Prostimea

Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

Din negura timpului, la noi, înţelegerea profundă, adevărata situare a semnificaţiei cuvîntului popor s-a învecinat întotdeauna cu ideea, nu tocmai măgulitoare, de prostime. Norodul, gloata, masa, talpa ţării, sărăcimea, ţărănoii, plebea, prostimea, gherţoimea, ţopîrlănimea – sînt doar cîteva dintre cuvintele mai noi sau mai vechi ale limbii române care îmbrăţişează, cu grijă părintească, accepţiunea cuvîntului popor. Cu excepţia sărbătorilor şi a marilor momente în care ideile de naţiune şi popor se scot la vedere ca sfintele moaşte şi se vehiculează cu aer festiv, în covîrşitoarea majoritate a momentelor din viaţa de zi cu zi ne gratulăm compatrioţii cu cele mai puturoase, nespălate, imunde cuvinde pe care le avem la dispoziţie. Meteahna asta vine din vechime şi nu pare a avea chef să treacă pe la duş nici măcar în ziua de azi. E drept, în vremurile de demult, nici alte limbi n-au fost mai generoase cu denumirile date oamenilor simpli, mulţimilor, popoarelor. Dar, pe măsură ce apa şi săpunul istoriei contemporane s-au insinuat în vieţile normale ale oamenilor, cu cît mai serios s-a afirmat în existenţa reală ideea de demnitate individuală, cu atît mai multe cuvinte grele au părăsit spaţiile publice şi s-au aşezat în muzeele dicţionarelor.

La noi, dragostea de tradiţie a fost mai puternică decît fluturarea idealurilor. Iar respectul pentru compatrioţi, consideraţia faţă de demnitate fiecăruia au trăit mai ales duminica, vag, la slujbă, prin amintirea iubirii aproapelui. Cu alte cuvinte, nu prea ne-a păsat de felul în care ne vedem pe noi înşine, nici ca indivizi, nici ca formă de existenţă comunitară. Aşa se face că, şi la ora asta, o dată pe an, de Ziua Naţională, ne ambalăm compatrioţii în cele mai frumoase cuvinte. În restul zilelor, dincolo de lumina reflectoarelor, turnăm în capul omului simplu cele mai sinistre zoaie. Multe dintre cuvintele pe care le folosim pentru compatrioţi sînt greu de reprodus aici. E clar însă că, dînd lucrurile pe faţă, mulţi dintre noi nu consideră că un om foarte simplu, neştiutor de carte, un rom, un homosexual, o persoană cu dizabilităţi, un om de altă etnie decît cea română sau aparţinînd altei biserici decît celei ortodoxe, ar putea fi ceea ce numim un compatriot. Iar atunci cînd spunem prostime, acceptăm, fără să ne dăm seama, o formă cumplită de autoumilire, cu care ne-am obişnuit de multă vreme încoace, chiar dacă avem senzaţia că nu facem parte din această categorie.

Oamenii care îşi asumă explicit plasarea în categoria prostimii, femei şi bărbaţi în vîrstă, de la ţară, oameni care trăiesc în condiţii mizere, în oraşele mici sau în cartierele gri lăsate moştenire în marile oraşe de orînduirea comunistă, şomeri şi pensionari care nu mai înţeleg absolut nimic din ce se întîmplă în jurul lor, uriaşa masă de manevră care e măgulită la sărbători şi la alegeri se comportă exact aşa cum e denumită de secole încoace. Uneori, la ceasuri pe care nu le poate proroci nici cel mai sofisticat analist, această lume explodează. Iese din hipnoza televizorului şi dă buzna în stradă, cu energia frustrării adunate în atîta amar de vreme. Haosul în exprimare şi în comportament nu e dovada clară că prostimea îşi merită numele, dîndu-şi în petic din cauza năzăririlor unui imaginar primitiv. E, dimpotrivă, rezultatul direct al unui tratament neschimbat de secole. Produsul unei nepăsări incredibile şi al unei aroganţe ridicole a celor care îşi asumă jocul reprezentării maselor în diriguirea treburilor publice.

