Rădăcina răului şi galaxia speranţei

Publicat în Dilema Veche nr. 677 din 9-15 februarie 2017
Rădăcina răului şi galaxia speranţei jpeg

Exuberanța, îndîrjirea, creativitatea manifestațiilor de stradă de la începutul acestei luni sînt, în parte, și expresia „nevorbirii“ noastre. Deși existăm într-un spațiu în care se vorbește enorm, nu avem prea multe date ale culturii dialogului. În împrejurări dintre cele mai diverse, parcă ne-am dori să dialogăm, dar sfîrșim prin a ne certa. Jignirea pare întotdeauna mai la îndemînă decît argumentul. Din 1989 încoace, acest tip de constatare se întoarce pe toate fețele, se formulează în toate felurile, dar se lovește de același zid. Mulți se grăbesc să pună ștampila fatalității și pe acest fapt, ca pe multe altele. Iar adevărul e că puține suferințe sînt mai mari decît aceea în care simți că vrei să spui ceva, dar fie nu reușești să o faci – nu izbutești să potrivești cuvintele cu gîndurile –, fie nu ți se dă voie, fie nu ești auzit, nu ești ­luat în seamă.

În linii mari, cultura relației între stat și cetățean urmează, cît se poate de firesc, modelul relațiilor de acasă, din comunitatea religioasă – dacă e cazul –, de la școală, de la locul de muncă. Mulți compatrioți se supără și reacționează zgomotos la auzul sau la citirea acestor cuvinte, dar venim în contemporaneitate din istoria încă neterminată a unei culturi a supunerii, nu a căutării înțelegerii. „Vezi-ți de treaba ta, și nimeni n-are nimic cu tine“ nu e tocmai cea mai inspirată temelie pe care se construiește un model cultural elastic, capabil să reziste la desele seisme ale unei lumi în schimbare. Ideea că statul și instituțiile sale sînt organisme ale „stăpî­nirii“ nu produce niște cetățeni aflați într-o relație de parteneriat și de reprezentare cu Puterea, ci niște „supuși“ dispoziționali. Dacă Puterea le dă cîte ceva, păstrează o oarecare liniște. Dacă îi uită la nesfîrșit, încep să „mîrîie“ și să „muște“. Însă atunci cînd spui „supuși“, apare imediat tentația de a-i disprețui. Apare reflexul de a vorbi despre ei ca despre niște ființe nevolnice, guvernate doar de instincte. Mulți dintre cei care au avut șansa unei educații contemporane, aici, acasă, sau în alte zări ale lumii uită că există și compatrioți, foarte mulți, care nu au reușit să iasă din modelul cultural privit cu dispreț. Iar această nereușită nu e doar din vina celor care i au căzut pradă.

Rădăcina răului pe care îl simțim acut în momente de criză nu e la cei care nu gîndesc și nu se pot exprima aidoma nouă. Nu e la cei care nu apreciază muzicile noastre, filmele noastre, felul nostru de a ne îmbrăca și de a vedea lumea. Un vot acordat unui partid care nu e pe placul nostru, într-o secție de votare dintr-un sat din Moldova, nu e mai vinovat decît parcarea mîrlănească a unei mașini în centrul Bucureștiului sau al Clujului. Un bătrîn rătăcit în teoriile conspiraționiste ale „înțelepților“ unor televiziuni nu e mai vinovat decît un profesor citadin care vorbește despre „pericolul țigănesc“ sau despre „homosexual sau pedofil e același lucru“. Un primitor de găleată electorală, fericit că prinde și niște mici și-o bere, nu e mai vinovat decît un medic șpăgar sau deprofesionalizat, sau decît un polițist corupt. Rădăcina răului vine din disprețul și din frica față de alteritate. Răul vine din necunoaștere și respingere. Și se simte cel mai bine în nerecunoașterea statutului de ființă umană al celor care nu fac parte din teritoriul pe care îl delimitează gustul nostru personal.

Entuziasmul salvator al ieșirii în stradă, dar și îndîrjirea care îl însoțește sînt și expresia unei presiuni a frustrărilor pe care nu le putem exprima tot timpul. Pentru că frica de o eternă precaritate, disprețul față de compatrioții cărora nu le mai dai nici o șansă, considerîndu-i pierduți definitiv în animalism, fatalismul constatării că aici n-o să mergă nimic, niciodată, gîndul că fibra națională conține minciună și trădare, toate astea nu dispar în neant, odată cu trăirea bucuriei de a fi împreună la un protest cu atmosferă sublimă. Dar e un tip de descărcare a unei forme de lest psihologic, la fel de bine ca o manifestare explicită a unei nevoi acute de comunitate și de spirit al acesteia.

Exercițiul protestului arată o lume urbană, cît se poate de modernă și de creativă, o parte a acestei țări care nu mai acceptă umilința în raporturile dintre cetățean și Putere. Altminteri, s-ar putea să fie și un set de lecții excepționale. Una dintre ele vine din celebrul text de pancartă: „Data viitoare mergeți dracu’ la vot!“ Ceea ce, să recunoaștem, nu e suficient pentru a accepta în mod real rezultatele unui vot legitim. Această acceptare e esențială pentru imaginea și conținutul de civilizație al acestor proteste. Iar atmosfera evocată de agențiile internaționale de știri și de marile posturi de televiziune e un „boost“ de imagine după care tînjeam de mult. Dar e important ce facem cu el. Pentru că riscăm să ne găsim din nou în situația discuției despre branding-ul de țară; avem senzația că totul se rezolvă printr-o campanie de imagine izbutită. Și toți sîntem creativi, avem soluții, ne pricepem. Credem că imaginea e totul. Uităm conținutul, pentru că acolo e cel mai greu, cel mai de durată și cel mai mult de muncă. Preferăm oricînd o poză izbutită în locul unei realități care ne bîntuie. Însă, sub semnul galaxiei de luminițe ridicate în piețele centrale ale cîtorva orașe ale țării, s-ar putea să crească gînduri și ființe noi. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

Foto: Andrei Ivan

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Stalp curent electricitate energie electrica FOTO Shutterstock
Vine o iarnă rece și secetoasă. Care sunt riscurile în aprovizionarea cu energie electrică
Iarna aceasta ar putea fi una mai rece pentru Europa, potrivit Agenției Europene de Prognoză Meteo lunile noiembrie și decembrie aruncând o perspectivă sumbră asupra întregului continent.
Alexandru Arșinel, înmormântare
Alexandru Arșinel a fost înmormântat la Cimitirul Bellu
Alexandru Arșinel a fost înmormântat duminică, 2 octombrie, la Cimitirul Bellu.
harry camilla charles afp jpg
Prințul Harry ar fi vorbit-o de rău pe regina consoartă, Camilla
Ducele de Sussex, Harry, ar fi făcut o serie de afirmații negative la adresa reginei consoarte, Camilla Parker Bowles, încă de pe vremea când aceasta nu se căsătorise încă cu tatăl său.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.