Provincia - alte măşti, aceeaşi piesă

Publicat în Dilema Veche nr. 532 din 24-30 aprilie 2014
Alte confuzii jpeg

Nimic nu-i enervează mai tare pe concitadinii mei ieşeni decît uşurinţa cu care bucureştenii numesc restul ţării „provincie“. Acum, dacă îmi este permis să încep cu o digresiune, aş observa că termenul în sine rămîne totuşi destul de inadecvat, prin originea sa clar depreciativă: „teritoriu cucerit de romani, în afara Italiei, supus ulterior administraţiei centrale“. De aceea, ar trebui înţeleasă iritarea generată de auzul apelativului „provincial“. Pe acest fond de antagonism semantic şi funcţional, existent între capitală şi provincie, multe ţări civilizate şi-au descentralizat, în ultimul secol, competenţele administrative la nivelul întregului lor teritoriu. Centrul politic al unui stat modern nu mai este, automat, şi centrul său economic, medical, educaţional ş.a.m.d. „Calităţile“ respective sînt preluate, de obicei, în compensaţie, de alte zone. Cum spuneam, pe ieşeni, cu precădere, eticheta provincială îi deranjează. Fostă capitală el însuşi – devenit provincie din raţiuni strategice şi istorice –, Iaşiul are ambiţia de a fi furnizat, în ultimii două sute de ani, majoritatea proceselor de emancipare a societăţii româneşti, acceptînd, prin urmare, să fie orice – mai puţin provincie.

Meditînd eu deunăzi la creşterea şi descreşterea oraşului meu natal, mi-am amintit un text interesant, pe care, mărturisesc, nu l-am mai (re)citit din studenţie. E vorba despre satira scrisă de Mihail Kogălniceanu în 1844 – Fiziologia provinţialului în Iaşi. Fondatorul Daciei literare adaptează, de fapt, aici o analiză de moravuri a francezului Pierre Durand: Physiologie du Provincial à Paris/Fiziologia provincialului la Paris. Surprinzător în schiţa lui Kogălniceanu este că investigaţia mentalitară ironică se face din perspectiva ieşeanului (trăitor, iată, pe atunci, în capitală!) şi se aplică vizitatorului naiv. Ultimul poartă „numele“ de provinţial sau ţinutaş, iar, după spusele autorului, „împărăţia“ lui ar trebui să fie „foarte mare“, întinzîndu-se „în Moldova, de la barierele Iaşilor (…) pînă la marginile principatului; această împărăţie a provinţialului este hotărîtă la nord prin Bucovina, la sud prin Valahia şi Turcia, la est prin Basarabia şi la vest prin Transilvania; ea cuprinde, deci, toată populaţia ţării, afară de Iaşi, unde sînt iaşeni, locuitorii capitaliei.“ O reprezentare falnică, să recunoaştem, unde paşnicul Tîrg al Ieşilor devine centrul lumii.

Urmărind însă atent explorarea ulterioară a paşoptistului, realizez că asocierea dintre Iaşi şi epitetul „paşnic“ nu e poate cea mai adecvată. Se pare că sosirea ţinutaşului în oraş declanşează un adevărat război. Notează Kogălniceanu: „Ce ne pasă de unde vine (ţinutaşul – n.m), să fie de departe sau de aproape, de la miazănoapte sau de la miazăzi, dintr-un tîrguşor sau dintr-un oraş, de la Adjud sau de la Focşeni, de la Galaţi sau de la Cotnar, de la Herţa sau de la Bîrlad? (…) Îndată ce harabagiul sau surugiul i-a spus că se zăresc turnurile, întocmai ca patru fesuri, ale Mitropoliei, provinţialul îşi freacă ochii, îşi întinde vederea, (…) îşi scoate capul afară (…) şi se înalţă, dîndu-se cu totul priveliştii ce aşteaptă să se destindă dinaintea privirii sale.“ Cu inima zvîcnind de emoţie, bietul om îşi zice: „Iată-mă în cel mai frumos oraş al Principatului Moldaviei!“ Bucuria îi este de scurtă durată. Cînd se apropie de bariera intrării în Cetate, vameşul („un fel de amfibie îmbrăcată jumătate turceşte, jumătate căzăceşte“) opreşte trăsura şi-l întreabă pe provincial „cine-i, de unde-i şi unde trage?“. Intimidat de întîlnire, „voinicul nostru (…) răspunde că-l cheamă Oboroc sau Poloboc, că vine de la Herţa sau de la Bacău şi că trage la hanul cutare, că acolo l-a trimis protopopul ţinutului.“ Dă să-şi continue voiajul, dar experienţa „capitaliei“ abia a început.

