Referinţe academice

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
O povestire cu tîlc jpeg

În ultimele decenii, am împrumutat de la occidentali un obicei revoluţionar. Acela de a scrie recomandări. Spun „revoluţionar“, întrucît scrisoarea de referinţă – cum este ea, de pildă, numită în America – reprezintă, cu adevărat, un fenomen funcţional în sistemele sociale supraaglomerate de informaţie, de tipul celor postindustriale. Cînd trebuie să iei o decizie rapidă şi bună (ca angajator sau ca instituţie de învăţămînt), în privinţa unui solicitant, recomandările unor persoane autorizate, care l-au cunoscut pe individul respectiv, devin veritabile instrumente de lucru. Din păcate, noi nu gîndim deocamdată aşa. Scrisoarea de recomandare constituie aici o favoare personală, şi nu o componentă de funcţionare a societăţii. Referinţa, în România, nu poate fi decît pozitivă (ba chiar neobişnuit de elogioasă) şi ea trebuie dată ca ajutor umanitar. (Dacă refuzi să o redactezi ori te arăţi reticent faţă de calităţile reale ale solicitantului, eşti „un rău şi un famen“, nemeritîndu-ţi locul printre oameni.) Vorbesc în profundă cunoştinţă de cauză, fiind unul dintre românii care au scris sute (poate chiar mii) de recomandări în ultimii 20 de ani. Am cedat mereu presiunilor emoţionale şi am elogiat multitudini de studenţi şi foşti studenţi de-ai mei, aflaţi în căutare de burse şi slujbe pe diverse meridiane ale globului. Nu am făcut-o întotdeauna cu meticulozitate şi conştiinciozitate occidentală – mărturisesc deschis. Ardoarea unui tînăr dornic să evadeze din România contemporană mi-a creat impresia unei mize morale mai mari decît eventuala mea „obiectivitate“ sau, mai rău, „intransigenţă“. Ca atare, i-am făcut adesea „geniali“ şi pe unii care ar fi putut fi, în cel mai bun caz, „mediocri“. Fără excepţie, i-am clasat pe toţi solicitanţii, ca valoare, între primii 5-10% din totalul studenţilor mei, aşa cum prevede regula unei recomandări excelentissime. Ei mi-au preluat mereu gestul ca pe unul firesc, dovedind, în lipsa vreunui comentariu de uimire, o naturaleţe demnă de invidiat.

Recent, un astfel de caz mi-a prilejuit palpitaţii şi confuzie. Am fost sunat, la o oră tîrzie, de o companie de baby-sitters din Anglia, pentru a oferi o recomandare prin viu grai. „Obiectul“ caracterizării era Monica S., o fostă studentă de pe la începutul anilor ’90. Sincer să fiu, eu nu mai reţin nici cum arată Monica, ce să mai spun, prin urmare, despre calităţile ei „morale“ şi „intelectuale“, evaporate în negura timpului? I-am scris o referinţă cîndva, în acele vremuri postrevoluţionare (îmi amintesc distinct doar faptul – nostim – că străinii care îi dădeau bursa ori ce va mai fi fost o trecuseră greşit în documente, parcă Molica sau Colica, în loc de Monica, şi avusese, de aici, o groază de încurcături birocratice), fata a plecat din ţară şi, ulterior, mi-a tot cerut, din diverse colţuri ale lumii, alte şi alte recomandări pe care, perseverent, i le-am trimis în perfect acord cu progresul tehnologic: la început, prin poştă; apoi, prin fax şi, mai încoace, prin e-mail. Acum, iată-mă şi în postura de a vorbi despre Monica la clasicul telefon (fix)! Mă trecuse, în dosar, la rubrica „persoane care pot da referinţe despre candidat“, iar administratora de baby-sitters anglofoni m-a sunat, pe înserat, plină de simţul răspunderii. M-a întrebat, fără ocolişuri, de cînd o cunosc pe „Ms. Morbica“. „Monica“, am corectat-o eu timid. „Scuzaţi?“ m-a luat tare doamna. „Monica, adică Mónica la dumneavoastră“ – am schimbat eu accentul, după reguli britanice. Pauză prelungită. „Stimate domn – a revenit tipa cu destulă fermitate – mie computerul îmi zice altceva: Mor-bi-ca!“ A silabisit numele, subliniind morb-ul din structura lui, cu ironie sesizabilă. „Dar poate că e vorba despre altă persoană“ – m-a ispitit şefa de baby-sitters – „poate nu o cunoaşteţi pe această Morbica, solicitanta noastră, şi aţi vrea să vă recuzaţi din postura de referent...“ Într-o fracţiune de secundă, am vizualizat-o pe Monica-pe-care-nu-o-mai-ştiu ca pe Fefeleaga, mergînd oropsită prin Trafalgar Square (cu dosarul de la baby-sitters în mînă, respins) şi cîntînd, în răstimpuri, „Maaameeeloor din luuumeaa-ntreeeagăă eeu văă daaauu uun siinguur sfaaat/ Nuu lăăăsaaaţi cooopii pee straadăă dee draaaguul unuui băăărbaaat!“ „Staţi, staţi!“ am urlat sub apăsarea demonilor imaginaţiei. „O cunosc pe Morbica. Indubitabil! Anglistă remarcabilă, între primii 5-10% din grupă. Caracter impecabil, inimă zburdalnică etc. etc. Superb calificată pentru orice funduleţ de bebeluş englez şi orice căpşunică a Marelui Albion.“ Se pare că ultimele fraze nu au fost auzite de interlocutoare – sau poate că nici nu le-am zis cu glas tare. S-a limitat să întrebe, în final, cu uşoară neîncredere: „Deci o ştiţi bine pe Morbica şi acesta e numele ei real?“ „Absolut, absolut! Morbica, negreşit!“

În viitor, mă aştept, practic, la orice. Nu m-aş mira să primesc un telefon de prin Orientul Mijlociu şi să fiu abordat în ritmuri de Halimà: „Mai, tu fost profesor la nevastă şapte al meu, Ciorbica?“ „Da, sigur, fostul profesoraş al Morbicăi sînt.“ „Ce, Murbica, mai? Ciorbica! Am găsit recumandări de la tine în lucrurile lui Ciorbica, mai. Supărare mare la mine de-aia.“ „Dar de ce, frate?“ „Eu scut tuţi dinţi la tine, mai. Vezi că făcut Stomatoloji la Iaji. Eu scut dinţi. Tuţi, mai. Pun bamba sub bat! Cum sbui tu că ai cunosgut la Ciorbica, nevasta şapte al meu, şi ea la primele 5-10% este, mai? Cînd ai cunosgut tu, mai, aşa de bine la Ciorbica? Te umbor cu mîna al meu. Ca baieţii lui Ussama te ciumbîrţesg, mai!“

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.