Reconstituirea - cazul Capra cu trei iezi

Publicat în Dilema Veche nr. 421 din 8-14 martie 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

De ce mergem la teatru?! Ce ne atrage ca un magnet în locuri în care vedem nişte oameni îmbrăcaţi în fel şi chip, jucînd, făcînd pe alţi oameni, de acum sau de atunci, de aici sau de aiurea?! Tîrcoalele din jurul răspunsurilor posibile trec prin stufărişul bălţilor ipocriziei. Şi e absolut normal să fie aşa. E o parte, o zonă esenţială a geografiei, a reliefului acestei întrebări. Însă, după ce treci de mlaştinile calde ale situaţiilor convenabile – în care zici că mergi la teatru ca parte a unui exerciţiu social, pentru a vedea lumi posibile, pentru a-ţi provoca sau pentru a-ţi pune la lucru inteligenţa şi emoţiile – ai putea ajunge şi în situaţia de a spune că te duci acolo pentru a te recunoaşte. Însă acest răspuns e ca ultima cameră, cea mai periculoasă, înainte de locul în care se află obiectul căutării.

Ca în filmele de aventuri, odată ajuns aici, trebuie să verifici cele mai ascunse şi perverse sisteme de siguranţă care stau gata să te lichideze. Această cameră, cea din urmă, dincolo de care se găseşte... obiectul, arată cel mai paşnic, cel mai comod. Căutarea unui răspuns se poate opri foarte uşor aici, pentru totdeauna. Săgeţile invizibile, cu otrăvuri paralizante deghizate în anestezice fine, se înfig fără nici o durere în trupurile întrebărilor temerare care au ajuns pînă acolo. Licoarea fină, care paralizează lent şi plăcut, generează ideea confortabilă că „avem nevoie să ne recunoaştem în situaţii şi în personaje“. Că experienţa colectivă a trăirii unei stări în comun, ca parte a unui public, în apropierea unor personaje, situaţii şi ipostaze general umane, ne face să ne recunoaştem, în fel şi chip, şi să trăim nişte emoţii unice. Emoţii care ne determină să ne reîntoarcem la locul faptei, ca un criminal bizar care-şi contemplă şi ucide, după fiecare spectacol, propria identitate posibilă. Chestie care ne face să împărţim cu actorii această sublimă complicitate.

Sună fain. Plăcut auzului. Plăcut sufletului încărcat de trufie. Gîdilă superb momiţele suveranităţii din celebrisima etichetă de statut – „Măria-Sa, Publicul“. Cum să nu adormi în camera asta? Cum să nu rămîi aici, pentru totdeauna? La urma urmei, poate că nici nu există un alt obiect al acestei căutări. Poate că aici e capătul adevărat al călătoriei întrebării de la început. Însă, în cameră, se găseşte şi un dulap. Cine are chef să mai caute poate examina un pic scheletul care se odihneşte aici. E doar unul dintre obiectele pe care le poţi găsi în acest joc complicat. Unul dintre răspunsurile mai puţin explorate, de pe sateliţii planetelor cu aer respirabil. Mergem la teatru pentru că am vrea să facem ce fac actorii. Să ne exhibăm. Să ne dăm în stambă. Să fim ridicoli. Să ne scălămbăiem. Să fim sublimi. Să jucăm. Mergem pentru a avea jumătate din curajul pe care nu îl avem în mod normal. Acela de a ne prosti, de a ne da în spectacol în faţa lumii. E un ceva care doarme în fiecare dintre noi. Şi avem doar jumătate din curajul ăsta. Acela de a merge să-i vedem pe alţii făcînd ce-am vrea să facem şi noi. De-aia îi iubim şi admirăm, îi urîm şi îi dispreţuim, în egală măsură, pe actori. Şi dincolo de asta mai e ceva. Întotdeauna mai e ceva. Nu e doar jocul. Ci instinctul reconstituirii.

Coborînd în pivniţa Teatrului ACT, puteţi da peste reconstituirea unei poveşti cu crimă şi oroare. Capra cu trei iezi. După Ion Creangă. Un studiu gastronomic. Lupul vine la parastas. La crăpelniţa de după înmormîntare. Într-un timp cu etaje, cu rafturi suspendate care se mişcă şi se unesc uneori, odată cu succesiunea felurilor de mîncare, se face şi reconstituirea crimelor. Curg mîncărurile, unele după altele, curge şi reconstituirea, detaliu cu detaliu. Tensiunea mocnită a poftei de a mînca, a aşteptării şi închipuirii felurilor care urmează, se împleteşte, ca un colac pufos şi rumen, cu tensiunea reconstituirii omorurilor.

