Reproşuri doctorale

Publicat în Dilema Veche nr. 739 din 19-25 aprilie 2018
Reproşuri doctorale jpeg

Președinta Senatului Uni­ver­si­tă­ții, doamna profesor Pavé A­mig­dala, a spus solemn membrilor distinsului for, la începutul ședinței, înainte de anunțarea ordinii de zi: „Stimați colegi, am primit, la intrarea în sală, o scrisoare din partea colegului nostru comparatist, Ayan Gîlmă, cu mențiunea de a se citi în plen imediat – urgență maximă! Nu știu ce conține, însă, din aerul disperat al domnului profesor, am dedus că ar fi vorba despre ceva grav. Dați-mi voie, prin urmare, să lecturez mai întîi acest neașteptat document, după care vom trece la activitățile obișnuite!“ S-a lăsat liniște deplină peste vasta încăpere. Pavé Amigdala și-a dres vocea și a parcurs, rar și apăsat, misiva lui Ayan Gîlmă: „Doamnelor și domnilor profesori, dragi prieteni, mă adresez Senatului, întrucît consider această structură instanța supremă de judecată a problemelor instituției noastre. Încurcăturile mele, după cum veți vedea, nu sînt deloc mici. Îndrum doctorate, în domeniul filologic, pe specializarea literatură universală, de cincisprezece ani, și am încercat mereu să-mi duc sarcinile de coordonare, cu seriozitate, la bun sfîrșit. De ceva timp, totuși, am sentimentul clar că mi-am pierdut competența supervizării muncii de cercetare. Doctoranzii se arată tot mai nemulțumiți de prestația mea, realitate care mă întristează profund, ajungînd chiar să mă împingă spre depresie. Practic, nu mai am un nivel de comunicare normală cu tinerii cercetători îndrumați de mine. Toți îmi reproșează o imensă inadecvare în eforturile mele de consiliere academică…“

Pavé s-a oprit o secundă din lectură și a privit nedumerită către auditoriu. Senatorii ascultau înmărmuriți, așa încît președinta s-a văzut nevoită să continue: „Vă pot oferi exemple. Precizez totuși că ele nu sînt singurele, dar, petrecîndu-se recent, îmi stăruie viu în amintire. Să iau, de pildă, cazul domnișoarei Pogany! Miha Pogany, doctorandă la Litere în anul al II-lea, m-a apostrofat deunăzi într-un mod surprinzător. Am primit-o în programul doctoral la insistențele dumneaei – aveam, în anul respectiv, aproape toate locurile ocupate și intenționam să nu organizez admitere, pentru a fluidiza intrările și ieșirile din lotul meu de doctoranzi. Nu am reușit. Domnișoara Pogany a fost extrem de convingătoare. Mi-a spus că are deja gîndită teza de la cap la coadă și că va lucra non-stop la elaborarea ei, fără să mă necăjească (exceptînd, desigur, minimele repere bibliografice și corectarea textului pe măsura redactării sale!). Tema (pe care și-o alesese singură și pe care mi-a propus-o cu pathos, furnizîndu-mi zeci de informații istorico-literare relevante) era Sexualitate frustă și trăire autentică la Henry Miller. Am fost de acord și am admis-o. Imprevizibil, după examen, Miha a dispărut. Nu am mai văzut-o vreme de doi ani (i-am semnat, la secretariatul facultății, periodic, niște documente ciudate, de amî­nare medicală a proiectului final pentru PPUA și a referatelor obligatorii!). Apoi, pe nepusă masă, m-am trezit cu ea în cabinet. Părea nervoasă. Îmi arunca priviri ucigătoare și își scutura umerii macabru, de parcă ar fi chinuit-o un frison…“

Doamna Amigdala a luat, din nou, o scurtă pauză, așteptînd de la senatori aprobarea tacită de merge mai departe. Tăcerea mormîntală a sălii a îndemnat-o să o facă: „S-a apucat să țipe la mine. Ce era asta, sexualitatea la Henry Miller?! Ea fusese întotdeauna o femeie serioasă, căsătorită, cu doi copii, apropiată de Biserică și de moralitatea creștină. Cum să scrie așa niște porcării? Eram nebun? Cum de am acceptat să coordonez o astfel de teză? Sufeream de perversitate? Și dacă am acceptat, ei bine, acum trebuia să o scriu, că ea nu se va murdări cu un asemenea subiect obscen! Mi-a dat ultimatum: două luni ca să-i fac proiectul și referatele. Ulterior, un an ca să termin lucrarea. În caz contrar, mă va acuza de hărțuire sexuală și de comportament indecent!… Nu vreau să vă rețin, însă situația s-a repetat cu asupra de măsură. O altă doamnă – și ea aflată la amînarea amînării – m-a luat la refec pe coridor. Îndrumător sînt eu? Dau sfaturi și trimit oamenii la bibliotecă! Ce e asta? Să pun mai bine osul la treabă și să scriu teza, că de aia mă plătește statul! În sfîrșit, un domn care, la rîndu-i, nu a scris un rînd în doi ani, mi-a răspuns, nonșalant, la întrebarea cînd avea de gînd să-și finalizeze referatele: Eu să le finalizez?! Parol, monșer, asta este treaba coordonatorului!!! Ce, sîntem în comunism, cu negrișorii care muncesc în secret?! De aceea, dragi prieteni, am tras concluzia că aș fi impostor. Nu merit demnitatea de îndrumător doctoral. Mai mult, pentru a spăla rușinea de a fi ocupat atîția ani poziția în cauză, am decis, precum vechii generali japonezi învinși în război, să-mi iau viața. Voi sări, chiar în timpul ședinței de Senat, din podul Universității. Să știți că v-am iubit și v-am prețuit enorm. Prof. univ. dr. Ayan Gîlmă.“ Isterie, nebunie, țipete, tînguieli. Ordine de zi. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.