Dar vina supravieţuirii spectrului prostimii nu stă doar pe umerii cuiva anume. Această conservare în timp nu e doar o consecinţă a comportamentului unora, ci o maladie istorică. O boală veche, a copilăriei, care nu ne-a lăsat să ne dezvoltăm. Oricît am face pe nebunii, oricît ne-am da de contemporani, nu reuşim nici măcar să mimăm convingător respectul faţă de demnitatea individului. Propriii compatrioţi, deseori, ne dezgustă, iar de cele mai multe ori punem întîrzierea pe care o resimţim cu toţii doar pe seama lor. Întotdeauna pe seama celorlalţi. Şi oricît am fi de atenţi în jocul conjunctural al ipocriziei, mai mereu scăpăm pe gură „porumbelul“. Cuvîntul sau fraza din rărunchi, care arată că respectul, compasiunea, înţelegerea, consideraţia sînt haine pe care le îmbrăcăm doar la paradă.

O domnişoară reporter de la o televiziune de ştiri, aflată printre protestatarii din Piaţa Universităţii, se adresează unei femei din mulţime: „Doamnă, vă văd… destul de bine îmbrăcată. Ce căutaţi aici? Ce nemulţumire aveţi?“. E greu să mai spui ceva după o demonstraţie atît de elocventă a unei perspective individuale. Însă felul acesta de a vedea lucrurile se regăseşte, în varii forme, înlăuntrul celor mai mulţi dintre noi.

Momentele explozive ale democraţiei sînt, prin definiţie, fulgerătoare şi haotice, tulburătoare şi pestriţe în idei şi forme. Ele ne încarcă de energie, de speranţă, de entuziasm, doar pe moment. Pe unii dintre noi. Pe alţii, în mod firesc, îi sperie. După cum e la fel de firesc să nu treacă de zidul indiferenţei altora. Însă, în urma lor, de fiecare dată, se reaşterne liniştea vechilor obiceiuri. E marţi, 24 ianuarie. E greu de prevăzut direcţia în care se vor îndrepta protestele care au început la noi în urmă cu douăsprezece zile. Însă e unul dintre cele mai consistente momente în care se poate vedea cu limpezime vîrsta felului în care înţelegem lucrurile. Dacă acesta e locul în care întrezărim lumina democraţiei participative, trăim un adevărat moment istoric. Dar dacă, indiferent de rezultatul politic imediat, în urma lui se va aşterne liniştea vechiului fitil, democraţia va fi, pentru noi, în continuare, un joc de artificii la sărbători, un set de bancuri bune, o lungă seară în familie, la televizor.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Finala America Express, 19 martie 2023: Victorie la limită în ultimul joc de amuletă din acest sezon
În ediția 39 din 19 martie 2023, două echipe au luptat cot la cot pentru a obține un avantaj extrem de important în următoarea cursă. Una dintre echipe a încălcat o regulă importantă, iar gazda show-ului a oprit jocul.
image
Avertismentul unui economist român: „Criza este aici, nu o așteptați să vină“. Falimentele din SUA, semnalul de alarmă
Temerile cu privire la o nouă criză financiară la nivel mondial au erupt când trei bănci importante din SUA au dat faliment, iar unda de șoc se simte și în Europa. Profesorul de economie Radu Nechita a vorbit cu „Adevărul” despre riscul unei crize economice de amploarea celei din 2007.
image
Soprana Felicia Filip, despre marele regret din viața sa: „Am crescut copii ca și când ar fi fost ai mei“
Soprana Felicia Filip este căsătorită de 32 de ani cu regizorul de operă Cristian Mihăilescu, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din muzica românească.

HIstoria.ro

image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.
image
Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”
Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.