Reguli şi obiceiuri

Publicat în Dilema Veche nr. 552 din 11-17 septembrie 2014
Reacţii omeneşti jpeg

Un puşti foarte scund, cu o şapcă îndesată pe cap şi un skateboard sub braţ, să fi avut cel mult 14 ani, m-a abordat în timp ce treceam de aparatul de taxare de la metrou: „Nu aveţi, vă rog, o călătorie în plus şi pentru mine?“ Pe cartela pe care deja o introdusesem în aparat nu mai aveam altă călătorie, dar copilul era foarte nostim şi mi s-a făcut milă de el. Pe moment, neştiind cum să-l ajut, i-am făcut semn că ar putea să treacă odată cu mine. După o scurtă ezitare, mi-a urmat invitaţia. Ca din senin însă, a apărut un bodyguard care ne-a luat pe amîndoi la rost.

Mie mi-a spus că nu trebuia să învăţ un copil să facă aşa ceva, iar pe el l-a luat de mînă şi i-a spus că nu poate intra la metrou în felul acesta. Părea că avea de gînd să-l conducă afară. Pentru că mă grăbeam cumplit şi metroul tocmai intra în staţie, nu am mai stat să văd cum se termină totul. Odată ajuns în vagon însă, am început să mă frămînt. Întîi m-am întrebat dacă nu cumva bodyguardul avea dreptate şi eu greşisem, învăţînd copilul la prostii. Apoi, mi-am adus aminte de un filmuleţ pe care l-am văzut mai demult, despre metode de intrare fără bilet în metroul parizian. Erau acolo nişte puşti care, chiar pe skateboard, treceau pe sub aparate sau săreau peste ele în mare viteză. Rău intenţionaţi şi adevăraţi profesionişti în ale intrărilor clandestine, aceia erau totuşi, la rîndul lor, nişte copii, dar teribilişti. Puştiul meu era însă un băiat politicos care nu făcuse altceva decît să ceară ajutorul unui adult. Iar eu nu reuşisem să-l ajut, ba, dimpotrivă. Nu cumva, de fapt, asta era vina mea, că nu-l ajutasem în mod onorabil, că nu mă oprisem să-i cumpăr un bilet, că grăbit de treburile mele nu stătusem o clipă să mă gîndesc mai bine ce trebuie să fac?

Poate că în cele din urmă şi paznicul se înduplecase să-l lase să intre, după ce-i făcuse o morală zdravănă. Sau poate că puştiul stătea încă la intrarea în metrou, cu lacrimi în ochi, neştiind cum să ajungă acasă? Ceva îmi spunea totuşi (spre liniştirea conştiinţei) că, în cele din urmă, puştiul n-avea cum să nu se fi descurcat cumva, trăgînd şi învăţămintele de rigoare din întîmplarea cu pricina.

Dar, în capul meu, problema începea să crească şi să se transforme într-o adevărată dilemă morală. Mă întrebam dacă există situaţii în care poţi încălca regulile? Acele reguli despre care vorbim mereu şi de care ne plîngem că, unu, nu sînt bine puse la punct şi că, doi, cînd există, nici nu se respectă cum trebuie.

Un gest de umanitate poate fi săvîrşit împotriva regulilor? Nu că în situaţia pe care am relatat-o nu ar fi existat şi alte soluţii care să împace şi capra, şi varza, aşa cum ziceam. Dar, în mod teoretic, m-am gîndit că pot apărea cazuri în care să nu existe asemenea soluţii. Situaţii în care, pentru a ajuta pe cineva, să trebuiască să comiţi o ilegalitate mai mică sau mai mare. Nu cred că există societăţi atît de bine puse la punct încît absolut toate situaţiile care pot apărea să aibă o rezolvare civilizată şi corectă.

E celebra poveste cu monahul care adoarme la slujbă. Există două atitudini posibile din partea celorlalţi fraţi: ori să-i atragă atenţia că aşa ceva nu se cuvine, ori să-i aşeze mai bine capul, ca omul să doarmă liniştit. Adică, mergi cu repectarea regulilor pînă în pînzele albe sau, uneori, poţi fi şi îngăduitor. E clar că extremele celor două variante duc, una către totalitarism, cealaltă către anarhie.

Dar fiindcă veni vorba de totalitarism, trebuie să spun din nou că generaţia mea a cam fost învăţată să nu se supună regulilor. Asta pentru că în perioada în care am fost educaţi, regulile erau făcute de către un stat represiv care guverna împotriva noastră. Am mai scris asta şi am fost certat. Pe vremea lui Ceauşescu, dacă nu cumpărai bilet în autobuz, puteai invoca ideea că faci un act de frondă. De ce să dai bani unui stat opresor despre care ştiai că nu-ţi va asigura un transport civilizat nici dacă toată lumea ar fi cumpărat bilet? Aşadar, mulţi dintre noi nu luau bilet, preferînd să se expună riscului de a se certa cu controlorii. Vasăzică, mergeam fără bilet, în ciuda controlorilor şi treceam strada pe roşu, în ciuda miliţienilor, avînd în minte formula „Mai dă-i dracului de comunişti nenorociţi!“

De curînd, într-un telescaun din Austria, în mijlocul curatei naturi de acolo, mi-am surprins un amic aruncînd pe jos ambalajul (transparent, ce-i drept) de la o bomboană. I-am mărturisit, ruşinat, că la fel procedasem şi eu mai devreme, neştiind ce să fac cu plasticul acela insignifiant, pe care nu voiam să-l mai bag în buzunar. El m-a liniştit spunîndu-mi: „Aşa sîntem noi, de şcoală veche. Am fost crescuţi sub Ceauşescu. Şi mai dă-i dracului de occidentali, să se mai obişnuiască şi ei cu noi... şi cu bulgarii.“ Am rîs atunci de nu ne mai puteam opri. Ca idioţii. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.