Referat doctoral

Publicat în Dilema Veche nr. 618 din 17-23 decembrie 2015
Iconofobie jpeg

Colegul anglist dintr-un centru universitar sudic al țării m-a rugat, în vară, să fiu membru în comisia de doctorat a unei doamne pe care – după mărturisirea lui cam timorată – o îndrumase, pe o temă de literatură victoriană (Charles Dickens), nici mai mult, nici mai puțin decît un deceniu și jumătate. Femeia epuizase toate eschivele cu putință: maternități, ani de grație, amînări medicale și sociale, exmatriculări, reînmatriculări, bugete, taxe etc. etc. Cînd nimeni nu se mai aștepta la ceva din partea longevivei studente, iată că ea îl anunță pe coordonator despre terminarea lucrării și intenția „trecerii sale prin Catedră“ (sau, mă rog, „prin comisia de îndrumare“, cum se spune acum). „A trecut“, mi‑a comunicat, cumva nesigur, amicul universitar, „iar acum se pregătește să trimită teza referenților din țară, întrucît susținerea publică bate la ușă: va fi musai pe 30 septembrie (trebuie să încheie în acest an academic; dacă intră în următorul, adică în octombrie, pierde tot, va fi exmatriculată definitiv, fără drept de reînmatriculare, nici măcar cu taxă). Știu că este cam în pripă, dar tu faci față, bătrîne, la lecturi așa-zicînd urgente. Te-aș ruga să nu mă lași, mai ales că predai și Dickens! Înainte de toate însă, crede-mă, nu mai pot s-o suport pe această doamnă, te implor, salvează-mă!“ Distinsesem atîta dramatism în ultima frază a anglistului, încît am rostit imediat da – un da mîțîit și exsanguinat, precum toate da-urile pe care le articulez de vreo zece ani încoace la solicitările și rugămințile venite din infinite direcții –, dar, orice s-ar zice, totuși, un da.

În consecință, pe la sfîrșitul lunii august, doctoranda m-a sunat și m-a pus în „temă“: „Dom’ profesor, trebuie să vă trimit teza pentru referat, însă am o mică problemă. Mai finisez unele chestiuni, nu pot să v-o dau în această formă.“ „Adică“, am întrebat sincer mirat, „ați prezenta­t‑o în comisia de îndrumare neterminată?“ „Ei, nu, cum puteți crede asta?“, se a­pără madama, destul de ofuscată. „Mai lucrez la finisaje, șlefuiesc, cum ar veni. Teza este gata și sînt foarte mîndră de ea, dar am pretenții de perfecționistă, nu­tresc convingerea că aparțin lumii celor care mîngîie verbul, cuvîntul scris, în monumentalitatea lui sacră-originară, pînă îi dau străluciri diamantine.“ Cu pielea de găină în fața stilisticii sensibilicoase a discursului doamnei, am acceptat o amînare, dar am avertizat că îmi trebuie timp pentru lectură și redactarea comentariilor. Am convenit amîndoi că, în maximum două săptămîni, voi avea tomul pe masă. Bazîndu-mă și pe ecoul da-ului meu mîțîit, ce nu trecuse, desigur, neobservat de către colegul sudic, am luat o hotărîre salutară. Îl sun pe îndrumător și, după ce m-am asigurat că toți ceilalți membri din țară ai comisiei vor fi prezenți la susținerea publică, am cerut dispensa prevăzută de regulament (posibilă doar pentru un singur membru extern!) de a nu face deplasarea și de a trimite numai referatul propriu-zis, însoțit, conform legii, de un referat suplimentar, unde mi-aș fi meținut acordul pentru conferirea titlului și aș fi propus un calificativ. „Sînt epuizat, Marinică, nu mai fac față la atîtea călătorii!“, m-am scuzat eu.

