Rădăcina răului şi galaxia speranţei

Publicat în Dilema Veche nr. 677 din 9-15 februarie 2017
Rădăcina răului şi galaxia speranţei jpeg

Exuberanța, îndîrjirea, creativitatea manifestațiilor de stradă de la începutul acestei luni sînt, în parte, și expresia „nevorbirii“ noastre. Deși existăm într-un spațiu în care se vorbește enorm, nu avem prea multe date ale culturii dialogului. În împrejurări dintre cele mai diverse, parcă ne-am dori să dialogăm, dar sfîrșim prin a ne certa. Jignirea pare întotdeauna mai la îndemînă decît argumentul. Din 1989 încoace, acest tip de constatare se întoarce pe toate fețele, se formulează în toate felurile, dar se lovește de același zid. Mulți se grăbesc să pună ștampila fatalității și pe acest fapt, ca pe multe altele. Iar adevărul e că puține suferințe sînt mai mari decît aceea în care simți că vrei să spui ceva, dar fie nu reușești să o faci – nu izbutești să potrivești cuvintele cu gîndurile –, fie nu ți se dă voie, fie nu ești auzit, nu ești ­luat în seamă.

În linii mari, cultura relației între stat și cetățean urmează, cît se poate de firesc, modelul relațiilor de acasă, din comunitatea religioasă – dacă e cazul –, de la școală, de la locul de muncă. Mulți compatrioți se supără și reacționează zgomotos la auzul sau la citirea acestor cuvinte, dar venim în contemporaneitate din istoria încă neterminată a unei culturi a supunerii, nu a căutării înțelegerii. „Vezi-ți de treaba ta, și nimeni n-are nimic cu tine“ nu e tocmai cea mai inspirată temelie pe care se construiește un model cultural elastic, capabil să reziste la desele seisme ale unei lumi în schimbare. Ideea că statul și instituțiile sale sînt organisme ale „stăpî­nirii“ nu produce niște cetățeni aflați într-o relație de parteneriat și de reprezentare cu Puterea, ci niște „supuși“ dispoziționali. Dacă Puterea le dă cîte ceva, păstrează o oarecare liniște. Dacă îi uită la nesfîrșit, încep să „mîrîie“ și să „muște“. Însă atunci cînd spui „supuși“, apare imediat tentația de a-i disprețui. Apare reflexul de a vorbi despre ei ca despre niște ființe nevolnice, guvernate doar de instincte. Mulți dintre cei care au avut șansa unei educații contemporane, aici, acasă, sau în alte zări ale lumii uită că există și compatrioți, foarte mulți, care nu au reușit să iasă din modelul cultural privit cu dispreț. Iar această nereușită nu e doar din vina celor care i au căzut pradă.

Rădăcina răului pe care îl simțim acut în momente de criză nu e la cei care nu gîndesc și nu se pot exprima aidoma nouă. Nu e la cei care nu apreciază muzicile noastre, filmele noastre, felul nostru de a ne îmbrăca și de a vedea lumea. Un vot acordat unui partid care nu e pe placul nostru, într-o secție de votare dintr-un sat din Moldova, nu e mai vinovat decît parcarea mîrlănească a unei mașini în centrul Bucureștiului sau al Clujului. Un bătrîn rătăcit în teoriile conspiraționiste ale „înțelepților“ unor televiziuni nu e mai vinovat decît un profesor citadin care vorbește despre „pericolul țigănesc“ sau despre „homosexual sau pedofil e același lucru“. Un primitor de găleată electorală, fericit că prinde și niște mici și-o bere, nu e mai vinovat decît un medic șpăgar sau deprofesionalizat, sau decît un polițist corupt. Rădăcina răului vine din disprețul și din frica față de alteritate. Răul vine din necunoaștere și respingere. Și se simte cel mai bine în nerecunoașterea statutului de ființă umană al celor care nu fac parte din teritoriul pe care îl delimitează gustul nostru personal.

Entuziasmul salvator al ieșirii în stradă, dar și îndîrjirea care îl însoțește sînt și expresia unei presiuni a frustrărilor pe care nu le putem exprima tot timpul. Pentru că frica de o eternă precaritate, disprețul față de compatrioții cărora nu le mai dai nici o șansă, considerîndu-i pierduți definitiv în animalism, fatalismul constatării că aici n-o să mergă nimic, niciodată, gîndul că fibra națională conține minciună și trădare, toate astea nu dispar în neant, odată cu trăirea bucuriei de a fi împreună la un protest cu atmosferă sublimă. Dar e un tip de descărcare a unei forme de lest psihologic, la fel de bine ca o manifestare explicită a unei nevoi acute de comunitate și de spirit al acesteia.

Exercițiul protestului arată o lume urbană, cît se poate de modernă și de creativă, o parte a acestei țări care nu mai acceptă umilința în raporturile dintre cetățean și Putere. Altminteri, s-ar putea să fie și un set de lecții excepționale. Una dintre ele vine din celebrul text de pancartă: „Data viitoare mergeți dracu’ la vot!“ Ceea ce, să recunoaștem, nu e suficient pentru a accepta în mod real rezultatele unui vot legitim. Această acceptare e esențială pentru imaginea și conținutul de civilizație al acestor proteste. Iar atmosfera evocată de agențiile internaționale de știri și de marile posturi de televiziune e un „boost“ de imagine după care tînjeam de mult. Dar e important ce facem cu el. Pentru că riscăm să ne găsim din nou în situația discuției despre branding-ul de țară; avem senzația că totul se rezolvă printr-o campanie de imagine izbutită. Și toți sîntem creativi, avem soluții, ne pricepem. Credem că imaginea e totul. Uităm conținutul, pentru că acolo e cel mai greu, cel mai de durată și cel mai mult de muncă. Preferăm oricînd o poză izbutită în locul unei realități care ne bîntuie. Însă, sub semnul galaxiei de luminițe ridicate în piețele centrale ale cîtorva orașe ale țării, s-ar putea să crească gînduri și ființe noi. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

Foto: Andrei Ivan

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.