Ruşinoasa tăcere a bibliotecarilor americani

M-am născut într-o ţară unde oamenilor le era interzis să citească ceea ce numim astăzi cărţile fundamentale ale civilizaţiei occidentale. Dacă te găbjeau că ai 1984 a lui George Orwell, intrai la puşcărie ani buni. Norocul meu este că, în tinereţe, l-am întîlnit pe doctorul Martin. Doctorul Martin era un profesor pensionar care adunase şi păstra, în modestul său apartament de trei camere, vîrfurile literaturii române interbelice. În perioada stalinistă, oricare dintre cărţile din biblioteca doctorului Martin i-ar fi putut aduce ani grei de muncă silnică. Nu numai că le strînsese, dar ni le şi împrumuta nouă, tineri scriitori de liceu, care le sorbeam cu nesaţ şi le citeam pe ascuns, pentru că ştiam ce riscuri înfruntam - şi noi, şi bătrînul nostru prieten. Am devenit scriitor pentru că am citit cărţi interzise. American Library Association* este o organizaţie extrem de puternică şi care s-a ridicat, alături de ACLU, Organizaţia Helsinki pentru Drepturile Omului şi Amnesty International, în apărarea "libertăţii de a citi... în întreaga lume", aşa cum se spune în declaraţia de principii. În cele peste trei decenii şi jumătate pe care le-am petrecut în Statele Unite, mi-am luat foarte în serios dreptul de a citi. Am fost martorul multor tentative de îngrădire a acestui drept, cea mai recentă fiind Articolul 215 din Patriot Act, care a stîrnit, pe bună dreptate, mînia bibliotecarilor. Date fiind astfel de poziţii fără echivoc, am fost profund uimit cînd am aflat că American Library Association (ALA) nu a luat nici o măsură pentru a condamna interzicerea cărţilor şi închiderea şi torturarea bibliotecarilor aflaţi la doar 90 de mile distanţă de ţărmurile noastre, în Cuba. În martie 1988, doi locuitori din Las Tunas, Ramon Colas şi Berta Mexidor, au deschis în casa lor o bibliotecă privată, cu scopul de a oferi cubanezilor cărţi la care nu au acces în mod oficial. Biblioteca "Felix-Varela" a fost prima dintr-o reţea de atari biblioteci private înfiinţate în Cuba de către voluntari pentru a aduce un pic de lumină în statul poliţienesc al lui Castro. 103 biblioteci şi 182.000 de vizitatori erau înscrişi, la finele lui 2002, în Proiectul Bibliotecilor Independente, aflat în plină expansiune. În noiembrie 1999, Ramon Colas a fost arestat. Amnesty International l-a declarat "prizonier de conştiinţă". Sute de alţi bibliotecari au fost arestaţi la scurt timp după aceea, iar bibliotecile şi colecţiile lor au fost confiscate. Pe 13 ianuarie 2001, sub-comitetul latino-american al ALA a organizat audieri în care au fost prezentate rapoarte despre situaţia tot mai gravă din Cuba, întocmite în baza informaţiilor furnizate de Human Rights Watch, Reporters Without Borders, Amnesty International, a articolelor din Washington Post şi a ştirilor Associated Press. Personalităţi precum Vaclav Havel, eroul Revoluţiei de catifea din Cehia, Lech Walesa, laureat al Premiului Nobel pentru Pace şi fost preşedinte al Poloniei, Arpád Göncz, fost preşedinte al Ungariei, şi-au unit vocile pentru a condamna "încarcerarea cubanezilor pentru simplul fapt de a exprima opinii diferite de cea oficială". În mod uimitor, raportul final al ALA nu a recunoscut bibliotecile cubaneze drept "biblioteci", iar bibliotecarii au fost taxaţi drept "persoane asociate cu aceste colecţii". Am halucinaţii? Este acceaşi American Library Association care s-a ridicat împotriva cenzurii şi pentru protecţia libertăţii de expresie oriunde în lume? Această asociaţie nu poate, logic, să tolereze încarcerarea şi torturarea bibliotecarilor - să acţioneze împotriva articolului 215 din Patriot Act şi să fie de acord cu ordinul 88 al lui Fidel Castro, care neagă drepturile la care noi ţinem atît de mult. ________________ * Asociaţia Bibliotecilor Americane. Cea mai nouă apariţie editorială a lui Andrei Codrescu este Miracol şi catastrofă, Editura Hartmann, 2005.