„O altă amfibie vine şi-l întreabă de n-are marfă cu dînsul.“ Fără să mai aştepte o clarificare, acest al doilea „lucrător vamal“ îi ia bagajul la o verificare amănunţită. „Îi scormoneşte prin ladă şi (…) dă peste cîteva lucruri ce seamănă a (…) potcoave de cal, învelite cu cea mai mare sîrguinţă în hîrtie vînătă. Ce-s aieste? întreabă el. Aieste, răspunde provinţialul, cu nevinovăţia sa obicinuită, îs nişte cîrnaţi uscaţi (…) cu usturoi, care la noi se fac tare buni şi i-am cumpărat înadins să-i duc prezent unui prieten ce am în Iaşi. Prieteşugul, răspunde amfibia, este un simtiment ce-l preţuiesc ca om, dar, ca cinovnic al Eforiei, nu trebuie (…) să uit că (sic!) cîrnaţii nu pot avea slobodă intrare în capitalie, ca unii ce sînt făcuţi din carne; şi carnea, precum ştii (…) este dată în otcup. Deci cîrnaţii se opresc la barieră şi se vor predstavisli locurilor mai înalte.“ Ţinutaşul – care „nu înţelege nimic din otcupuri şi monopoluri“ şi care „ştie atîta că (sic!) carnea îi lăsată de Dumnezeu să fie mîncată“ – îşi iese din minţi şi ajunge la un schimb de ghionturi cu „amfibiile“. În fine, jefuit şi îmbrîncit, eroul merge la un han, unde, slavă Domnului, va fi tratat regeşte. Luxul şi slujitorul personal oferit aici îi dau senzaţia de „capitalie“. După prima noapte, soseşte însă şi nota de plată: „o sută şaptezeci şi nouă de lei pentru o masă şi un pat!“ Provincialului i se smulge, ziua în amiaza mare, punga cu bani, la fel cum i s-ar fi putut întîmpla noaptea în codru. Realizează că, dacă o ţine aşa, va sfîrşi ca datornic, în „temniţa statului“, pe care o zărise de altfel, la sosire, dar o trecuse cu vederea, fascinat fiind de „uliţa aristocratică a Copoului, cu frumoasele sale palaturi.“

Ştim cu toţii că păcatele părinţilor cad asupra copiilor pînă la a treia spiţă. Să ne amintim aşadar acest principiu, dragi ieşeni, ori de cîte ori rememorăm trecutul nostru de locuitori de capitală!

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ce a scos la iveală ancheta privind moartea actorului din Friends, Matthew Perry. Raportul autopsiei
Poliția din Los Angeles și Agentia de Control al Drogurilor din SUA au deschis o anchetă privind moartea îndrăgitului actor din Friends, Matthew Perry. El a fost găsit fără suflare în octombrie 2023 din cauza efectelor acute ale anestezicului ketamină.
image
Istvan Kovacs „fluieră“, diseară, finala Ligii Europa: cât câștigă cel mai bine plătit arbitru român
La Dublin, pe „Aviva Stadium“, în față a peste 50.000 de spectatori, se va decerna primul trofeu european din acest sezon, cel din Liga Europa. Atalanta – Leverkusen se va juca, diseară, de la ora 22.00 (Pro Arena) cu o brigadă din România.
image
Ce a mâncat la micul dejun o femeie care a reușit să slăbească 45 de kilograme: „ajunge până la prânz și te simți bine“
O utilizatoare TikTok a împărtășit o rețeta de mic dejun care a ajutat-o să slăbească 45 de kilograme, din cele 100 pe care le avea. Este o rețetă simplă, ușor de făcut și la îndemâna tuturor.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.