică, o dărîmare a stării actuale, în vederea unei noi ordini, a unui nou început. Se mizează și pe „solidaritatea ascunsă“ a tinerimii, plină de resentiment, că n-are loc de „bătrînii care consumă“ prea multe resurse. Mai ales în condițiile creșterii imense, în ultimul deceniu, a speranței de viață din societățile dezvoltate.
Teoria conspirației, scăpată din lanț zilele astea, mai zice că se face loc pentru exodul de ființe umane din zonele sărace și din zonele de război clasic. Se creează spațiu pentru o nouă populație. Una mult mai puțin mofturoasă și critică la adresa a orice. Să vină în Europa și să participe la formarea unei noi rase, gata să-nceapă o etapă nouă în istoria omenirii. Toate astea ar fi egale și cu o formă de retrezire a umanității. O scuturare serioasă și o aducere cu picioarele pe pămînt a unei lumi erodate de consumerism, lăcomie, înstrăinare, lipsă de empatie, cruzime și pierdere a vitalității. O molimă fără leac poate înlocui cele mai barbare forme de exterminare în masă, nelăsînd în urmă vinovați, ci doar rezultate mulțumitoare pentru „cei care conduc lumea“. Dar și pentru tinerii nemulțumiți și înfometați. Cei care n-au nici un viitor, dar privesc cu ochi tulburați de mînie la acumularea nedreptăților și a decalajelor imense între nivelurile de trai de pe această planetă. În plus, o prăbușire economică de dimensiuni catastrofale, dar și o resetare a tuturor mecanismelor financiare ar rezolva problema cifrei datoriilor. O cifră care a depășit de multă vreme stratosfera realității, iar acum se află în derivă, undeva în cosmosul ficțiunii. Iar bogații ăia mari de tot, ăia despre care nu prea știm cine sînt, ăia care fac jocurile din umbră, ar ieși din situația asta exact așa cum au ieșit întotdeauna. Adică foarte bine. Sau totul e doar un test de stres? O hărțuire. O scuturare mică. Să se vadă felul în care reacționăm, să se măsoare niște parametri, să se stabilească niște limite ale jocului, să se pregătească terenul pentru ceea ce urmează.
Bun. Ești „deștept“ și știi toate astea. Ești „conștient“, ești „în temă“ cu tot ce se întîmplă pe lume, vezi travaliul tuturor mecanismelor care se mișcă sub crusta vizibilă a lucrurilor. Chiar dacă ar fi așa, cu ce te ajută? Ești o victimă potențială, la fel ca oricare neștiutor de carte, care habar n-are de toată viermuiala asta de idei. Ai același sistem imunitar cu „manelistul“ pe care speri să-l ia molima în locul tău. Cu ce e mai bun felul ăsta de cruzime decît oricare altul? Ca-n orice mecanism de matrapazlîc, de ghicit și de spus ce ne rezervă viitorul, în narațiunile conspiraționiste se amestecă și date de bun-simț, observații pe care le poate face oricine. Ce satisfacție ai avea dacă ai ști totul despre valul ucigaș, dar el ar mătura, oricum, toată omenirea? L-ai primi cu un zîmbet superior și i-ai spune‑n față „Măcar eu știu care-i chestia, bă!“? Nu mai bine respecți normele care se impun într-o situație excepțională sau ajuți cumva la respectarea lor? Nu mai bine contribui, cum poți, la calmarea unora dintre apropiați sau cunoscuți? Ba chiar și a unora pe care nu-i știi? Dac-ar fi un mare incendiu, nu mai bine l-am stinge și am trage învățăminte după aceea? Că e o situație-limită. Și în situațiile astea se definesc oamenii care practică valorile civilizației, față de cei care doar le recită. Dacă tot e s‑o luăm, așa cum ne place, pe arătarea puterilor.
Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.