Marinică a acceptat dezolat (am trăit sentimentul că îl abandonez în Sahara), însă ce-ar fi putut să facă? Îi ceri unui om să stea în cap pentru tine, n-ai totuși cum să-i propui să mai și danseze simultan! Am răsuflat ușurat așadar, la sfîrșitul convorbirii noastre, deși starea lui de abandon îmi crease mici culpabilități. Le-am depășit iute. „Șlefuirea și mîngîierea verbului“, „monumentalitatea cuvîntului“, „strălucirea diamantină“ & „sacralitatea originară“ reprezintă puțin cam mult chiar și pentru timpanele mele îndelung încercate în bătălii academice. „I’m too old for this shit!“, vorba nu știu cărui personaj dintr-un film american. Săptămînile buclucașe au trecut și mă pomenesc cu un nou telefon de la doctorandă: „Stimate domnule profesor, în numele solidarității intelectuale, care a permis spiritului să triumfe asupra materiei atîtea secole, de‑a lungul aprigei istorii a umanității, vă rog să aveți înțelegere de aristocrat și să mă mai lăsați o săptămînă să șlefuiesc la cuvînt!“. „Doamnă“, am replicat tulburat de-a binelea, „cu șlefuirea asta intrăm în criză de timp, gîndiți-vă și la mine un pic! Trebuie să citesc o lucrare, bănuiesc, masivă, iar apoi să fac o eva­lua­re critică. Nici nu vă spun ce alte treburi mai am în această perioadă!“ „Domnule profesor, dumneavoastră veniți din congregația minților înalte, superioare, ce nu se împiedică de amănuntele spațiului teluric, plin de impurități. Veți reuși să-l redactați: vibrează această credință transcendentă în foru-mi interior! Gîndul dumneavoastră sublim plutește înaripat peste univers…“

„O zi!“, am urlat în telefon. „Poftiți?“, a întrebat nedumerită doamna. „O zi, atît vă mai dau!“ „O zi valorează uneori cît un întreg eon!“, conchise interlocutoarea. „V‑o trimit negreșit!“ Ziua a trecut, la fel și celelalte rămase pînă la susținere. L‑am sunat eu, prin urmare, exasperat, pe Marinică. Nimic! „Abonatul nu poate fi contactat.“ Delabrat, o apelez pe doctorandă. Mi-a răspuns mîrîit. O întreb ce se întîmplă cu doctoratul ei. „Păi, ce să se întîmple?“, zice iritată. „Îndrumătoru’ o face pe nebunu’. S-a internat cică la băieții veseli, iar ăilalți membri și-au băgat picioarele în tot. Ce dacă n-am trimis textul, ce dacă n-am lucrarea scrisă încă? Am vorbit elegant, filozofic, șlefuit chiar, cu voi, băi, universitarilor! Cît era să scrieți niște referate despre Dickens fără să vă cramponați atît de teză! Teza, teza, teza! Mai ales matale, cum spuneți pe la Ieși, pe-acolo, m-ai dezamăgit cumplit, că te dai și mare cunoscător de literatură victoriană, în puii mei!“

Codrin Liviu Cuțitaru este decan al Fa­cultății de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Prezentul dis­­continuu, Editura Institutul European, 2014.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Huiduieli la concertul Coldplay de pe Arena Naţională. Un manelist a cântat in mijlocul concertului. „Mi s-a dus tot cheful” | VIDEO
O apariţie pe cât de neaşteptată, pe atât de neplăcută în timpul concertului trupei britanice de rock Coldplay la primul concert susţinut în România în cadrul turneului „Music of the spheres”.
image
Cine e Babasha și ce spune după momentul de la concertul Coldplay: „Străinii ne apreciază, doar românii nu ne apreciază” VIDEO
Babasha, pe numele său real Vlad Babașa, este originar din Bacău și la ora actuală este foarte popular pe mai multe platforme de streaming audio. Acesta a stârnit controverse după ce a cântat la mult așteptaul concert Coldplay în România, în fața a 50.000 de spectatori.
image
Mărturiile recruților ruși luați prizonieri de război de către ucraineni: „Cu banii ăștia aș trăi regește în Somalia”
Recruți din țări africane și din Asia de Sud care au fost luați prizonieri de război de trupele ucrainene au oferit mărturii despre cum au ajuns să semneze contracte cu Ministerul rus al Apărării, relatează portalul RBC Ucraina.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.