Relativitatea morții

Publicat în Dilema Veche nr. 385 din 30 iunie - 6 iulie 2011
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

Un cunoscut mi-a povestit că se afla odată într-o vizită la nişte veri de-ai lui pe care nu-i mai văzuse de mult. Aceştia stăteau într-o casă foarte frumoasă din Bucureşti, plină de foişoare, scăriţe, cotloane şi uşiţe secrete, un loc care întotdeauna i se păruse ideal pentru poveşti cu fantome. A fost invitat la masă şi lumea şi-a ocupat locurile. Au vorbit ceva şi despre un fel de mîncare foarte mult apreciat de unchiul Vasilică. Amicul îşi amintea că unchiul Vasilică murise de ceva vreme. Şi deoarece gazdele chiar gătiseră acel fel de mîncare, amicul meu a încercat să-şi aducă aminte data exactă a morţii unchiului, bănuind că participă la vreun parastas pe care rudele sale uitaseră pur şi simplu să i-l menţioneze atunci cînd îl invitaseră. N-a reuşit să-şi aducă aminte. În momentul cînd s-a turnat vinul în pahare, se gîndea să verse o picătură în memoria răposatului. Parastas sau nu, gestul nu avea cum să strice. Odată cu paharul însă, a ridicat şi privirea spre o scăriţă în spirală pe care, de la etajul superior al casei, tocmai cobora unchiul Vasilică. Greu de descris înmărmurirea amicului meu şi repezeala cu care a pus paharul la loc pe masă. Rudele nu păreau deloc speriate de apariţia „fantomei“, ceea ce l-a făcut pe amicul meu să realizeze că unchiul Vasilică – pur şi simplu – trăia, că nu murise niciodată altfel decît în mintea lui. Multe eforturi i-au trebuit musafirului pentru a face faţă în continuare acelei mese şi acelei vizite. În orice caz, mi-a spus că n-a fost în stare să schimbe vreun cuvînt cu „decedatul“, care îşi savura, chiar în faţa lui, felul favorit de mîncare. Parcă Jerome K. Jerome a scris o schiţă asemănătoare. Între timp, trebuie spus că unchiul Vasilică, om fiind, şi nu fantomă, şi-a dat, ca mai toţi oamenii, obştescul sfîrşit. 

Mi-am adus aminte de povestea asta citind o ştire potrivit căreia o femeie din Rusia ar fi murit în timpul propriei înmormîntări. Adică, a deschis ochii în timpul slujbei şi, constatînd că se află în sicriu, s-a îngrozit. A fost repede dusă la spital, dar după numai cîteva minute a murit în urma unui atac de cord, de această dată de-adevăratelea. Situaţia nu e singulară. Chiar în respectiva ştire erau amintite cazuri asemănătoare din diverse colţuri ale lumii. Un brazilian, de exemplu, cică s-ar fi prezentat pe propriile picioare la propria înmormîntare, iar un bebeluş declarat mort a „înviat“ înaintea înmormîntării.  Sînt lucruri care se mai petrec din cînd în cînd şi în România. Nu vreau să amintesc tragicul caz al Ecaterinei Lovinescu şi nu pun la socoteală nici faptul divers că, recent, primarul Constanţei, Radu Mazăre, a descoperit că era dat drept decedat de către enciclopedia online Wikipedia. Dar mai e şi cazul maramureşeanului care, oprit de nişte poliţişti la un control de rutină, a aflat că în bazele de date oficiale figura ca decedat. A descoperit apoi că şi rudele îl ştiau mort şi că avusese loc chiar şi o înmormîntare în care „cadavrul“ său fusese îngropat într-un cimitir din Răşinari.    

Va să zică, unii oameni pot să moară de două ori, prima dată în percepţia unor apropiaţi şi a doua oară de tot. Moartea poate fi o simplă chestiune de percepţie. Şi cum o fi… tu să crezi că trăieşti, iar ceilalţi să creadă că ai murit. Poate că acesta e un fel de prim grad al morţii. Un alt grad, mai „avansat“, ar fi cînd cineva a murit de-adevăratelea, dar nimeni nu-şi mai aminteşte că a trăit. De curînd,  am auzit din gura cuiva o formulă despre un fost vecin: „Bietul Sorin s-a dus ca şi cum nici n-ar fi fost“. E un trist caz individual, dar există şi situaţii colective, unde nici tristeţe nu mai e. S-a întîmplat în 2004, ca urmare a tsunami-ului din Oceanul Indian, cînd unele localităţi au fost complet rase de pe faţa pămîntului şi n-au mai putut fi aflate nici măcar numele tuturor victimelor. Au fost morţi pe care n-a mai avut cine să-i revendice, deoarece toţi cei care ar fi putut face acest lucru muriseră la rîndul lor. Orice dovadă sau document referitor la existenţa lor a fost înghiţit de ocean.  

Acum, dacă întoarcem lucrurile pe dos, noi ştim bine că există şi varianta în care oameni morţi cu certitudine din punct de vedere fizic, continuă să fie cît se poate de vii în mintea altora. Ceauşescu e un exemplu. În ciuda deshumărilor şi dovezilor clare că fostul dictator zace îngropat de peste 20 de ani în cimitirul militar Ghencea, destui români îl cred încă viu. E un fenomen cunoscut s-a întîmplat şi cu Hitler. Spre deosebire de Hitler însă, Ceauşescu are „noroc“ de un spirit care continuă să-i bîntuie chiar şi pe mulţi dintre aceia pe deplin convinşi de moartea lui fizică. Uneori, spiritul ăsta se întrupează chiar în declaraţiile succesorilor lui la conducerea ţării. Cum s-ar zice, nici moartea nu e totdeauna ceea ce pare a fi.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.