Rusofili şi Rusofobi

Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (10 iulie 1774) deschide "protectoratul" rusesc asupra ţărilor române. Turcia păstra suzeranitatea, dar Rusia are dreptul să protejeze populaţia de religie creştin ortodoxă şi "să intervină la Poartă în favoarea acestor Principate". După experienţa austriacă şi ocuparea Olteniei (1718-1736), după secole de dominaţie otomană, românii au crezut că ruşii ar putea să contrabalanseze puterea Porţii. Unii dintre membrii boierimii au fost făţiş de partea lor în timpul războiului din 1769-1774 şi, după încheierea păcii, s-au văzut nevoiţi să ceară azil în Rusia, de teamă de a nu fi omorîţi de turci. Marele ban Mihai Cantacuzino este unul dintre ei; după 1774, pleacă în Rusia împreună cu întreaga sa familie unde devine general maior şi apoi consilier de stat. Noul război ruso-turc şi ocuparea ţărilor române la 1806-1812 împart populaţia şi mai ales clasa politică în rusofili şi rusofobi. Contele de Langeron, general în armata rusă şi soldat activ pe frontul românesc, descrie critic atitudinea românilor din această perioadă. Miloradovici, eliberator al oraşului de sub turci, este primit în triumf, balurile, petrecerile şi implicit intrigile animă boierimea divizată foarte repede în lupta pentru a obţine favorurile ruşilor. Ambele tabere se vor folosi de femei pentru a atrage guvernatorii de o parte sau de alta. Mare vistier, Constantin Filipescu profită de "înclinarea" guvernatorului Miloradovici pentru fiica sa, pentru a face şi desface "întreaga administraţie". Langeron îl judecă foarte aspru: "Filipescu, cel mai ascuns, cel mai perfid, cel mai scelerat dintre munteni a profitat de această slăbiciune de neiertat a lui Miloradovici, şi-a prostituat fiica, i-a cîştigat încrederea, l-a uimit pe Michelson (general în armata rusă - n.n.), a reuşit să-l facă suspect pe Ipsilanti (domnul Constantin Ipsilanti - n.n.) şi, în cele din urmă, să-l îndepărteze, l-a stricat cu Michelson şi l-a înlăturat şi persecutat pe Varla