Războiul sirian din Irak

Publicat în Dilema Veche nr. 523 din 20-26 februarie 2014
Războiul sirian din Irak jpeg

Pentru a înţelege că există o legătură strînsă între războaiele din Irak şi din Siria, este suficient să observăm rolul grupării militare Al-Qaida afiliate – Statului Islamic din Irak şi Levant, ai cărei luptători s-au revărsat peste graniţa siriană în provincia irakiană Anbar. Prost gestionate, evenimentele din Irak şi Siria pot schimba harta Orientului Mijlociu şi pot provoca noi conflicte, în anii care urmează.

Ceea ce se petrece în Anbar e, nici mai mult, nici mai puţin, o luptă pentru păstrarea graniţelor actuale ale Irakului. La fel cum sunniţii irakieni se tem pentru viitorul lor, majoritatea şiită, care supraveghează acum noua formulă, neverificată, a unui stat arab de guvernare şiită, are şi ea motive de îngrijorare. Chiar şi paranoicii au inamici. Prim-ministrul irakian Nouri al-Maliki ar trebui să depună mai mult efort în negocierea şi găsirea unui compromis cu comunitatea sunnită, decît în reprimarea liderilor şi activiştilor ei. El are totodată sarcina copleşitoare de a consolida un stat irakian condus de şiiţi, fără aliaţi naturali în restul lumii arabe. Iar comunitatea sunnită, prigonită de Al-Qaida, pe de o parte, şi de către statul şiit, pe de altă parte, nu a fost niciodată interesată să-l ajute pe Maliki la stabilizarea noii orînduiri politice din Irak.

Strategia Al-Qaida în Irak este să-i trateze cu duritate pe cei pe care îi consideră colaboratori sunniţi ai guvernului central de factură şiită din Bagdad, şi apoi să se răfuiască cu guvernul însuşi. E o strategie brutală, dar se pare că e eficientă. Punctele de control ale poliţiei şi armatei încep deja să arate ca nişte puncte de trecere ale frontierei, izolînd, în principal, Anbarul de dominaţie sunnită, de restul Irakului. Şi, în timp ce aceste puncte interne de control sînt consolidate, graniţa reală cu zonele siriene de dominaţie sunnită devine, pe zi ce trece, tot mai permeabilă.

Desigur, alegătorii irakieni ar putea găsi un lider mai bun decît Maliki, care să conducă ţara în aceste vremuri tulburi; pe 30 aprilie, data stabilită pentru alegerile generale, probabil că o vor face. Dar nu este cîtuşi de puţin clar dacă sunniţii irakieni sînt gata să accepte o conducere şiită, oricare ar fi aceasta. Chiar dacă îl detestă pe Maliki, comunitatea sunnită nu şi-a anunţat niciodată disponibilitatea de a sprijini un alt lider şiit, care să reprezinte credibil puterea politică şiită. Pentru cei care nu ştiu, încercarea din 2010 de a-i uni pe sunniţi în spatele coaliţiei Mişcarea Naţională Irakiană (Iraqiya), condusă de un „şiit laic“, a părut să fie un pas promiţător către o politică postsectară. Dar puţini irakieni s-au lăsat amăgiţi. Liderul şiit al Iraqiya nu a făcut niciodată campanie electorală în sudul Irakului, unde trăieşte marea parte a şiiţilor. În afara unui număr restrîns de şiiţi laici, foarte bine educaţi, din Bagdad, Iraqiya nu s-a bucurat niciodată de un sprijin şiit substanţial.

Dimpotrivă, mulţi şiiţi percep Iraqiya ca pe o încercare voalată de a-i defavoriza pe şiiţi şi de a reinstaura regimul sunnit. Sunniţii nu sînt, în fond, cu nimic mai laici decît şiiţii; sînt doar interesaţi să diminueze importanţa unei identităţi de sectă care îi condamnă la un statut de minoritate.

Conflictul sîngeros din Siria este descris adesea ca un război iranian, ca un efort de a ţine majoritatea sunnită siriană în şah şi de a consolida puterea şi prestigiul Iranului în Levant. La rîndul lor, sunniţii irakieni se plîng de influenţa iraniană, mai puternică decît a fost vreodată în ultimele secole, asupra guvernului irakian. Dar şiiţii irakieni sînt, înainte de toate, irakieni şi arabi, şi abia apoi şiiţi. Nu e de mirare că îşi doresc o relaţie mai bună decît în vremea lui Saddam Hussein cu Iranul. Era, în fond, previzibil. Statelor Unite şi altor ţări le pot displăcea legăturile strînse dintre Irak şi Iran, dar ar fi trebuit să se gîndească la asta înaintea invaziei coordonate de SUA în 2003.

Dată fiind puterea şi concentraţia teritorială a şiiţilor şi sunniţilor irakieni şi a comunităţilor kurde, orice guvernare irakiană de succes ar trebui să găsească mijloace de a conduce ţara prin consens intercomunitar. Aceasta este sarcina lui Maliki; şi, de asemenea, a următorului prim-ministru. Dar în climatul actual, e greu de crezut că numirea unui nou ministru sunnit ar opri valul de atentatori sinucigaşi cu bombă trimişi de Al-Qaida – o grupare despre care nu se ştie că ar negocia acorduri de partajare a puterii. Este puţin probabil ca Irakul şi Siria să-şi rezolve singure problemele. Retragerea trupelor americane din Irak, în special a acelora care au contribuit la extrem de dificila pacificare din Anbar, e definitivă. Dar SUA trebuie să rămînă puternic angajată politic în sprijinirea guvernului central şi să emită criticile la adresa lui Maliki numai pe canale private. Faptul că vice-preşedintele Joe Biden menţine legătura cu Maliki este un semn bun.

De asemenea, Irakul şi Siria au nevoie de mai mult ajutor extern decît în momentul de faţă. Diplomaţii egipteni au jucat adesea un rol esenţial în regiune, dar, acum, Egiptul este preocupat de probleme interne şi va rămîne astfel mulţi ani de aici înainte. Turcia a încercat să se implice activ, dar eforturile sale nu au fost întotdeauna bine văzute de arabi. La rîndul lor, saudiţii nu par că au intenţia să modereze între şiiţi şi sunniţi, nici chiar între grupări sunnite rivale.

Conferinţele de pace de la Geneva reprezintă o abordare corectă. SUA în mod special nu trebuie să uite că reuşita unui acord de partajare a puterii în Siria ar putea fi cea mai bună cale pentru a da guvernului central irakian ocazia să se adreseze, fie şi cu întîrziere, comunităţii sunnite. Progresul în direcţia stabilităţii politice a uneia dintre cele două ţări aduce cu sine un progres similar şi în cealaltă ţară. 

Christopher R. Hill, fost vice-ministru de externe al SUA pentru Asia de Est, este decan al Korbel School of International Studies, Universitatea Denver.

traducere de Matei PLEŞU 

Foto: wikipedia.org

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic