Revizionismul în artă
Walker Evans este bine cunoscut pentru fotografiile sale în alb şi negru din perioada Marii Depresiuni Economice, mai ales pentru cele din cartea lui James Agee, Şi acum să aducem laudă unor oameni faimoşi. A mai realizat şi ale lucrări remarcabile, inclusiv seria "Metrou", datînd din timpul războiului, în care a fotografiat pasageri ai metroului din New York, folosind o cameră ascunsă, pentru a da la iveală adîncile angoase ale epocii. A mai surprins şi proliferarea semnelor şi reclamelor comerciale în America şi a transformat limbajul, în rapidă dezvoltare, al advertising-ului, într-un subiect de chestionare estetică. Cercetătorii au atribuit fascinaţia pentru advertising, a lui Walker Evans, legăturii cu tatăl său, care a lucrat pentru o agenţie de publicitate. În 1998 am scris un eseu pentru Semne, un album care reuneşte fotografii ale lui Evans reprezentînd panouri publicitare, realizat de Getty Museum. În acel eseu am reiterat părerea, general împărtăşită, că Evans a fost influenţat de tatăl său. În noiembrie 2006 am primit o scrisoare. Nu-i aşa - îmi scria corespondentul meu -, Walker Evans şi-a urît tatăl, care şi-a abandonat familia pe cînd Walker era doar un copil. A fost influenţat mai cu seamă de către cumnatul său, Talbot Brewer, la rîndul său fotograf. De fapt - continua autorul scrisorii - Evan l-a imitat pe cumnatul său toată viaţa, începînd cu angajarea de tinereţe la Administraţia de Stat pentru Agricultură din perioada Roosevelt. Scrisoarea devenea tot mai înflăcărată în apărarea acestei teorii, terminînd, oarecum surprinzător, cu un atac la adresa lui Evans însuşi care, la apogeul gloriei sale, l-ar fi tras pe sfoară pe cumnatul lui, cu o sumă de bani considerabilă. Autorul scrisorii era nimeni altul decît Talbot Brewer Jr., fiul celui nedreptăţit de istoria artei. Eseiştii au tot scris despre Evans în ultimii 50 de ani şi de la eseul meu s-au scurs opt ani. În tot acest timp, Talbot Brewer Jr., un om care trebuie să aibă peste 60 de ani, a meditat la nedreptatea făcută familiei sale. Am rezumat drastic scrisoarea lui, dar în plus faţă de această teză, scrisoarea mai conţine numeroase referinţe la serviciile onorabile prestate de tatăl său în favoarea ţării noastre şi neobişnuita răbdare a familiei sale faţă de tulburata ramură a Evans-ilor. Căci şi mama, şi tatăl lui Evans au parte de o aspră judecată. Ceea ce mă conduce la o idee mai generală, aceea că, dacă eşti celebru, poţi să fugi, dar nu te poţi ascunde. Disidenţii şi revizioniştii, care fierb la foc mic în obscuritate, aşteaptă să vină ora lor pentru a dezvălui că lumea are despre tine păreri extrem de greşite. Povestea "adevărată" nici nu mai contează foarte tare. Căci, în cele din urmă, opera ca atare va sta mărturie pentru valoare şi nici un fel de revizuire biografică nu o poate schimba. Oare Talbot Brewer Jr. are dreptate? Poate. Are vreo importanţă? Numai pentru ediţia a doua, la care va trebui să adăugăm o notă de subsol. traducere de Ioana AVĂDANI
