Răul de înălțime

Publicat în Dilema Veche nr. 382 din 9 - 15 iunie 2011
Răul de înălțime jpeg

Idiotul, de Feodor Mihailovici Dostoievski. Un roman din topul absolut al hiturilor literaturii universale, în viziunea scenică a lituanianului Eimuntas Nekroˇsius, unul dintre cei mai la modă regizori de teatru din ultimii douăzeci-treizeci de ani. Un spectacol care durează cinci ore, prezentat în deschiderea Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Aş face mai degrabă un deserviciu spectacolului, dacă m-aş apuca să povestesc despre cum îl vede Nekroˇsius pe Prinţul Mîşkin. Pentru cei care au avut norocul să prindă un loc în sală, o repovestire n-ar însemna mare lucru, iar pentru cei care n-au avut această şansă, sau pentru cei care n-au rezistat de-a lungul celor cinci ore, ar fi complet inutil. Sper însă că ar putea naşte un anume interes o poveste despre o modalitate de a face şi de a înţelege spectacolul teatral. 

Eimuntas Nekrosius, fondatorul Teatrului Meno fortas de la Vilnius, îşi direcţionează actorii spre o luare în posesie a textului literar, devenit scenariu dramatic. Spre deosebire de felul în care sîntem obişnuiţi, pe aici, pe la noi, să vedem un actor care spune un text, actorii trupei lui Nekroˇsius par să-şi fi însuşit atît de profund ceea ce au de spus în spectacol, încît ai senzaţia că ei înşişi sînt autorii a ceea ce se spune pe scenă. Totul conduce spre o imagine generală a reprezentaţiei care te trimite direct la convingerea că textul e ca o ţară aflată sub ocupaţia definitivă a actorilor. Orice înşiruire de cuvinte, orice gest, mişcare, imagine scenică devine subiectul unui act de guvernare profund responsabilă. Într-o asemenea situaţie, cu conştiinţa puterii instalate asupra textului, actorii stăpînesc un teritoriu în care te simţi incredibil de sigur, trăind o senzaţie extrem de rară, în care ţi se pare că nu se poate întîmpla nimic în afara a ceea ce s-a plănuit. O siguranţă care te determină să te livrezi spectacolului propus, fără să ai măcar intenţia punerii vreunei condiţii. Deşi orice frază e însoţită de o mişcare coregrafică şi, teoretic, verosimilitatea spunerii ar trebui să fie alterată, perfecţiunea execuţiei e atît de supraumană, încît regulile obişnuite de a accepta o realitate fabricată devin lipsite de valoare. Spiritul de conservare – al controlului realităţii în faţa ficţiunii – adoarme imediat, născînd un soi de încredere fără limite, o uşurinţă nemaivăzută de a te da pe mîna unor artişti. În fond, da, e foarte simplu – oamenii aceia au învăţat şi deprins textul în cele mai delicate fibre şi nervuri ale sale. La fel au făcut şi cu indicaţiile regizorului. Însă nu e numai atît. Ei înşişi se livrează lumii pe care o propune spectacolul, într-un mod atît de profund, încît aproape că nu ai cum să nu faci şi tu la fel. La urma urmei, un actor de mare clasă nu e cel care îţi întinde o mînă, pentru a te trage după el, ci cel care pleacă într-o direcţie, atît de convingător, încît simţi că trebuie să-l urmezi. Şi chiar dacă nu o faci, păstrîndu-te prudent la mantinela observaţiei estetice, chiar şi acolo ţi s-a pregătit ceva. Deliciile fabricaţiei spectaculare sînt aranjate cristalin, într-o adevărată obscenitate a discreţiei, unde chiar şi contemplarea mijloacelor de a zămisli seducţia te conduce tot spre o acceptare a vrăjii.  Textul literar prinde un soi de viaţă unică, o succesiune suverană de cuvinte, muzică, dans şi imagine scenică, o alcătuire perfect asamblată, care nu mai lasă loc de altceva, nu mai permite alternativă, creîndu-ţi, fie şi pe moment, senzaţia că numai aşa se poate vedea acest text. Ba mai mult decît atît, că numai aşa se poate vedea, în general, orice. E drept, această înstăpînire estetică poate să şi deranjeze. Unii pot fi animaţi de convingeri de libertate şi neatîrnare în raport cu o instituire atît de dictatorială a unei lumi făcute de nişte artişti păstoriţi de un guru al teatrului contemporan. Această ofensivă de proporţii a seducţiei poate fi primită cu reticenţă, din partea cuiva care nu acceptă genul acesta de „afrodisiac“. Însă licoarea propusă e, pînă la urmă, atît de savant preparată în gusturi, arome şi culoare, încît parcă e ditamai păcatul să n-o deguşti. E un alt fel de a vedea teatrul. Un lucru la mare înălţime, în stratosfera definiţiei acestei arte, ca loc de întîlnire a celorlalte. Pentru că spectacolul lituanienilor de la Meno fortas exact aşa arată, ca un loc privilegiat, de întrepătrundere a tuturor artelor. Iar felul în care vorbesc şi se mişcă în scenă actorii lui Nekroˇsius te face să crezi că nu există spaţiu pentru aceşti oameni, că-şi pot subordona, fără probleme, orice dimensiune. Pe de altă parte, e foarte important să amintesc faptul că toată această dirijare obsesivă, tot acest control al detaliului infinitezimal, toată această dictatură a regizorului-guru nu arată ca o lucrare făcută de nişte oameni aflaţi sub fascinaţia biciului necruţător al creatorului. Sînt absolut vizibile bucuria şi siguranţa actorilor de a se mişca la frontiera dintre emoţiile individuale şi asumarea unei responsabilităţi. O responsabilitate evidentă, venită din acceptarea reală a propriilor opţiuni artistice şi din respectul pentru un asemenea tip de teatru.  Curajul acestui spectacol de cinci ore depăşeşte nivelul excentricităţilor ieftine şi al sfidării nerăbdărilor contemporane ale spectatorului bolnav de sintaxa televizorului. Dincolo de felul atît de convingător în care spune povestea din Idiotul lui Dostoievski, mizanscena lui Nekroˇsius e o declaraţie culturală senină, o expresie admirabilă a unei aroganţe sublime, de a intra în joc cu limitele absolute ale efemerităţii spectacolului teatral. Bineînţeles, nu e deloc singurul fel de a face teatru de calitate. Dar e un lucru la mare altitudine, într-o zonă unde răul de înălţime se transformă într-un fel de extaz foarte greu de obţinut prin alte mijloace.
Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.