Relativitatea morții

Publicat în Dilema Veche nr. 385 din 30 iunie - 6 iulie 2011
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

Un cunoscut mi-a povestit că se afla odată într-o vizită la nişte veri de-ai lui pe care nu-i mai văzuse de mult. Aceştia stăteau într-o casă foarte frumoasă din Bucureşti, plină de foişoare, scăriţe, cotloane şi uşiţe secrete, un loc care întotdeauna i se păruse ideal pentru poveşti cu fantome. A fost invitat la masă şi lumea şi-a ocupat locurile. Au vorbit ceva şi despre un fel de mîncare foarte mult apreciat de unchiul Vasilică. Amicul îşi amintea că unchiul Vasilică murise de ceva vreme. Şi deoarece gazdele chiar gătiseră acel fel de mîncare, amicul meu a încercat să-şi aducă aminte data exactă a morţii unchiului, bănuind că participă la vreun parastas pe care rudele sale uitaseră pur şi simplu să i-l menţioneze atunci cînd îl invitaseră. N-a reuşit să-şi aducă aminte. În momentul cînd s-a turnat vinul în pahare, se gîndea să verse o picătură în memoria răposatului. Parastas sau nu, gestul nu avea cum să strice. Odată cu paharul însă, a ridicat şi privirea spre o scăriţă în spirală pe care, de la etajul superior al casei, tocmai cobora unchiul Vasilică. Greu de descris înmărmurirea amicului meu şi repezeala cu care a pus paharul la loc pe masă. Rudele nu păreau deloc speriate de apariţia „fantomei“, ceea ce l-a făcut pe amicul meu să realizeze că unchiul Vasilică – pur şi simplu – trăia, că nu murise niciodată altfel decît în mintea lui. Multe eforturi i-au trebuit musafirului pentru a face faţă în continuare acelei mese şi acelei vizite. În orice caz, mi-a spus că n-a fost în stare să schimbe vreun cuvînt cu „decedatul“, care îşi savura, chiar în faţa lui, felul favorit de mîncare. Parcă Jerome K. Jerome a scris o schiţă asemănătoare. Între timp, trebuie spus că unchiul Vasilică, om fiind, şi nu fantomă, şi-a dat, ca mai toţi oamenii, obştescul sfîrşit. 

Mi-am adus aminte de povestea asta citind o ştire potrivit căreia o femeie din Rusia ar fi murit în timpul propriei înmormîntări. Adică, a deschis ochii în timpul slujbei şi, constatînd că se află în sicriu, s-a îngrozit. A fost repede dusă la spital, dar după numai cîteva minute a murit în urma unui atac de cord, de această dată de-adevăratelea. Situaţia nu e singulară. Chiar în respectiva ştire erau amintite cazuri asemănătoare din diverse colţuri ale lumii. Un brazilian, de exemplu, cică s-ar fi prezentat pe propriile picioare la propria înmormîntare, iar un bebeluş declarat mort a „înviat“ înaintea înmormîntării.  Sînt lucruri care se mai petrec din cînd în cînd şi în România. Nu vreau să amintesc tragicul caz al Ecaterinei Lovinescu şi nu pun la socoteală nici faptul divers că, recent, primarul Constanţei, Radu Mazăre, a descoperit că era dat drept decedat de către enciclopedia online Wikipedia. Dar mai e şi cazul maramureşeanului care, oprit de nişte poliţişti la un control de rutină, a aflat că în bazele de date oficiale figura ca decedat. A descoperit apoi că şi rudele îl ştiau mort şi că avusese loc chiar şi o înmormîntare în care „cadavrul“ său fusese îngropat într-un cimitir din Răşinari.    

Va să zică, unii oameni pot să moară de două ori, prima dată în percepţia unor apropiaţi şi a doua oară de tot. Moartea poate fi o simplă chestiune de percepţie. Şi cum o fi… tu să crezi că trăieşti, iar ceilalţi să creadă că ai murit. Poate că acesta e un fel de prim grad al morţii. Un alt grad, mai „avansat“, ar fi cînd cineva a murit de-adevăratelea, dar nimeni nu-şi mai aminteşte că a trăit. De curînd,  am auzit din gura cuiva o formulă despre un fost vecin: „Bietul Sorin s-a dus ca şi cum nici n-ar fi fost“. E un trist caz individual, dar există şi situaţii colective, unde nici tristeţe nu mai e. S-a întîmplat în 2004, ca urmare a tsunami-ului din Oceanul Indian, cînd unele localităţi au fost complet rase de pe faţa pămîntului şi n-au mai putut fi aflate nici măcar numele tuturor victimelor. Au fost morţi pe care n-a mai avut cine să-i revendice, deoarece toţi cei care ar fi putut face acest lucru muriseră la rîndul lor. Orice dovadă sau document referitor la existenţa lor a fost înghiţit de ocean.  

Acum, dacă întoarcem lucrurile pe dos, noi ştim bine că există şi varianta în care oameni morţi cu certitudine din punct de vedere fizic, continuă să fie cît se poate de vii în mintea altora. Ceauşescu e un exemplu. În ciuda deshumărilor şi dovezilor clare că fostul dictator zace îngropat de peste 20 de ani în cimitirul militar Ghencea, destui români îl cred încă viu. E un fenomen cunoscut s-a întîmplat şi cu Hitler. Spre deosebire de Hitler însă, Ceauşescu are „noroc“ de un spirit care continuă să-i bîntuie chiar şi pe mulţi dintre aceia pe deplin convinşi de moartea lui fizică. Uneori, spiritul ăsta se întrupează chiar în declaraţiile succesorilor lui la conducerea ţării. Cum s-ar zice, nici moartea nu e totdeauna ceea ce pare a fi.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.