Propagandă şi căpătuială în învăţămînt

Publicat în Dilema Veche nr. 719 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Cum a ajuns învățămîntul de la noi să aibă o atît de proastă reputație? Mă uit îndărăt și caut o explicație cît de cît consistentă, venind dinspre evoluția sistemului însuși, în cei aproape treizeci de ani de la căderea comunismului. Pentru că, da, nici măcar în anii ’80, într-o perioadă de totală degringoladă în educație, școala, universitatea, meseria de profesor nu au fost mai rău șifonate.

Începutul anilor ’90. Cele două mari bătălii sînt pentru locuri de muncă, în școală și în universitate, pe de o parte, și pentru acces la studii, pe de cealaltă parte. Sindicate construite ad-hoc – cel al suplinitorilor, al navetiștilor, al detașaților, al titularilor – se războiesc vehement pentru a asigura poziția în școală a celor pe care îi reprezintă. Clădirea ministerului e sub asediu. Se povestește că, la un moment dat, ministrul – dl Mihai Șora, cel recent alăturat, la 101 ani, protestelor stradale împotriva legilor Justiției – a fost nevoit să sară gardul prin spate, pentru a evita manifestanții. În final, se adoptă o procedură de titularizare în care criteriile forte sînt numărul de copii (ai cadrului didactic respectiv), numărul de boli (idem), anii de navetă, anii de vechime. Șansele tinerilor sînt nule. În locul unei așteptate împrospătări și recalibrări a sistemului în raport cu pregătirea profesională, după ani buni de plînsete și șpăguieli pe la inspectorate, se adoptă o strategie „reparatorie“. Trecutul bate viitorul. Școala românească e dată cu mulți ani îndărăt.

Aceeași metodă „reparatorie“ se aplică și în învățămîntul universitar, după un deceniu și mai bine de blocare a concursurilor de angajare sau de promovare. Iar universitățile existente deschid larg băierile pungii. Oricum, nu le costă nimic. Plătește statul. Pe lîngă cei merituoși, realmente nedreptățiți, se angajează și se promovează cine vrei și cine nu vrei. Peste noapte, foști ingineri rămași fără slujbă, foști contabili ai unor instituții în colaps devin profesori universitari, adesea cu tot cu familiile lor.

Accesul. La intrarea în minister sînt instalate, pe trotuar, paturi în care fac greva foamei părinți ai căror copii au picat examenul de admitere la facultate. Se dă drumul, tot peste noapte, la învățămîntul privat. Universitățile răsar ca ciupercile. „Refuzații“ la stat își găsesc un loc de refugiu. Profesorii își mai iau și ei cîte o normă, două, trei, la particular, să-și mai cîrpească salariile. În paralel, statul își ia revanșa, inaugurînd, tot în procedură de urgență, o mulțime de universități și facultăți noi. Îmi amintesc cum la una dintre acestea s-a dat admitere în ferbruarie-martie 1990, la numai două-trei luni înainte de încheierea anului școlar. Dar e campanie – mai 1990? – și în campanie nu poți ignora nevoile locale.

Pe scurt, lucrurile n-au început bine. Era și greu, în zăpăceala acelei perioade. Mai rău e că au continuat tot așa.

Și azi, accesul la educație a rămas un ghimpe în coasta societății românești. Statisticile sînt întristătoare. Tentativele de rezolvare, și mai și. „Cornul și laptele“ trece drept un program de succes în politicile educaționale românești, deși eu nu am reușit niciodată să înțeleg de ce banii respectivi nu puteau fi folosiți pentru cei care chiar au nevoie de ei. Ca să nu umilim copiii săraci, arătîndu-le că sînt săraci – replică stînga românească. Niște oameni care, se pare, n-au avut vreodată habar ce-i aia sărăcia sau, dacă s-a întîmplat să o cunoască, au rezolvat chestiunea rapid și isteț.

Că le-au trebuit mai bine de două decenii decidenților noștri să se hotărască să organizeze un Bac corect spune multe. Că, atunci cînd acest lucru s-a întîmplat, a fost întîmpinat cu un cor de vociferări, spune și mai multe. Acum ceva vreme, o ordonanță de urgență a dat dreptul și picaților la Bac să-și continue cursurile în „colegii“. O bună consolare pentru năpăstuiți și o vacă de muls pentru universitățile în criză de studenți. Mai nou s-a emis ideea de a organiza o a treia sesiune de Bac, doar-doar ne-om mai îmbunătăți statisticile. Pe scurt, o altă problemă cronică: învățămîntul nostru nu știe ce să facă cu cei pe care nu e în stare să-i învețe.

Despre viitor aproape nici nu se mai vorbește în învățămîntul românesc. Se inventează, în schimb, tot soiul de soluții mirobolante pentru a drege un prezent veșnic defect. Nu ne ies niște licitații pentru manuale, revenim la manualul unic, în aplauzele unei bune părți a publicului spectator. Nu reușim să stopăm traficul de influență din școli, interzicem auxiliarele. Și tot așa. Nici măcar trecutul n-am reușit să îl rezolvăm. Pentru albirea inocenților care și-au luat un doctorat pe pile, pe șpăgi sau pe bani peșin s-a găsit la un moment dat soluția să li se retragă titlul la cerere, ca să nu mai fie purtați prin tîrg cu tăblia de gît.

Un ministru social-democrat, grijuliu cu soarta cadrelor didactice universitare, s-a hotărît să ia taurul de coarne și să găsească bani pentru mărirea salariilor. Evident, de sus în jos, c-așa-i stînga românească. Și, cum banii nu sînt niciodată suficienți, s-au mărit – dublat – salariile doar la profesori, ceilalți (conferențiari, lectori, asistenți) urmînd să mai aștepte. Și-au tot așteptat.

Dar a venit și rîndul lor. Vă mai aduceți aminte de minunata figură cu creșterea cu 50% a salariilor tuturor cadrelor didactice? Mărirea s-a soldat cu o micșorare cu 25%. Deh. La mărire era campanie. Și scuzele ulterioare n-au putut stăvili sutele de procese aflate pe rol și reparațiile care se plătesc încă și azi.

Cum a ajuns învățămîntul de la noi să aibă o atît de proastă reputație? Pot fi invocate, fără îndoială, multe motive. M-am oprit deocamdată asupra unuia singur, cred, deloc de neglijat.

Timp de aproape trei decenii, învățămîntul nostru a fost, cu rare excepții, folosit sistematic de către clasa politică fie ca instrument de propagandă, demagogică și populistă, fie ca sursă de căpătuială. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.