Protocol zero

Publicat în Dilema Veche nr. 782 din 14-20 februarie 2019
Protocol zero jpeg

Nu era prima dată cînd ordinele prorectorului însărcinat cu protocolul Universității, Coprodrag Tarantul pe numele său, poreclit, desigur, „Tarantino“, duceau la situații paradoxale, dar, fără îndoială, era pentru în­tîia oară cînd o dispoziție de-a lui genera haos total în Aula Magna… Să pornim însă cu începutul. Tarantul-„Tarantino“ devenise prorector pe zona academică de protocol în urmă cu douăzeci de ani. Întrucît învățase cu asupra de măsură ascunzișurile acestei dregătorii universitare, fusese păstrat în funcție de rectorii perindați la conducere în perioada menționată. Nimeni nu mai voia să-și bată capul cu „școlirea“ novicilor în subtila artă a primirii oaspeților importanți de către bătrîna instituție. Ca atare, Coprodrag îmbătrînise făcînd efortul „protocolar“, cu argumentul rectoral (valabil) că și-ar fi surclasat oricum eventualii contracandidați prin experiență. Numai că – așa cum se întîmplă îndeobște pe fundalul excesului de „experiență“ –, treptat, în comportamentul versatului organizator apăru un impredictibil efect colateral, o consecință administrativă secundară ori ceea ce, în limbajul uzual, se numește „defect profesional“. Din cauza monotoniei, rutinei și, inevitabil, plictisului, eternul prorector începu să fie laconic-criptic în comunicarea cu subalternii direcți, presupunînd pesemne că, asemenea lui, ei ar fi știut din start la ce se referea. Telefonic, face-to-face sau prin diverse tipuri de mesaje scrise, Tarantul producea confuzii care apoi se spărgeau tot în capul bieților slujbași derutați. De aceea, angajații prorectoratului de protocol și, cu precădere, cei din secretariat ajunseseră să fie înnebuniți în fața „criptogramelor“ emise, infatigabil, de șeful lor.

Bunăoară, dacă dorea să i se descuie vechea sală de lectură (muzeu) a Universității, pentru a o arăta unor oaspeți, „Tarantino“ îi spunea, într-un foarte scurt apel telefonic, secretarei-șefe: „Lectură, deschis, cinci minute.“ Femeia se obișnuise cu un astfel de ordin și îl ducea la îndeplinire imediat, dar, înlocuită fiind la un moment dat de o colegă tînără, dezastrul se produse. Fata nu a înțeles nimic din comanda stranie a lui Coprodrag. Speriată, alergînd buimacă de colo-colo, descuie birourile de la „Protocol“ integral, scrise rapid un afiș cu enunțul – „Prorectoratul este deschis cinci minute pentru lectură. Vă mulțumim!“ – și îl lipi pe ușa principală a sectorului. Altădată, șoferul instituției primi, la rîndu-i, un SMS bizar de la prorector: „Preluat Thurman, o oră, adus bagaj complet direct birou personal.“ Năuc, bietul om n-a îndrăznit să pună întrebări suplimentare, de teamă că ar putea fi considerat necorespunzător pentru activitatea protocolară. A făcut totuși, de unul singur, o deducție logică. A legat porecla șefului său – „Tarantino“ – de colaborarea celebrului regizor cu actrița Uma Thurman. Indubitabil, domnul Tarantul dorea „bagajul complet“, adică toate filmele lui Quentin unde juca Uma, într-o oră, în biroul lui. O chestiune de protocol, gîndi, din aproape în aproape, conducătorul auto și se execută întocmai. În fix șaizeci de minute, se prezentă la prorectorul Tarantul cu mai multe DVD-uri conținînd diverse pelicule de-ale lui Tarantino, cu Uma Thurman în distribuție. Abia atunci, pe fondul urletelor lui Coprodrag și, mai ales ulterior, prin tăierea salariului cu 10% (pentru indisciplină), șoferul pricepu că Thurman nu era Uma, ci John, un profesor vizitator, uitat, iată, la aeroport…

În sfîrșit, o doamnă de la Contabilitate plecă abrupt la Sibiu după ce recepționă un mesaj eliptic de la Tarantul, cu următorul conținut: „Deplasare Sibiu, ordon, urgent.“ Doar sosită acolo îndrăzni să-l sune pe șef și să-l întrebe gingaș: „Dom’ prorector, mă bucur să vă aud! Raportez că mă aflu în Centrul Vechi din Sibiu. Acum ce trebuie să fac?“ Din isteria strangulată a interlocutorului se putu lămuri, ultimativ, ambiguitatea. Coprodrag ceruse de fapt completarea, la Contabilitate, a unui ordin de deplasare la Sibiu pentru el însuși. Femeia scăpă cu o simplă mustrare, deoarece a demonstrat comisiei de anchetă că Tarantul tastase „ordon“ în loc de „ordin“, ceea ce a fost interpretat drept circumstanță atenuantă. Nici un incident însă, cum observam deja, nu l-a egalat pe cel din aulă. La ceremonia de acordare a titulului de doctor honoris causa unui mare profesor rus, prorectorul a sesizat că nu fuseseră puse sticle cu apă minerală pe masa prezidiului. A scris nervos administratorului-șef: „Mama voastră, apă, prezidiu, aulă, fac moarte de om!“ Terifiat, acesta din urmă a strigat la prima femeie de serviciu în­tîlnită în cale: „Arde, aulă, apă, prezidiu!“ Pentru a o dinamiza, a mai și bătut-o ritmic, cu palma pe cap, cum procedează Benny Hill cu Jackie Wright. Doamna în cauză a luat-o la goană spre Aula Magna. A dat buzna în plină festivitate și a aruncat conținutul de apă cu detergent al găleții din dotare asupra membrilor prezidiului, strigînd: „Alelei!“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic