Profesorul eteric

Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
Profesorul eteric jpeg

În studenție, aproape de momentul 1989, am avut, la „secundar“, cum se zicea pe atunci (am studiat Engleză-Română!), un profesor de Fonetică și, ulterior, de Morfologie (ambele ale limbii române, se înțelege!), provenit din promoțiile mai vechi (ce fuseseră prinse așadar, măcar social, dacă nu și politic, de malaxorul bolșevic al anilor ’50!), foarte bizar. Ca să simplific lucrurile, voi spune doar că era complet atipic în raport cu universitarii vremii, mai ales cei filologi – dominanți, impozanți, egocentrici. Omul nostru, Igor Ipsilanti pe numele lui, deși profesor plin (avusese șansa unui concurs de împrejurări favorabil prin anii ’70, întrucît, se știe, promovările academice au devenit mai tîrziu, în România, prohibite!) și ca atare gigantic, pe scara ierarhică profesională, față de cei mai mulți dintre colegii săi, se prelingea pe lîngă ziduri, temîndu se parcă să nu deranjeze pe cineva. Vorbea încet, fără personalitate și fără convingere, părînd gata să renunțe la orice demonstrație științifică ori la orice dialog simplu și să accepte ideea că el, Ipsilanti, ar fi comunicat – la curs și în viața de zi cu zi! – numai idioțenii, în cazul în care, desigur, cineva ar fi îndrăznit să-l interpeleze cu o astfel de ipoteză. Ce mai, îl bătea vîntul din toate direcțiile, te întrebai chiar, observîndu-l, dacă nu participa la cine știe ce experiment secret de obținere a invizibilității indivizilor. Noi, studenții, trăiam un paradox în relația cu materiile sale. Începuserăm să-l percepem pe asistent (un personaj, e drept, trecut, la rîndu-i, de prima tinerețe, dar blocat, în sistemul absurd deja menționat, pe prima treaptă didactică universitară) ca fiind adevăratul titular al cursului (cu toate că preda, bineînțeles, strict orele de seminar). Acesta din urmă ne-a și stabilit, de altfel, la sfîrșit, notele. El a luat mereu deciziile principale referitoare la bibliografie, a fixat condițiile examenului și și-a manifestat autoritatea profesorală atunci cînd a fost necesar. Ipsilanti s-a limitat, neutru, la cîteva mormăieli neinteligibile în amfiteatru, în rest excelînd doar la acțiunea inimitabilă a topirii instantanee în neant.

L-am abordat, la un moment dat, eu însumi cu o nedumerire legată de niște desinențe de plural. Găsisem, în lingvistică, trei teorii contradictorii și, la finalul unei prelegeri, m-am dus la profesor pentru a-l întreba care i se părea mai adecvată. M-a privit temător și, după vreo trei secunde de meditație, mi-a răspuns șoptit: „Este bine și așa, și așa, și așa!“ „Adică toate sînt în regulă?“, am revenit mirat, uitîndu-mă atent la fișele pe care le adusesem cu mine. Surpriză! Vorbeam deja la pereți, întrucît Igor, complet pe nesimțite, dispăruse. Intrînd în corpul profesoral peste puțină vreme, mai precis, după 1990, am cerut colegilor vîrstnici informații suplimentare despre Ipsilanti (pensionat între timp) al cărui stil – cum să zic? – „existențial“ mă intrigase pe parcursul anilor de studii. Am aflat un detaliu ce ar fi putut sta la originea comportamentului său straniu. În perioada interbelică, s-a înscris în Tineretul Național Liberal, anul 1947 prinzîndu-l printre fruntașii organizației. S-a speriat atît de tare de ce a urmat, de ce pățeau, în jurul lui, exponenții vechii orînduiri, încît ajunsese gata de orice trădare și de orice compromis pentru a evita pușcăria comunistă. Întîmplarea miraculoasă a făcut ca, de-a lungul anilor de socialism, nimeni să nu-l întrebe de sănătate. Culmea, a fost reținut și la Universitate, fără să atragă atenția, în mod negativ, autorităților. Cum fusese posibil? Unii bănuiau că serviciile de cadre ale bolșevicilor nu erau atît de infailibile pe cît se pretindeau, alții că, din motive inexplicabile, securiștii îi pierduseră urma, iar cei imaginativi considerau că pe lingvist îl salvase prenumele, Igor, în profundă consonanță cu vremurile revoluționare. Vorba lui Ipsilanti însuși, putea fi și așa, și așa, și așa! Cert rămîne detaliul că, traumatizat de interminabila așteptare de a fi chemat la interogatoriu, profesorul dezvoltase o veritabilă artă a „neasumării“, o dexteritate a „anodinului“, o competență a „relativului“. O stăpînire a mecanismelor invizibilității și, totodată, o ușurință a strecurării prin istorie și prin lume. Lista virtuților dobîndite astfel poate, neîndoios, continua semnificativ.

Igor nu avea păreri, totul funcționa, pentru el, în paradigma posibilităților infinite. A-i cere o opinie personală însemna a aluneca iute într-un labirint al ipotezelor fără final. Prin anii ’90, l-am mai zărit o dată, bătrîn, pe stradă. Oprise o mașină cu număr diferit de județ în dreptul lui. Șoferul l-a întrebat în ce direcție se găsea un anumit spital. Ipsilanti a răspuns tremurător: „Se poate merge și la dreapta, și la stînga, și în sus, și în jos.“ Apoi, cît conducătorul auto a privit nedumerit spre pasagerul din dreapta, profesorul s-a evaporat. Definitiv. Pentru mine cel puțin. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.