Capra e-n doliu şi-l primeşte pe Naşu’ Lup după toate regulile poveştii şi ale lumii de aici. Cu tot ritualul de cuvinte şi de gesturi, cu toată pregătirea de vorbe dulci, de amabilităţi şi invitaţii repetate la fiecare etaj al poveştii. Totul e incredibil de simplu, dar miraculos în acelaşi timp. Duhurile iezilor ucişi se plimbă, ziua în amiaza mare, pe unde au chef. Glumesc, se hlizesc, se ciondănesc, dar sînt forţaţi de împrejurări să-şi amintească totuşi, uneori, că sînt între lumi, că nu mai sînt de aici. Îl primesc în ospeţie pe Lup, cu tot dichisul primirii musafirului. Un dichis întrerupt, în răstimpuri, de răbufniri peste care Iedul cel Mic şi Capra au grijă să tot pună capace. E limpede că începe un concert al răzbunării. O arhitectură a suprapunerii ororii, ca răspuns la oroare. Numai că răspunsul e o capodoperă de sadism şi de măsură a torturii. Totul e ca o oală pusă pe foc. Se ia şi se pune capacul în funcţie de etapele desăvîrşirii mîncării. Şi totul e... homeopatic. Răzbunarea, parastasul, reconstituirea omorurilor se fac pe-ndelete, în diluţii. Nu curg mîncări obscene, dar sînt acolo. Nu-ţi rup faţa cu prezenţa, dar le simţi, la propriu, aromele. Şi toate felurile de mîncare sînt însoţite de poveşti despre gătit. De sinistrul şi masochistul obicei de a povesti despre mîncare, în timp ce mănînci. Aici vine obscenitatea. Aici e exhibarea. Aici pocnesc tensiunile. E ca-n sexul potenţat de vorbe picante. Actul fizic, însoţit de propria poveste în cuvinte. O tensiune care se construieşte cu plutirea duhurilor, meticulozitatea reconstituirii şi răbdarea gazdei, sub care fierbe migala desăvîrşită a răzbunării.

În sală, disconfortul emoţional apare repejor. Nu prea ştii cînd să rîzi sau cînd să te înfiori. E un joc continuu al înviorărilor şi căderilor de feţe. Traseele surprinzătoare, simplitatea năucitoare, aşezările în rol ale actorilor şi vraja acestei poveşti spuse pe şleau, dar cu mare dichis, dau un spectacol de teatru excepţional. Un fascinant proces colectiv care se descoperă pe sine, de la un spectacol la altul. O poveste cu sertare discrete care se deschid din ce în ce mai bine şi lasă la vedere o formă, ceva foarte de aici, cu un conţinut de oriunde.

Oameni de iubit pentru ce fac şi de urît pentru că nu sîntem în locul lor – Emilia Dobrin, Andi Vasluianu, Constantin Drăgănescu, Florin Dobrovici, Mihai Calotă. În bucătăria din spatele casei, Alexandru Dabija. La Teatrul ACT. Pe Calea Victoriei.

Cătălin Ştefănescu
este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.       

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

1 tratamente cu hrean jpg jpeg
Efectele adverse ale unui condiment banal. De ce e interzis consumul excesiv de hrean, ce pericole apar
Este de două ori mai bogat în vitamina C decât lămâile, conţine vitamin B, potasiu, calciu, fier şi fosfor. De la hrean folosim rădăcina care se poate consumă crudă, rasă, în salate sau diverse preparat.
Moisă Irod veteran din Sibiu ultimul soldat român din Garda Regală Sursă Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul” jpg
Ultimul soldat din Garda Regelui Mihai, la 100 de ani: „La Peleș împușcam, nu întrebam de parolă” FOTO
Veteranul de război maior (rtr.) Moisă Irod a împlinit miercuri, 30 noiembrie, 100 de ani. A fost aniversat cu fast și onoruri militare, în avans, de oficialii Armatei Române.
horoscop jpg
Horoscopul zilei: 1 decembrie. Vești importante pentru nativii din trei zodii
Horoscopul zilnic pentru joi, 1 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, ți vine cu predicții clare pentru nativii tuturor semnelor zodiacale.

HIstoria.ro

image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