Restanţe şi restanţieri

Publicat în Dilema Veche nr. 597 din 23-29 iulie 2015
Alte confuzii jpeg

De cînd sînt universitar – adică de aproape un sfert de secol –, am trăit o stare de fobie în preajma şi pe parcursul lunii iunie, deşi, paradoxal, aceasta e chiar luna în care m-am născut în urmă cu 47 de ani. Sînt trist şi degrabă angajabil în tulburătoare panici în intervalul blîndului Cireşar. Explicaţia paradoxalului disconfort psihic se leagă de ceea ce terapeuţii numesc „experienţă traumatizantă repetată“. În iunie se derulează, în spaţiul academic, aşa-zisele „restanţe“, iar Universitatea îşi schimbă atunci, subit, componenta umană. Dacă, în timpul anului, la cursuri, seminarii şi alte evenimente educaţionale, interacţionezi cu studenţii propriu-zişi – oamenii serioşi, preocupaţi de viitorul lor –, în luna amintită, o nouă categorie, să-i spunem, „şcolară“, cu particularităţi mentalitare evidente, reînvie ciclic, în aule şi amfiteatre, aidoma Păsării Phoenix, din propria cenuşă: restanţierii. Studentul-restanţier creează depresii profesorilor sensibilicoşi (de tipul meu), întrucît este alunecos (azi îl vezi, mîine dispare) şi, de aceea, esenţialmente impredictibil. S-a antrenat să îmbrace straiele studenţeşti numai în ceasul al doisprezecelea al promovării, cînd presiunea psiho-emoţională asupra examinatorului atinge cote absolute. Cel din urmă cade, prin urmare, uşor în blazare (dacă nu în lehamite pur şi simplu), cu atît mai mult cu cît individul din faţa sa practică o gestică elaborată de milog zdrobit de existenţă. Pantomimei nefericirii cronice, restanţierul îi adaugă, de regulă, sugestia doliului recent, semnele accidentului biografic ori butaforia suferinţei bipolare. Toate colorează viaţa bietului profesor într-un mod apocaliptic. 

Necazurile (şi, prin urmare, explicaţiile) restanţierului sînt multiple. Înregistrate, ele ar putea alcătui o enciclopedie. Nu asupra lor doresc însă să mă opresc momentan. Personal, în raport cu

(învăluit întotdeauna în argumente şi explicaţii histrionice), l-am găsit mereu mai interesant pe

cum ar veni, acel personaj care urmăreşte să treacă un examen fără a şti nimic, dar, totodată, şi fără a-şi motiva în vreun fel situaţia complicată. Insul în chestiune reprezintă realitatea academică pură a lunii iunie, adevărul gol-goluţ, dezbrăcat carevasăzică de orice ipocrizie conjuncturală. Prin anii ’90 eram hărţuit, în săptămînile de examene din vară, de un băiat tăcut, cu privire întunecată. La vremea respectivă, creditele nu se transferau ca astăzi şi, în consecinţă, dacă nu promovai în sesiunea de restanţe autumnale şi apoi în „RR“-uri (reexaminarea reexaminărilor), deveneai un repetent glorios. Omul în chestiune (student, îmi aduc, şi în prezent, foarte bine aminte, la Rusă-Engleză) deţinea deja impozantul statut (de repetent) dintr-un an precedent şi, cel puţin în aparenţă, se străduia, în zilele menţionate, să nu-l ridice la pătrat. Spun în aparenţă, întrucît prezumtivele lui eforturi lăsau mult de dorit. Venise la examenul meu de vreo patru ori şi, de fiecare dată, fără lămuriri, într-o tăcere desăvîrşită, mi-a înmînat foaia de răspuns goală, împingîndu-mă treptat spre exasperare. Cînd, în „RR“-uri, a făcut din nou, liniştit, acelaşi gest, i-am mîrîit, ieşit din răbdări, printre dinţi: „Asta înseamnă că aţi decis să repetaţi din nou anul!“ M-a privit deodată stupefiat (pentru o clipă, am avut chiar senzaţia că întunecimea oculară i s-ar fi luminat neaşteptat!), după care a exclamat obidit: „Haideţi, dom‘ profesor, chiar aşa!? Nici acum nu mă puteţi trece?“ 

Tipul nu era o persoană, ci, parafrazîndu-l pe Călinescu, era însuşi restanţierul român surprins într-un moment de genială expansiune. Ilustra casta propriu-zisă, fenomenalitatea restanţieră esenţializată, lipsită de masca minciunii şi a argumentaţiei învăluitoare. Considera, indubitabil, că faptul de a fi un restanţier atît de stăruitor şi, în fond, conştiincios, îl califica automat pentru promovarea examenului, deşi dădea, constant, hîrtia de evaluare albă. Pentru el (şi pentru toţi cei ca el, din această super-elită restanţieră), restanţa constituia o jertfă în sine, suficientă în evitarea repetenţiei şi scăpată de complicaţia absurdă a pregătirii pentru test, a banalei învăţături tradiţionale. Nici azi, la două decenii de istorie distanţă, cînd creditele au ajuns „transferabile“ şi studenţia – un moft la îndemîna oricui, profilul

nu s-a modificat semnificativ. Decorul universitar a suferit, poate, doar unele mutaţii de densitate a populaţiei, fiind, mai nou, excesiv de aglomerat. În ansamblu însă, piesa a rămas identică, în ciuda diversificării măştilor. Restanţierul de profesie tace, în continuare, simbolic, aşteptînd să fie recompensat pentru efortul său… silenţios. 

Un tînăr doctorand – restant la îndeplinirea indicatorilor de cercetare ai unui proiect POSDRU – privea deunăzi comisia de îndrumare cu „ochi străini şi goi“, refuzînd să vorbească. Preşedintele

-ului insista, intrigat, cu o întrebare obsesională: „De ce nu aţi făcut nimic în şase luni de proiect?“ Tăcere de mormînt, expresie defazată. Într-un tîrziu, văzîndu-se în imposibilitatea comunicării, profesorul a observat grav: „În modul acesta, vă îndreptaţi către un dezastru cert. Ne faceţi, bineînţeles, şi nouă rău în desfăşurarea proiectului, dar – nu e nici o îndoială –, ultimativ, vă veţi face rău dumneavoastră înşivă.

Doctorandul a tresărit, pentru prima oară de la debutul dialogului, ieşind, surprinzător, din catatonie. A rostit calm, cu uimire imensă: „Vai, da‘ di ci, dom‘ preşădinte?“ Mi-au răsunat în cap imediat, cu ecou morbid, cuvintele de demult: „Haideţi, dom’ profesor, chiar aşa?!… Pardon,

vrau pientru ca sî zîc!“ 

Istoreme

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.